Efortul, prieten sau inamic

February 13th, 2010

Va spuneam ca am revenit de curand dintr-un concediu petrecut la schi. Nu sunt o pasionata a sportului, iar performantele mele in acest domeniu nu sunt demne de lauda, insa a invata sa schiez a fost o lupta cu mine si cu fricile mele,  lupta care sunt convinsa ca nu s-a incheiat inca, desi am reusit sa depasesc cateva etape ale ei.

success themed street signIntamplator sau nu, cartea pe care am citit-o in aceasta perioada si care s-a potrivit foarte bine contextului, se numeste “The Dip” si este scrisa de Seth Godin. Este o carte care incearca sa explice de ce uneori a renunta poate fi o strategie de succes, iar a insista atunci cand lucrurile devin inconfortabil de dificile face parte din acelasi registru.

Pentru ca de fapt capacitatea de a continua atunci cand este inconfortabil, este cea care iti poate asigura succesul si cea care, in acelasi timp, te obliga sa renunti, la multe alte lucruri care nu duc nicaieri, pentru a te putea concentra pe cel care are mai mari sanse sa devina un succes.

M-a dus cu gandul la multele momente in care am vazut oameni in jurul meu renuntand, exact atunci cand mai era putin, desi credeau in proiectele lor, dar n-au putut gasi motivatia si energia de a trece prin ..vale. Si valea este etapa necesara inainte de a incepe urcusul, catre a fi intre cei mai buni. De ce ai vrea sa te afli printre cei mai buni? Pentru ca avem tendinta de a alege pe cei pe care ii percepem ca fiind cei mai buni, iar in prezenta mult prea multor optiuni egale, e posibil sa ne fie dificil sa alegem. Si atunci ne este mai simplu sa ne concentram catre cei mai buni. Pentru ca, spune Seth Godin, intr-o piata libera, ii rasplatim pe cei exceptionali. Si sunt de acord cu opinia lui.

Valea prin care totusi trebuie sa treci, inainte de a deveni foarte bun, presupune efort, uneori fara a primi o rasplata imediata, presupune nevoia de a-ti gasi motivatia interna, fara a o astepta sau cauta in afara ta, este filtrul de selectie, un fel de bariera de intrare in piata, care diferentiaza un om capabil de o realizare de exceptie de unul capabil de rezultate mediocre.

Ce legatura are asta cu joburile sau cu cariera noastra? Una directa. Unul dintre exemplele date de Godin se refera la un CEO, in al carui profil daca te uiti cu atentie, vei descoperi 25 de ani mai putin placuti si plini de eforturi inainte de a ajunge in acel punct in care pare ca lumea i se asterne la picioare.“Este usor sa fii un CEO. Ce este greu, este sa ajungi acolo”.

In cautarea unui job apar de asemenea momente in care mai degraba ai renunta la asteptari si pretentii, te-ai multumi cu ce vine mai repede catre tine si, de multe ori, s-ar putea sa fi la un pas de oferta ideala. Insa, renunti la sperante si la cautare, pentru ca, oricum nu par sa fie sanse prea mari. “Diferenta intre un jucator mediocru si un campion regional nu este neaparat talentul innascut – ci abilitatea de a trece peste momentele in care este mai usor sa renunti.” Sugestia lui Godin este una la care subscriu, sa nu faci lucrul cel mai la indemana,  o incercare si apoi sa renunti, rapid. Si apoi treci la alta.

Parabola pe care el o face este insa una care mi se pare inspiranta, imaginati-va ce s-ar intampla daca o ciocanitoare ar incerca coaja mai multor copaci, si cand ar da de greu, ar renunta. Probabil ar fi foarte ocupata, insa …flamanda.

Este in natura umana sa renuntam cand incepe sa doara sau devine prea greu, insa reflexul acesta este chiar cel care face sa fie atat de putini aceia care continua… si care reusesc. Daca reusesti sa treci cu bine peste partea dificila, in care renunta cei mai multi, avantajele tale competitive se maresc de fapt. O data ce ai trecut de vale, nu multi vor putea sa o ia pe urmele tale.

Poate merita sa ne gandim la asta, inainte de a renunta..sa cautam jobul potrivit, sa ne luam in propriile maini dezvoltarea carierei noastre, sa ne schimbam angajatorul doar pentru ca trece printr-o perioada dificila.

“Average feel safe, but it’s not. It’s invisible.” Seth Godin.  Va invit sa ii cititi cartea, merita!

Tags: , , , , , , ,



Comentarii

  1. Mihail Musat says:

    Apropos de diferenta dintre un jucator mediocru si un campion regional…

    http://www.musat.com.ro/2010/02/13/ganduri-intelepte-maybe-its-my-fault/

    PS: Ar fi fain sa iti pui Subscribe to comments via email ca sa stim cand apare un comment la post-uri la care am comentat ca altfel e destul de peste mana 😉

  2. Diana says:

    si daca ai jobul si de 7 ani te simti tot in acea vale si devine din ce in ce mai greu…de unde stii ca nu e mai bine sa te opresti si sa mergi mai departe?…just a q….

