3 ani de cand “m-am aruncat”

March 4th, 2013

“Today is the first day from the rest of my life.” Asa spuneam acum 3 ani, asa spun si acum.

N-am stiut unde ma voi gasi acum, asa cum nu stiu unde voi fi peste alti 3 ani. Mi-a fost teama sa imi fac un business plan, pentru ca nu stiu cum as fi reactionat daca treceau 6 luni si eu nu eram acolo unde imi propusesem sa fiu. M-am aruncat!

Am crezut ca voi lucra singura pentru cativa ani. Imi amintesc cat de vehement mi-am combatut o prietena care m-a contrazis. Ea era convinsa ca nu va dura mult pina voi incepe sa imi construiesc o echipa.

Am vrut sa muncesc ca un “digital nomad”, dupa o luna de intalniri in locuri publice, prin cafenele, baruri si restaurante, imi semnam deja contractul de inchirere pentru primul birou. Pe care acum, la 3 ani, il parasesc pentru unul mai mare.

Poate din afara parea ca stiam clar, din interior pot spune ca n-am stiut nimic clar, iar ceea ce credeam ca stiu era o iluzie netestata in practica. Iar asta a fost si este inca cea mai mare lectie a mea. Sa ma bucur de drum, desi nu stiu in detaliu incotro duce.

Tentatia de a renunta la drum, la libertatea de a face ce si cum doresc, de a-mi “pierde” timpul in proiecte a caror finalitate doar o intuiesc dar nu o pot demonstra, a fost destul de mare. Era mult mai simplu sa accept diverse oportunitati de finantare sau preluare, care m-au onorat initial si mi-ar fi usurat presiunile financiare pe termen scurt. Dar mi-am amintit o replica pe care o iubesc “Vanity is my favorite sin“. Si am avut alaturi prieteni dragi care m-au sustinut si mi-au amintit de ce am ales sa merg pe drumul asta.

Am pornit de una singura din dorinta de a trai altfel, de a munci din preocupare si nu din stresul ca nu fac ce se asteapta ceilalti de la mine, dar si pentru a-mi demonstra ca bunul simt si normalitatea au loc intr-un business sanatos.

Cat de mult am crescut alaturi de colegele mele

Acum, la 3 ani, am cateva colege dragi care imi sunt alaturi. Nu pentru ca nu ar putea face ceea ce fac alaturi de mine si pe cont propriu, ci pentru ca impreuna ne este mai usor tuturor.

Acum, ma uit in urma la modul in care au venit alaturi de mine, si le multumesc inca o data ca mi-au acordat un asemenea gir de incredere, mi-au dat extrem de multa energie. Glumeam la finalul anului trecut ca singura recrutare intentionata facuta de mine a fost cea pentru colega noastra care se ocupa de administrarea biroului si contabilitate. In rest, am avut norocul sa primesc pe drumul meu oameni care au fost incantati de modul in care se intampla lucrurile si de ceea ce au crezut ca pot realiza alaturi de mine.

Acum avem in spate cateva zeci de proiecte de recrutare derulate impreuna, cateva traininguri de recrutare, peste 150 de oameni care au trecut alaturi de noi prin proiecte de outplacement, consiliere sau coaching, foarte multe evenimente si un portal care a continuat sa adauge sectiuni noi in fiecare an si sa creasca constant, desi ne adresam doar unui public de nisa.

Exista o vorba care nu-mi place –  “nu poti avea totul”. Nu-mi place vorba asta pentru ca modul in care definesti “totul” este specific fiecaruia dintre noi, poate ca poti, conform definitiei tale, care nu inseamna lucruri de neatins. Cam asa este si cu binele, cat de bine este. E relativ, dar pentru mine este foarte bine.

Drumul meu a fost bun, frumos, neasteptat si foarte personal. O calatorie lunga chiar incepe cu primul pas. Pe masura ce il faci pe al doilea sau pe al treilea incepi sa vezi semne in jur ca primul a fost bine facut, doar pentru ca a fost al tau si ti l-ai asumat in totalitate.

Asa ca, la 3 ani inainte, parerea mea este ca o floare este uneori suficienta pentru a se face primavara!

PS: In noul numar al revistei BIZ veti gasi mai multe detalii despre lectiile acestor ani,  ce am realizat si incotro ne indreptam. Sa ne fie bine!

Tags: , ,



Comentarii

  1. Multa bafta in continuare si…drum bun si lung 🙂

  2. Cristina Florentina Calimaceanu says:

    Madalina, mult spor in toate in continuare, cu multa sanatate si cat mai multe realizari incununate de bucurii nemarginite! 🙂

  3. Aceste decizii te fac sa simti ca traiesti.
    Stiu ca nu a fost un drum usor nici pe departe.

    • madalina says:

      @George Multumesc mult George, stiu ca intelegi foarte bine etapa asta. Dar e corect, asa simti ca traiesti, intens:-)

  4. Anca says:

    Multa bafta si la mai multi ani! Un articol care ma unge si imi da curaj pentru ca si eu sunt intr-o perioada in care cred in diverse proiecte dar nu stiu cum se vor finaliza exact 🙂
    Increderea in intuitie, perseverenta si pasiunea fac mereu minuni!

    • madalina says:

      @Anca Stii parerea mea despre perioadele in care nu stim clar cum se vor finaliza lucrurile! Iti doresc sa stai cat mai aproape de drumul tau si sper sa primesc vesti bun de la tine curand:-)

Comenteaza la Anca

Copyright © 2010 - 2019 Madalina Uceanu Design: Bogdan Gheorghe