Echilibrul viata profesionala/ viata personala
February 3rd, 2010
In engleza nonsensul notiunii este si mai evident. Work/life balance. Adica, daca intelegem bine, atunci cand muncim nu traim?
In romana, lucrurile sunt mai indulcite. Avem 2 vieti. Traim o poveste gen Dr. Jekyll and Mr. Hyde. Ne trezim dimineata si ne punem o masca si un strai… de munca. La ora 18.00 iesim pe usa biroului si schimbam costumatia si machiajul. Oare?
De curand discutam cu cineva care in timpul zilei lucreaza intr-o companie multinationala, pe o pozitie de maxima responsabilitate, iar noaptea isi hraneste pasiunea de a scrie, de a crea… pe internet. O combinatie aparent ciudata, dar destul de des intalnita in ultima vreme. Care este, pentru o astfel de persoana, viata personala si viata profesionala? Cand munceste si cand nu?
L-am intrebat cand mai traieste si raspunsul a fost: “o mare parte din ceea ce fac este viata mea”. Si atunci mi-am dat seama inca o data ca a vorbi despre echilibrul viata profesionala/ viata personala este valabil doar atunci cand viata profesionala este o obligatie, o inertie, un efort zilnic, necesar din punct de vedere financiar si pentru ca, nu-i asa,… asa face toata lumea.
In realitate, n-ar trebui sa existe aceasta diferenta daca am trai asa cum visam, daca ne-am da dreptul sa incercam sa facem ceea ce ne face sa fim cea mai buna varianta a noastra. Atunci munca ar fi viata si nu ar mai fi munca. Am trai si ne-am bucura de fiecare moment, nu ne-am mai pune problema cum sa gasim echilibrul.
Viata profesionala este la fel de personala ca si cea personala. Sau cel putin ar trebui sa fie. La voi cum este?
* Acest post este creat de Andreea Calin, si face parte din seria de posturi in care o am ca invitata.
Tags: echilibru, munca, viata personala, viata profesionala, work life balance
Frumos. Adevarat de frumos 🙂
Din pacate eu am invatat lectia asta „the hard way”….
Concluzia mea: Este o diferenta intre viata personala si cea profesionala.
Este intr-adevar un fel de cerc, o continuitate, o prelungire intre cele doua. Dar vine un moment cand ceva se intampla. Cand incepi sa-ti pui niste intrebari.
Mi s-a intamplat sa fiu foarte ancorata in viata asta profesionala. Echilibrul mult dorit… ei bine… nu a mai existat. Si am ajuns in faza in care a trebuit sa aleg. Si nu a fost ok.
Echilibrul e totul. Degeaba ai una fara cealalta. Pe bune 🙂
[…] by Maria on February 3, 2010 Hello there! If you are new here, you might want to subscribe to the RSS feed for more Effectiveness and Life Management tips.Powered by WP Greet Box WordPress PluginInspired by the post of a Romanian career coach here. […]
Multumesc, Florin!
Denisa, multa vreme am trait si eu cu iluzia ca trebuie sa existe un echilibru… pana cand m-am lamurit: daca fac ceea ce imi aduce cel mai mult sens, granita se estompeaza… si chiar nu mai simt ca muncesc.
Nu-mi reuseste mereu, dar e imposibil sa nu imi dau seama cand respir cu adevarat si cand imi pun masca de oxigen pe fata asteptand sa mai treaca o vreme ca sa imi fac curajul sa fac din nou ceea ce ma face sa fiu cea mai buna varianta a mea.
Asa am renuntat la multe iluzii… la mersul la birou, la carti de vizita cu titulaturi si ma bucur de fiecare zi in care imi dau seama ca, incet, incet, ajung sa imi traiesc viata pe care o vreau.
Banii fac diferenţa dintre a trăi şi a munci. Ai omis acest detaliu din articol şi, din punctul meu de vedere, câştigul financiar este fundamental în stabilirea unei graniţe între om şi angajat, pentru că există o diferenţă între om şi angajat (iar când zic angajat mă refer şi la antreprenori, pentru că, din nou spun, lupta pentru bani este una singură, indiferent de pe ce poziţie lupţi).
Dispariţia banilor ar distruge omenirea probabil, însă atunci am putea vorbi despre viaţă profesională la fel de personală ca şi cea personală. Până atunci e o prostie să confunzi cele două vieţi.
Sau, mă rog, nu e o prostie, dar sigur dai dovadă de o naivitate dusă la extreme.
@Alexandru Negrea Bun venit Alexandru si multumesc pentru comentariu. Banii nu pot fi scosi din ecuatie, cu siguranta. Sau ar putea fi scosi daca ne-am intoarce la troc sau la o viata minimalista, in care am consuma doar ce am produce si ne-am rezuma la ceea ce putem realiza singuri…un fel de Robinson Crusoe:-)
Cum totusi traim pe aceasta lume, in secolul XXI, banii sunt parte din viata noastra, zilnic. Insa ne-am obisnuit prea mult cu ideea ca banii se pot face cu dificultate si nu neaparat facand ceva ce iti place. Faci bani pentru ca trebuie, si de multe ori negandu-ti propriile dorinte si talentele. Pentru ca majoritatea celor din jurul tau fac si cred la fel. Oare viata fiecaruia dintre noi n-ar putea fi mai usoara daca banii ar veni facand ceea ce esti menit sa faci? Si culmea este ca de fapt doar asa reusesti sa faci si performanta si…bani mai multi. Depinde mult din ce unghi privesti lucrurile….
