Antreprenoriatul, calea catre job?

April 23rd, 2012

In mod obisnuit, te gandesti ca lucrurile se petrec in ordine inversa, din postura de angajat ajungi antreprenor, dar am vazut cateva situatii in care s-au intamplat ca in titlu. Si, desi poate parea surprinzator, ambele trasee au la fel de multe argumente pro.

 

M-am intalnit saptamanile trecute cu doua persoane pe care le stiu de cativa ani buni. Amandoua au trecut de curand la statutul de angajat, dupa ani buni de antreprenoriat. Prima data cand am auzit o poveste similara a fost la „How To Web” in 2010, de la Mark Randall. In prezent este angajat Adobe, dar dupa 30 de ani de antreprenoriat. In cazul lui, explicatia spusa mai in gluma, mai in serios, a fost aceea ca simtise nevoie unei pauze. In plus, dupa ce vanduse catre Adobe cateva companii, voise sa vada cum arata lucrurile intr-o organizatie de asemenea dimensiuni. Pe de alta parte, rolul primit in Adobe era unul strategic, in care nivelul de independenta in activitate si puterea de decizie erau similare, desi nu identice:-), cu cele avute anterior.
In cele doua cazuri despre care am amintit mai sus, argumentele au fost altele. Ambele business-uri personale fusesera pornite intr-un domeniu in care antreprenorii activau de ceva timp si care le facea foarte mare placere. Afacerile le mergeau bine, fara sa depaseasca stadiul de business mic, aveau o componenta de consultanta semnificativa, cativa angajati sau colaboratori si, in general, o viata frumoasa si plina.

Cu toate acestea, au acceptat ofertele de angajare venite din partea unor fosti parteneri/colaboratori. Mi s-a parut interesant faptul ca, inca o data, detasarea si abordarea deschisa si curajoasa a lucrurilor a jucat un rol important in ambele situatii: au inceput sa comunice cu viitorul angajator din postura de consultanti, ceea ce inseamna ca au oferit un feedback deschis despre cum ii apreciaza produsele, ce plusuri si, mai ales, ce minusuri au acestea, ce ar face diferit si ce schimbari ar sugera. In felul acesta, si-au demonstrat nivelul de competenta in industria / rolul respectiv, fara sa-si fi propus neaparat asta.

Business-urile in care activeaza acum, in ambele cazuri, sunt mult mai mari decat cele proprii si incurajeaza abordarea de tip antreprenorial. Sunt doar doua exemple de care “intamplator” m-am lovit in aceeasi saptamana.
Mi-a mai atras atentia un aspect: ambelor persoane, daca si-ar fi propus sa ajunga intr-un asemenea rol cu cativa ani in urma, inaintea antreprenoriatului, le-ar fi fost cel putin dificil, daca nu chiar imposibil. Experienta anterioara nu le-ar fi slujit prea bine si, probabil, ar fi intrat in categoria „Nu vad nici un motiv pentru care te-as angaja”.
Cele de mai sus m-au convins ca merita sa ne gandim la antreprenoriat nu doar ca la “ultima frontiera”, ci ca la una dintre etapele de posibila pregatire pentru un alt tip de cariera. Dar acolo nu se poate ajunge daca etapa antreprenoriatului nu este traita cu pasiune. Asta insa, nu ne poate impiedica sa schimbam putin perspectiva nu? In fond, o experienta antreprenoriala demonstreaza ca ai curajul, capacitatea de a-ti controla emotiile si orientarea catre rezultate necesare pentru a avea performanta in suficiente domenii. Sau gresesc?

 

Tags: , , , ,



Comentarii

  1. he he, been there, done that… candva 🙂

  2. Sunt două exemple de PROGRES, din punctul meu de vedere… “rara avis” aș spune :O)

    Când am citit titlul, sincer, gândul mi-a zburat la cei care după o experiență de antreprenor au fost nevoiți să (re)ia calea vechiului job.

    Acesta cred că poate fi un subiect interesant de dezbătut… Când să te lași de job și să devi antreprenor?…

    offline coach

    • madalina says:

      @Offline Coach A existat si acea categorie, mai pregnanta la inceputul anilor 2000, sau cel putin asa s-a vazut de la mine. A fost perioada in care multi au trecut in consultanta pentru ca 1-2 ani mai tarziu sa se intoarca in corporatii. Multumesc pentru idee, il punem pe lista, desi nu cred ca exista formule universale, dar macar am putea gasi cateva similitudini:-)

      • Rețete universale Categoric nu sunt. Mie îmi place sa le spun …PERSPECTIVE diferite.
        Fiecare dintre noi abordam situațiile raportandu-ne la persoana I-a singular = o perspectivă.
        Impartasind experiente înseamnă a avea mai multe perspective care (este posibil) nici cel puțin să iti fi trecut prin minte.

  3. […] Laurei, dar am reparat greşeala după pauză. Mulţumiri speciale Laurei, Cristinei şi Mădălinei pentru cuvintele de bine de după […]

Comenteaza

Copyright © 2010 - 2019 Madalina Uceanu Design: Bogdan Gheorghe