Da, se cauta sens!

May 17th, 2010

Si ma bucur sa spun ca nu m-am inselat. Desi poate absenta mea indelungata v-a facut sa va intrebati daca am inceput sa ma indoiesc de asta. Nu, cred in continuare ca oamenii cauta sa gaseasca o rezonanta cu lucrurile in care se implica, relatiile de care se inconjoara, munca pe care aleg sa o faca. Fie ea remunerata sau nu, oamenii vor sa faca lucruri care sustin valorile in care ei cred.

Absenta mea a fost datorata unei perioade destul de pline de evenimente, a inceput cu participarea la intalnirea E-nforma organizata de Skillsoft si partenerul lor in Romania Blue Point IT , unde am avut o scurta prezentare despre HR online, a continuat cu o alta intalnire frumoasa cu absolventii MBA-ului Romano Canadian cu care am discutat despre ce inseamna managementul carierei, insa evenimentul la care am participat si despre care as vrea sa va povestesc mai mult este de alta natura decat business. Este o actiune de implicare civica, Lecturi Urbane, despre care am mai scris cu ceva timp in urma.

Motivul pentru care m-am oprit asupra ei tine de mesajul care cred ca sta in fata acestui tip de initiativa. Trecerea mea pe treptele de la TNB sambata 8 Mai a fost din pacate una scurta, si de altfel este prima de acest gen, dar cu siguranta nu ultima:-).  Dar a fost suficienta cat sa intru putin mai bine in atmosfera si sa inteleg senzatia pe care o ai stand alaturi de oameni care isi sacrifica timpul lor in weekend pentru a fi implicati intr-o activitate care nu le aduce nici un castig financiar. Nici macar unul de imagine, avand in vedere cate comentarii rautacioase am vazut pe aceasta tema. Din pacate mai multe decat ma asteptam, din fericire mai putin luate in seama cu adevarat si neafectand defel acest demers admirabil.

Obiectivul acestei initiative, un proiect de implicare sociala menit sa imblanzeasca spatiul public,  este sa creeze o masa critica care sa duca spre implicare, sa zgaltaie putin abordarea pasiva dand un mesaj pozitiv. Cum se intampla asta? Prin strangerea cartilor din donatii, citit in spatii publice, si impartirea acestor carti catre ceilalti.

M-am dus cu cartile la mine, desi nu era nevoie, dar imi doream sa dau carti pe care le-am citit recent, asa ca am ales un subiect care se potrivea cu domeniul consilierii in cariera si o carte scrisa in Romania, respectiv Concediaza-ti Seful, a lui Stefan Murgeanu. Si am reusit intr-o ora sa recitesc pasaje din carte, si sa dau doua carti, una catre unul dintre participanti care nu o citise inca:-), iar cea de-a doua catre o domnisoara care trecea prin fata noastra.


Ce m-a impresionat insa a fost numarul foarte mare de oameni care au fost prezenti, si mai ales tipologia acestora, m-a frapat cat de vii sunt! Cat de prezenti si de entuziasti, cat de naturali in demersul lor de a schimba lumea, si cat de increzatori ca o floare chiar poate aduce primavara.  Va invit aici sa cititi cateva randuri mai inspirate despre Care-i smecheria cu cititul.

Intre timp va las cu un citat  care ma face sa repet ceva ce impartaseam de curand,  da, suntem norocosi ca traim asemenea timpuri.

” Noi care am trăit în tabere de concentrare ne amintim de acei oameni care veneau prin barăci consolându-i pe ceilalţi şi le dădeau ultima lor bucată de pâine. Poate că au fost puţini la număr, dar sunt de ajuns să dovedească că un om poate rămâne fără nimic, cu excepţia unui lucru, cea din urmă libertate umană – să-şi aleagă atitudinea în anumite circumstanţe – să-şi aleagă propria cale.”  Victor Frankl, autorul cartii “The man’s search for meaning”


Tags: , , , , ,



Comentarii

  1. he he, multumesc pt recomandare, sper ca domnisoara sa nu fie dezamagita de cartea primita 🙂

  2. […] This post was mentioned on Twitter by Stefan Murgeanu, Oana Vladutoiu. Oana Vladutoiu said: RT @MadalinaUceanu Da, se cauta sens! http://bit.ly/aSFKoq […]

  3. […] preluat clipul de aici, unde se vorbeste despre un alt proiect de cautare de sens – Lecturi […]

  4. Tell me about it 🙂 Lipsa de sens in ceea ce fac e principlul motiv pentru care clientii mei isi dau demisia. Nu salariul prea mic, nu colectivul, nu brandul companiei. Ci faptul ca sa intorc seara acasa, sa intreaba: “La ce am contribuit eu azi?” si nu gasesc un raspuns multumitor.

    E uimitor cat de putini manageri si angajatori constientizeaza fenomenul asta.

    • @Eduard Multumesc pentru exemplul care sustine ideea Edi. Cred ca exista undeva nevoia de a constientiza asta in fiecare dintre noi, insa sunt multe situatii in care pilotul automat nu te lasa sa vezi lucrurile importante. Pina la un moment dat…cand incep sa devina si urgente.

Comenteaza

Copyright © 2010 - 2024 Madalina Uceanu Design: Bogdan Gheorghe