Circul – un model de business serios

March 27th, 2012

Mi s-a parut intotdeauna un demers dificil sa revin la starea si emotiile de copil. Poate si pentru ca am uitat sa ma joc… Cu ceva vreme in urma, mi s-a parut chiar ca e mai bine sa  renunt la un obicei in care rationalul joaca un rol mai putin important. In ultimii ani, insa, de cand am cel mai stabil job din lume:-), cel de mama, am facut exercitiul acesta mai des si cu o placere mereu mai mare.

 

Imi amintesc si acum cat de mare si de frumoasa imi parea cladirea Circului, locul acela in care se intamplau minuni, la adapostul unei cupole imense. Treceam des pe langa  constructia in forma de ciuperca si, de fiecare data, incercam sa imi imaginez ce se intampla inauntru, cum se repeta, unde stau animalele, ce viata duc oamenii care lucreaza acolo si cat de multa joaca este in munca lor. Au trecut anii si tonul intrebarilor mele a devenit din ce in ce mai serios: oare cum o fi sa te joci cu viata ta in fiecare zi? M-am gandit mereu la „circari” cu o admiratie amestecata cu frica de ceva ce nu puteam cuprinde, nu puteam intelege.

Am reincercat sa merg la circ acum cativa ani, sa tot fie vreo trei-patru, spunandu-mi ca, indiferent de cat de ponosit si mic mi se va parea mie mediul acela, vazut cu ochii de acum, copilul meu merita sansa sa vada si sa judece singur daca are ce admira din el. M-am trezit cu ochii plini de lacrimi, de emotie, dar si de bucuria copiilor care se exprimau spontan, sincer, fara prejudecatile specifice adultilor. Erau doar fericiti pentru tot ceea ce vedeau si traiau acolo.

 

Chiar si mintea mea rationala a trebuit sa recunoasca faptul ca circul s-a schimbat: costume noi, spectacole frumoase si scene bine legate intre ele. Acelasi ramasese doar curajul nebunesc al acrobatilor sau dresorilor.

 

Ca om de business, metamorfoza circului mi-a sugerat doua idei. Prima ar fi aceea a gandirii strategice, respectiv, cum creezi un tip de business pornind de la o nevoie existenta si generezi, practic, o piata noua. A doua se refera la constructia unui anumit tip de cultura organizationala. Ambele se legau si de circ, respectiv de „Cirque du Soleil”.

Auzisem de el. Dar pentru ca vroiam sa vad cu ochii mei minunea – organizatia care si-a creat piata si care este data de exemplu in cartile de management – m-am dus sa ma conving.

 

Mi-a placut foarte mult spectacolul, dar am avut si norocul sa aflu de la oameni din preajma artistilor de la circ cateva dintre dedesubturile acestui fenomen. Fenomen care spune multe despre nevoia noastra de spectacol, dar si despre pasiunea din spatele lui si despre nivelul foarte ridicat de organizare. Ceea ce pare sa fie doar pasiune, are la baza un mecanism care functioneaza ca un ceas elvetian, astfel incat artistii sa nu aiba nici un motiv sa nu dea tot ce au mai bun din ei. Totul le este pus la dispozitie.

 

M-am intrebat apoi, cum de s-au schimbat lucrurile atat de mult in bine la Circul Globus? Stiam ca au un manager nou, Brandusa Novac, insa ramanea, totusi, o institutie de stat. Cum a fost posibila o asemenea transformare?

 

Fac aici o paranteza, pentru a va spune ca am avut de curand ocazia sa compar spectacolul de la circ cu o alta reprezentatie artistica. Sambata, datorita Ruxei, careia ii multumesc pentru invitatie si cu care am fost de acord ca mersul la circ face parte din seria de #obicieurisanatoase am vazut premiera spectacolului „D’ale bibicilor lui Caragiale”. Parerea unanima: un spectacol excelent! Nu va spun mai multe, ca sa va duceti sa-l vedeti, insa o sa incerc sa va redau putin din ecourile reprezentatiei. Copila mea, care tocmai vazuse si celalalt spectacol, a spus ca i-a placut mai tare decat „Cirque du Soleil”. Chiar daca sunt apropiate ca valoare, din pacate, „D’ale bibicilor…” nu se bucura de aceeasi faima.

Am incheiat paranteza si revin. Ceea ce a contribuit la revelatia mea in legatura cu circul a fost faptul ca am avut ocazia sa vorbesc direct cu cativa dintre artisti si cu directorul general. Chiar vroiam sa cunosc omul care a transformat ceea ce eu imi aminteam ca pe un loc prafuit intr-unul plin de viata, „glamour” (dupa cum spunea chiar Brandusa Novac), in conditiile in care nu este o institutie privata, ci una de stat. Daca tot se vorbeste atata despre trecerea managerilor din privat la stat, iata si un manager bugetar care, dupa parerea mea, s-ar putea muta oricand la „privat”.

 

Am aflat astfel ca se joaca minimum sapte spectacole pe saptamana, iar in cele mai speciale (cum este „saptamana altfel” a scolilor, de la inceputul lui aprilie), au loc chiar cate 12 reprezentatii. Ceea ce inseamna ca se repeta aproape non-stop. Nu imi imaginam ca se joaca permanent cu sala plina, dar se pare ca asa stau lucrurile in ultimii ani.

