Autonomie

January 31st, 2010

In ultima vreme am vorbit destul de mult despre Daniel Pink si despre Motivatia 3.0. Dincolo de charisma lui Pink si de argumentele stiintifice pe care le aduce pentru a-si sustine teoria, e firesc sa ne punem problema: oare eu unde sunt? Am in clipa de fata ceea ce el numeste autonomy, mastery & purpose? Cateodata raspunsul este evident, dar de multe ori el trebuie cautat, trebuie “recunoscut”, sau acceptat.

Hurray we did it!

Azi va propun sa ne gandim la prima dintre aceste dimensiuni, la autonomie.


In opinia lui Dan Pink, autonomia este unul dintre cei trei motivatori intrinseci care ii ajuta pe indivizi sa performeze cu succes in activitatile care necesita un grad de creativitate crescut.


Autonomia este definita de el drept “nevoia de a fi proprii nostri stapani”. Cum se traduce asta in limbajul de zi cu zi si in contextul jobului?


Pentru a raspunde la aceasta intrebare, va propun ca inainte sa ne asumam un exercitiu de introspectie si sa raspundem la urmatoarele intrebari:


–          Care sunt situatiile la locul de munca in care ai simtit ca poti sa iei singur decizii?

–          Cum te-ai simtit in momentele acelea? Ce a fost usor? Ce a fost greu?

–          Gandindu-te la responsabilitatile jobului tau, care ar fi, teoretic, cele pe care pentru a le indeplini iti poti permite sa decizi singur ce e de facut?

–          Care sunt responsabilitatile/ zonele din job/ contextele pentru satisfacerea/ rezolvarea carora trebuie sa ceri aprobare de la un superior?  Care este balanta intre cele doua categorii?

–          Care responsabilitati iti fac mai mult placere? De ce?

–          Te poti gandi la o situatie in care faptul ca ai luat singur(a) o decizie ai avut de castigat?

–          Te poti gandi la o situatie in care faptul ca a trebuit sa ceri aprobarea pentru o hotarare te-a facut sa pierzi ceva?

–          Care sunt situatiile din jobul tau in care trebuie sa faci lucrurile “ca la carte”/ dupa reguli? Care sunt cele in care iti poti permite sa faci lucrurile diferit?

–          De cate ori te-a incurajat managerul/ superiorul sa iei singur(a) o decizie?

–          De cate ori atunci cand ai fi putut sa iei o decizie singur(a), managerul sau superiorul ti-a impus un alt mod de a face lucrurile?

–          Cat de multa libertate ai, in jobul pe care il faci, sa decizi ce  cand sau cum vrei sa faci?

–          Cat de multa libertate ai, in jobul pe care il faci, sa hotarasti care sunt cei din echipa cu care vrei sa lucrezi?


Si daca am raspuns la intrebarile de mai sus… raspunsul la intrebarea: cum se traduce autonomia in limbajul de zi cu zi al jobului este evident.


Avem sau nu autonomie? Si daca nu o avem, vrem asa ceva? Si daca vrem asa ceva, facem ceva ca sa o avem?


* Acest post este creat de Andreea Calin, si face parte din seria de posturi in care o am ca invitata.

Tags: , , , , , ,



Comentarii

  1. Fanuta says:

    Felicitari pentru articol.
    Aceasta autonomie este motorul care impinge individul catre culmi nebanuite uneori nici de el insusi.
    Din prea multa dorinta de autonomie am plecat din invatamant si mai apoi din asigurari, pentru a-mi construie propria afacere.

    Astazi, am luat-o de la capat.
    Cred cu tarie in schimbarea in bine si a societatii romanesti si sper ca, intr-o masura cat de mica, sa contribui si eu.

    In opinia mea, o institutie foarte putin cunoscuta noua romanilor – medierea, este un factor de natura sa aduca schimbari esentiale intr-o societate, desigur, intr-n proces de lunga durata.

    Un astfel de motor ma determina astazi sa investesc resurse importante de timp si energie. stiu ca nu este in zadar.

    Din pacate, observ in jurul meu tinerii (sunt de 4 ani din nou pe bancile scolii printre tineri). Ei nu stiu sa se valorizeze, nu stiu sa se descopere si nimeni nu este interesat sa-i ajute in acest sens. Nu stiu sa caute motivatii interioare, nu au dorinta de autonomie determinanta. Asteapta. Iar eu ii intreb ce si, marturisesc, raspunsul nu vine; cel mult un dat din umeri. Altcineva trebuie sa ia decizii in locul lor.
    Ma gandesc, pentru a putea lua decizii responsabile in cadrul jobului trebuie sa te simti cumva atasat, sa fii loial companiei in care lucrezi.

    Cred ca un factor important in dezvoltarea autonomiei unui individ este modul in care a fost incurajat, de/a lungul existentei sale, sa ia decizii potrivite cu nivelul sau de dezvoltare.
    Ulterior, individul va performa si in functie de gradul de autonomie ce-l resimte si-l motiveaza sa ia decizii.

  2. Adriana says:

    Interesant articol!
    Citind lista de intrebari, ma intreb daca din postura de angajat la o firma, poti avea de fapt, autonomie… Posibil ca gradul de autonomie sa fie direct proportional cu “inaltimea” functiei detinute, ceea ce inseamna ca trebuie sa tinzi sa ajungi cat mai sus in organigrama.
    Mai cred ca autonomia in job se descopera lucrand, astfel ca putini tineri o pot identifica inca din scoala, iar ea poate deveni o nevoie sau nu, in functie de personalitatea individului.

    • @Adriana Cred ca este o aparenta de fapt, in capcana careia cadem multi, ca a avea o functie mai inalta presupune neaparat mai multa autonomie. De cele mai multe ori este exact invers, sunt mult mai multe aspecte de care trebuie sa tii cont atunci cand functia este mai inalta, si esti mai vizibil. Stiu persoane care nu si-au dorit o promovare, tocmai pentru ca responsabilitatea pe care si-ar fi asumat-o, pe langa frumusetea noului rol, ar fi renuntat la autonomie, sau oricum ar fi redus-o. Ai mare dreptate ca pentru fiecare dintre noi nevoia de autonomie este diferita, si nu este nimic rau in asta. Poate fi insa util sa intelegem cat mai clar unde si cum stam cu nevoia de autonomie.

  3. […] Dan Pink practic atrage atentia asupra principalilor factori motivatori, vorbeste despre nevoia de autonomie si de […]

Comenteaza

Copyright © 2010 - 2017 Madalina Uceanu Design: Bogdan Gheorghe