Da, este importantă poziţia din care faci bani, sau pasiunea cu care îi faci, dar nu contează acest aspect când îi faci pentru că trebuie să supravieţuieşti. Acest TREBUIE este elementul care te opreşte din a trăi muncind.
Poţi să trăieşti muncind când o faci din plăcere, când îţi îngrijeşti ferma de la poalele muntelui, sau când tunzi peluza, dar nu când te lupţi ca disperatul să ajungi Project Manager la 45 de ani, când îţi vei da seama că ai trăit degeaba. Încearcă să scrii articole în care să îndemni tinerii să îşi vadă interesele şi să preţuiască dimineţile târzii, doamna Career Advisor. Dacă tot îi direcţionezi spre carieră, măcar să se ducă spre o carieră în slujba stării lor de bine.
@Alexandru Negrea Cred ca vorbim despre acelasi lucru de fapt. A munci doar pentru bani nu cred aduce implinirea cu adevarat. Uneori este o necesitate, si sunt de acord cu asta, dar s-ar putea ca starea de bine sa nu vina de acolo. Multumesc pentru sugestii Alexandru, voi tine cont de ele! Pe curand.
Eu va propun sa privim lucrurile si din alt punct de vedere, decat din cele 2 exprimate:
– viata personala = munca efectuata cu placere in folosul unei companii sau in folosul hranirii unei pasiuni proprii
– viata personala vs. viata profesionala – venituri obtinute mai usor sau mai greu, cu mai multa sau mai putina placere
Consider ca atunci cand se mentioneaza conceptul “viata personala”, pot fi luate in considerare 2 aspecte:
1. acele activitati care “te fac sa fii in cea mai buna varianta a ta”, asa cum bine spune Andreea, activitati care insa, tot asa cum sunt mentionate in articol, sunt canalizate in general spre satisfacerea unei placeri / necesitati proprii (citit, scris, socializat, etc.)
2. acele activitati si starea de spirit pe care o ai (nevoia mastii de oxigen J) desfasurate impreuna cu familia (sotia/sotul/copii)
Primul aspect cadreaza perfect ori cu o persoana fara obligatii familiale ori cu o persoana angrenata intr-o familie cu exact aceleasi preocupari / conceptii, caz in care toata lumea este fericita, mai putin copii (in functie de varsta), care vor fi vaduviti de prezenta si atentia consistenta sau calitativa a ambilor parinti.
In articolele pe care le-am mai citit eu insa, nu primul aspect este mentionat atunci cand se vorbeste de acest echilibru, ci in special de al doilea. Si daca vrei sa afli daca l-ai gasit sau nu, as spune ca trebuie sa raspunzi la cateva intrebari:
– cat timp iti petreci impreuna cu familia?
– cat de calitativ este acest timp?
– in timpul petrecut cu familia, gandul tau este focusat pe activitatile comune sau iti zboara la activitatile care “te fac sa fii in cea mai buna varianta a ta”?
– cat de des in timpul petrecut in activitatile care “te fac sa fii in cea mai buna varianta a ta” gandul iti zboara la familie?
– in care din cele 2 activitati uiti de tine si de scurgerea timpului si in care ai nevoie de masca de oxigen?
– atunci cand esti interupt din una dintre activitati, cand te superi / frustrezi mai tare?
– vorbind despre un cuplu, consideri necesar sa-ti intrebi partenera(ul) ce parerea are despre acest echilibru? ce crezi ca ti-ar raspunde daca ai pune intrebarea?
Si inca o idée: putem fi obiectivi atunci cand raspundem la intrebarile de mai sus sau raspundem asigurandu-ne confortul mental, necesar continuarii modului de viata care ne place?
Posibil sa gresesc, dar cred ca alegerea de care vorbeste Denisa, se refera mai mult la aspectul 2…
@Adriana Multumesc pentru comentariu Adriana si pentru intrebari. Te pun pe ganduri, ceea ce poate genera raspunsuri utile. Cred ca ai dreptate, Denisa este posibil sa se refere la aspectul 2, asta inteleg si eu. Mai am insa o perspectiva, aceea in care nu alegi intre cele 2 tipuri de activitati, ci faci o combinatie intre ele, in asa fel incat sa iti asiguri de fapt un echilibru, a carui formula este cu siguranta specifica fiecaruia dintre noi. O sursa de inspiratie pentru a defini elementele care duc la echilibrul individual poate sa fie Roata Vietii (The Wheel of Life), uite aici o varianta si explicatii despre modul in care poate fi folosita http://www.mindtools.com/pages/article/newHTE_93.htm. Multi autori in zona dezvoltarii personale au sugerat diverse categorii, eu personal am folosit cu succes modelul propus de Tony Robbins. Sper sa fie o lectura placuta:-)