De unde am inceput

Din categoria “amintiri din copilarie”, mai ales ca imi place sa pastrez diverse lucruri care sa mi le tina vii (probabil de frica lectiilor care s-ar putea repeta), am regasit cateva dintre notitele, anunturile de angajari de prin anii 1996 – 1997, atunci cand lucram in recrutare. Mi s-a parut interesant sa imi amintesc primele faxuri trimise pe hartie termosensibila, ale caror texte se stergeau dupa o perioada, telefoanele la care raspundeam celor care aplicau la un job, scrisorile venite “pe adresa redactiei”:-) care contineau CV-uri scrise uneori de mana si poze care mai de care mai interesante.

Poate ca era o perioada de haiducie, care avea insa farmecul ei. Stiu ca la primul meu interviu de angajare, temerea cea mai mare exprimata fata de viitorul meu potential sef a fost ca “nu stiu sa folosesc echipamentele de birotica” (faceam ASE-ul totusi, niste termeni mai stiam si eu:-). Bineinteles ca m-a intrebat “Cum adica? Ce intelegi prin echipamente de birotica?”, “Faxul, Xerox-ul, telefoanele cu centrala si interioare”. Am avut noroc ca am intalnit un om cu suficient simt al umorului incat sa treaca peste acest episod cu zambetul pe buze.

Mai jos am pus si un model de anunt de recrutare (click pe imagine pentru a mari) pe care il pastrez intr-un caiet studentesc mare in care lipeam anunturile decupate din presa, urmand sa contactez ulterior companiile respective pentru a le propune o colaborare. Asa aratau si anunturile pe care le dadeam pentru clientii cu care lucram atunci, asta in situatia in care aveau buget si nu alegeau anunturile clasice la mica publicitate, dar si acolo erau totusi mai mari, cu literele ingrosate si in chenar, ca sa sara in ochi.  Si era preferabil sa fie pe pagina din dreapta jos sau mijloc, pentru o vizibilitate mai buna.

Faxurile nu erau la indemana, erau multe persoane care se duceau la posta pentru a transmite CV-ul, asta in cazul in care nu optau pentru varianta de a-l aduce personal la sediu sau trimite intr-un plic tot prin intermediul Postei Romane. Imi amintesc ca spuneam clientilor ca anunturile pe care le dadeam au avantajul de a avea postate direct numerele de telefon… pentru ca, asa se aplica, sunai pe un numar de telefon fix, se facea o prima sortare telefonica verificand criteriile de baza (uneori chiar in engleza ca sa verifici abilitatea conversationala) si se facea direct programarea la interviu.

 

Totul pe foarte repede inainte, avand in vedere mijloacele de care dispuneam atunci.

Emailul a aparut niste ani mai tarziu, primul din birou fiind o adresa generala care putea fi accesata de la un singur PC care se conecta prin dial-up. Se scria textul, se salva pe o discheta si se venea la “mail” sa il trimitem.

 

 

Si da, se facea recrutare si atunci, se aplica pentru joburi, se dadeau si se luau interviuri, se faceau plasamente si totul parea normal sa fie asa cum era. As zice ca e mult mai usor acum cand ai email la birou si pe mobil, LinkedIn, Facebook, site-uri de joburi, poate problemele suna la fel, dar cred ca daca le punem in perspectiva intelegem ca avem cu ce:-)!

PS: scuze pentru calitatea imaginilor de mai sus, cred ca nu intamplator n-am ales o cariera in fotografie:-)

Tweet

Tags: anunturi recrutare, aplicatii, job