Caut job…dar nu stiu cum (partea III)
November 26th, 2009
Caut job, ceea ce inseamna ca am un job…acela de a cauta. Cred ca nu poate fi subliniat suficient de mult acest lucru, cautarea unui job este o ocupatie care iti poate solicita 5-6 ore pe zi, daca iti si doresti sa gasesti un job.
In partea I am trecut putin prin cativa pasi care sunt de bifat pe lista cautatorului profesionist de joburi. Apoi am continuat cu explicatii vizavi de ordinea acestora si pregatirea CV-ului. A venit momentul sa ne gandim si la modalitatea in care putem selecta oportunitatile care sunt de interes pentru noi si decide ce tip de job cautam.
Primul element care trebuie luat in calcul este cat de tare AM NEVOIE, sau IMI DORESC un job. In ultima perioada, necesitatea de a avea un job devine mai importanta decat dorinta, mai ales pentru cei pe care criza i-a prins intr-un moment destul de delicat din punctul de vedere al finantelor personale.
As privi un pic lucrurile din perspectiva experientelor catorva candidati, care au facut greseli, nu fatale, dar suficient de dureroase incat sa-si fi invatat lectia pentru viitor. Poate evaluand riscurile, re-evaluati ce inseamna acea NEVOIE de job, si daca urgenta/disperarea sunt chiar atat de mari, sau de fapt vedeti realitatea intr-o lumina mai neagra decat este cazul.
Accept si un salariu mai mic…
Este admirabil, insa mesajul transmis este unul de disperare. Daca chiar sunteti disperat, poate fi o solutie, insa este bine sa va ganditi ca este o solutie cu care sa puteti trai macar 1 an de zile din momentul schimbarii. Riscul de a primi eticheta de instabilitate este mare, mai ales daca dupa o incercare de 3-6 luni, nereusita, mai vine un alt job, cu acelasi grad de risc, alte 3-6 luni…..si lista poate continua.
O diferenta chiar de 5-10% poate inseamna mult, standardul de viata cu care v-ati obisnuit va fi afectat, ceea ce se va suprapune cu stresul inerent integrarii intr-o echipa noua, intr-un post nou si etapei initiale de efort concentrat pentru a va demonstra competenta si a va construi credibilitatea.
Poate fi si un job sub nivelul ierarhic al celui prezent…
Da, pe termen scurt poate fi in regula, dar va sugerez doar sa va ganditi cu atentie la tot ceea ce angreneaza acest lucru. Ar putea presupune un salariu mai mic, vezi mai sus, un nivel de responsabilitate redus, ceea ce poate fi privit initial ca un avantaj, un nivel de decizie mai redus, ceea ce poate crea adevarate frustrari chiar pe termen mediu.
Nu conteaza tipul de organizatie…
Ba conteaza!! Chiar si in criza, sau cu atat mai mult in criza. Pentru ca a trece de la o organizatie romaneasca la una multinationala, sau viceversa, vine la pachet cu o abordare diferita a lucrurilor de zi cu zi. Nu inseamna ca nu vi s-ar potrivi, insa este util sa intelegeti cat mai bine care ar fi concret impactul asupra voastra. Cum? In primul rand apeland la reteaua de contacte, prieteni, fosti colegi, cu care puteti discuta deschis despre aceste diferente. Si incercati sa faceti un exercitiu de imaginatie, va vedeti acolo si dupa 1 an? Puteti rezista?
E adevarat ca de cele mai multe ori din greseli invatam cel mai mult. Asa ca, daca bifati la vreunul dintre punctele de mai sus, nu fiti disperati, inseamna ca era ceva de invatat din lectia asta. Important este sa nu repetati greseala!
Criza va trece, insa cum reactionam in criza ramine in urma noastra. Ne va urmari mult timp dupa trecerea ei, ca un vis. Daca e un vis urat sau frumos depinde foarte mult si de noi, de deciziile pe care le luam si cu care traim toata viata dupa aceea.
Tags: caut job, criza, cultura organizationala, decizii, intrebari, introspectie, job
Cred ca oricine isi cauta un job astazi, trebuie sa ia in calcul toate cele enumerate de tine. Si nu sunt de acord ca suna a disperare daca te duci la un salariu mai mic, atat timp cat toate celelalte compenseaza un timp. Repet, un timp!
Mai ales la corporatiile mari, capacitatea de negociere la nivelul entry si mid este foarte, foarte limitata. Intervine toata filozofia de compensare, care nu se uita la noi, cei care poate am avut / avem (dupa caz) mai mult acum.
Se mai intereseaza cineva de dezvoltare pe termen lung? Sau cei din generatia X ramanem din ce in ce mai putini, si trebuie sa ne adaptam generatiei Y care ne ia cu asalt? Sunt dintre cei care s-au dus la un moment dat la un salariu mult mai mic (peste 25%) insa in timp s-a dovedit o alegere excelenta pentru o cariera pe termen lung.
Se ajunge la mai vechea dilema…Bani versus cariera. Am invatat ca atunci cand ai rabdare, lucrurile se intampla – bineinteles daca performanta personala este corespunzatoare – muntele se urca greu…
Constat nenumarate exemple in care ne orientam pe castigul material cu prisosinta. E normal, dar nu este ceea ce ne va da satisfactie pe termen lung daca asta este singurul obiectiv.
Si da…tipul de organizatie este probabil cel mai important!!! Nu mergeti fratilor oriunde! Mai bine mancati paine cu apa un timp, pana cand gasiti ceva sa va dea satisfactie!
Cel mai greu este atunci cand cazi de sus, nu cand esti in urcare…
Sunt demodat?
Si…felicitari pentru tot ce este aici!! O sa incerc sa mai comentez din cand in cand, in masura timpului, si daca ma mai lasi;-)
@trof multumesc pentru vizita si comentariu. Nu esti demodat, dimpotriva, sau poate ca sunt si eu demodata de gandim la fel:-). Mi se pare si mie la fel de sanatoasa si corecta gandirea pe termen lung, si evaluarea optiunilor cat mai matur. Ce as vrea insa sa subliniez este faptul ca trebuie sa GANDIM singuri, si nu sa facem lucruri intr-un anume fel doar pentru ca asta este tendinta in piata. Uite aici un punct de vedere care sustine convingerea asta http://careeradvisor.ro/banul-si%E2%80%A6-virtutile-sale-terapeutice.
Nu intotdeauna suna a disperare salariul mai mic, sunt situatii in care suna a “downshifting”:-), si acelea sunt situatiile care imi plac cel mai mult. Insa daca te gandesti la un salariu mai mic, trebuie sa fii convins ca restul imaginii iti place, si, ai si un plan de bataie, stii cum vei rezista, daca totusi se dovedeste a nu fi chiar asa. De multe ori am vazut oameni care nu au realizat ca reducerea salariului presupune muult mai multe dificultati in a-si plati ratele…sau cheltuielile curente. Iar cand asta se adauga la stresul adaptarii intr-un nou job, face lucrurile mai dificile!
Pe curand:-)