 

Nu mi-am scos palaria de HR de pe cap, in semn de apreciere, dar nu m-am putut abtine sa nu intreb: Bun, si cum va gasiti oamenii? De unde ii luati? Asa am aflat ca majoritatea acrobatilor sunt fosti sportivi de performanta sau a treia – a patra generatie de circari. Cei care vin din sport, in majoritatea cazurilor, s-au retras din cauza unor accidente. Din acest motiv, trebuie gasite exercitii care sa tina de cont de limitarile lor fizice. In plus, formarea unui acrobat pentru un spectacol de circ dureaza aproape trei ani. Pe scena, intr-un spectacol, urca aproape 100 de oameni, iar dintre ei, aproximativ 60% sunt acrobati. Va las sa faceti singuri mai departe calculul.

 

Dar ce inseamna cei aproape trei ani de formare? Exista o scoala? Nu! „Ne-am dorit infiintarea unei scoli, dar, din pacate, nu exista fonduri pentru functionarea acesteia. Avem toata structura, tot proiectul, dar nu o putem finanta”. Ce inseamna programa unei astfel de scoli? „De la regie de spectacol, pana la acrobatie. Am vrut sa ne inspiram din programa altor scoli din lume, dar, avand in vedere rezultatele noastre foarte bune obtinute la majoritatea competitiilor internationale, ne-a fost refuzata informatia, pentru ca suntem competitori prea puternici. Si atunci, ne-am creat singuri programa”.

 

Apropo de asta, cautati macar de curiozitate, sa vedeti care este numarul premiilor luate de Circul Globus la competitiile internationale in ultimii ani. Veti fi placut surprinsi.

 

Pregatirea se face, deci, intern, in cadrul circului. Intre spectacole, se repeta non-stop. Indiferent daca este un acrobat in formare sau se repeta un numar nou, mereu se intampla ceva.

 

In cadrul fiecarui spectacol, toata lumea ajuta pe toata lumea. Cei care isi termina numarul, pana la urmatoarea intrare in scena, pot fi de folos: duc recuzita celorlalti, pun umarul la derularea intregului spectacol. (Oare e trecuta si asta in descrierea de post?:-) Nu cred!)

 

„Suntem o mare familie” imi spune una dintre actritele prezente in spectacol, Monica Davidescu. Intreb: „Am remarcat ca la unele numere, acrobatele nu aveau nici un sistem de siguranta, erau ridicate in sus doar tinandu-se de incheieturile mainilor partenerilor lor.” Intervine in discutie un alt actor, intors in Romania dupa 16 ani de spectacole in afara tarii, Bogdan Stanoevici : „Maestrul Amza, care mi-a fost profesor in facultate, ne spunea „Uita-te in ochii partenerului chiar ti se pare ca are ochi de peste mort, chiar daca nu iti spun nimic. Comunica”. Asta fac si ei, se uita si comunica permanent si se bazeaza unii pe ceilalti. Altfel nu se poate.”

 

Am plecat de acolo cu capul plin de ganduri si de concluzii surprinzatoare. O institutie de stat, condusa de un om pasionat si plin de energie, care are o legatura emotionala cu acest domeniu, a reusit in intervalul 2002-2004 sa dubleze veniturile de la an la an si, astfel, sa opreasca exodul oamenilor care plecau pentru bani mai multi in afara Romaniei. A reusit sa creeze o echipa care functioneaza ca o familie, fara fise de post care sa acopere orice potentiala responsabilitate ce ar putea decurge din activitatea de zi cu zi, a reusit sa redea institutiei culturale faima internationala care ii ajuta acum sa atraga cu usurinta colaboratori si acrobati, mandri sa fie parte din aceasta familie.

 

Mi-ar placea sa pot intelege mai bine, poate chiar sa pot masura, cum arata cultura unei asemenea organizatii acum, cum gandesc oamenii din interiorul ei, cei care isi dedica tot timpul acestei pasiuni, simtind ca ceea ce fac impreuna este mai important decat ceea ce face fiecare in parte! Pana voi gasi raspunsul la aceste intrebari, pot doar spune ca ii admir pentru ceea ce au reusit sa faca si ca povestea lor mi-a intarit convingerea ca se poate si la noi. Avem dovada ca exista organizatii si manageri care au puterea de a schimba lucrurile in bine, demni sa intre in cartile romanesti de management!

Tags: , , , ,



Comentarii

  1. Claudiu C says:

    Madalia,
    scrii foarte frumos 🙂
    Foarte reusit articolul!

    • madalina says:

      @Claudiu C Multumesc, primesc si un “n” si un miel, cel din urma va fi de mare folos in cateva saptamini:-) Multumesc si pentru vizita, te mai astept!

  2. Claudiu C says:

    iti sunt dator cu un “n” si cu un miel acum 😉

  3. […] Ruxandra Predescu a trecut circul la categoria “obiceiuri sanatoase” si a invitat cativa bloggeri la un spectacol al Circului Globus. Daca sunteti curiosi sa aflati ce poate circul romanesc, gasiti povesti si fotografii la Auras Mihai Geambasu, Claudiu Ciobanu, Raluca Popa, Andrei Cismaru, Cristian Dorombach, Andreea Burlacu si Madalina Uceanu. […]

  4. […] Automat m-au dus cu gândul la circ şi mi-am dat seama că promovarea organizatorilor a dat roade. Chiar dacă nu sunt adepta circului, m-am bucurat când am vazut că a mers atâta lume, pentru că circul a avut […]

Comenteaza

Copyright © 2010 - 2019 Madalina Uceanu Design: Bogdan Gheorghe