    • @Diana Intrebarea ta poate constitui un motiv in plus sa citesti si cartea, mi se pare cu atat mai relevanta intr-un asemenea context. Ar putea sa iti dea multa hrana de gandire, cel putin mie mi-a dat. Este dificil un raspuns universal valabil, insa cartea vorbeste si despre renuntari, despre capacitatea de a renunta tocmai pentru a te putea concentra pe ceea ce are sens pentru tine. Daca maine ar disparea lucrurile care te fac sa spui ca e greu, ai mai crede in ceea ce faci? Ar fi asta idealul?

  3. magda bu says:

    fine lecturi aveti, draga doamna
    (fine se citeste ‘faine’)
    merci
    cum ai defini ‘exceptionalii’?
    magda

    • @Magda Bu Bun venit si multumesc pentru comentariu. Ma pregatesc sa citesc Outliers – Malcolm Gladwell si apoi sper voi reveni cu un raspuns mai documentat asupra definitiei exceptionalilor:-). Deocamdata pentru mine exceptionala o persoana care reuseste sa reziste cand ii este mai greu, sa se ridice atunci cand nimeni nu mai spera sa il vada ridicandu-se, si sa se regaseasca cu bucurie pe sine din ce in ce mai mult in cursul acestor incercari.

  4. Buna Madalina,

    Cred ca foarte multe persoane au o toleranta scazuta la compromisuri, esecuri sau inconfort. Din acest motiv, deseori abandoneaza o idee buna fara sa o puna in practica suficient de mult ca ea sa inceapa sa isi arate rezultatele.

    De pilda, unii oameni cu care lucrez incep sa isi dezvolte activ o retea profesionala, fac networking, dar pentru ca rezultatele nu apar imediat, se satura rapid de acest efort si abandoneaza prematur. Conceptul de stratgie cu batatie lunga nu e inca appealing.

    Eduard

    • @Eduard Ezeanu Multumesc pentru exemplul dat Eduard, am vazut si eu acelasi lucru intamplandu-se de multe ori, din pacate. Cred ca e un fel de profetie autoimplinita, la care m-am mai referit intr-un articol. Cred ca o intrebare buna pentru a debloca un asemenea mecanism de gandire este vreau sa gasesc o solutie, sau vreau sa demonstrez mai degraba ca nimic nu pare sa functioneze?

  5. Lucia Petrescu says:

    Sint extrem de emotiva si fereasca-ma sa fiu pusa in situatia de a vorbi in public! dar daca… sa renunt ca fiind extrem de inconfortabil sau sa ma ambitionez sa continui? Mi-am facut un plan de bataie rezerva:
    EXEMPLIFICARE

    Consider sansa mea de promovare in cariera. Cum ma comport?

    1. INCALZIREA: Am citit ca primele 15 sec. sunt decisive in contactul cu auditoriul.
    – iau “pulsul” salii
    – inspir si expir adanc in 2 etape a cate 6 sec.
    – imi dreg vocea
    – reglez inaltimea microfonului
    – imi caut punct de sprijin si o pozitie comoda in picioare
    – imi indrept atentia spre partea intunecoasa a salii, pt. a nu fi influentata de gestica, mimica si expresiile celor din fata
    – m-am acomodat. Intru in…pielea mea.

    2. AUTOINCURAJAREA
    – din sala ma sustine moral fostul prof. de la seminarul de Comportament organizational
    – merit acest loc pe scena. Am muncit, l-am castigat.
    – nu sunt prima care “evolueaza” pe scena
    – nu sunt ultimul referent, sunt una dintre ei
    – multi dintre spectatorii mei au trecut pragul scenei si cunosc simptomele tracului
    – referatul meu are girul unui prof. univ., deci este”autorizat”
    – EU tin o lectie “studentilor” din sala
    – am succes, voi castiga un premiu si promovarea. Insuccesul nu reprezinta esec, ci STARTUP

    3. IN ACTIUNE:
    – intre scena si sala am creat o punte = pasarela
    – ma concentrez pe idei
    – adopt atitudine binevoitoare, usor zambitoare
    – fraze si pauze scurte
    – am pregatit o amintire si o povestioara hazlii pretabile la expunerea mea
    – in final, raspund intrebarilor anuntand ca pot fi contactata si pe email.

    Acest post este scris pt participarea la concursul organizat de Extreme Training.

    • @Lucia Petrescu Multumesc pentru comentariu si detalii Lucia, mi se pare un plan frumos structurat. Cred ca teama inaintea vorbirii in public este normala si chiar necesara, indiferent de cat de des se intampla sa faci acest lucru. Modul in care ea se manifesta va fi diferit, iar controlul nostru asupra a ceea ce lasam se vada este cu siguranta mult mai bun, dar un pic de teama care sa ne ascuta simturile ne ajuta sa fim de fapt mai buni.
      Uite si o discutie interesanta despre teama, Seth Godin este cel care explica http://www.youtube.com/watch?v=JToANCvO63E
      As adauga la lista ta inca ceva de facut dupa ce ai fost in fata publicului: sa asculti parerile celorlalti, s-ar putea sa ai o surpriza placuta, care sa iti dea energie pentru a continua si a incerca din nou, s-ar putea la fel de bine ca elementele care necesita imbunatatire sa fie altele decat cele pe care le-ai resimtit tu.

  6. Lucia Petrescu says:

    Am retinut. Multumesc mult pt raspuns si…tinem legatura.

Comenteaza

Copyright © 2010 - 2017 Madalina Uceanu Design: Bogdan Gheorghe