Estoria, o poveste de suflet

Exista momente in care cei 4 pereti intre care te afli devin brusc fluizi si te fac sa te simti in mijlocul lumii si, mai ales, in mijlocul tau. Acela pe care nu-l stiai foarte bine, dar intuiai ca exista acolo undeva, adanc ascuns.

Asa am simtit acum 6 ani la Erisma 5, cand intr-o sala a Hotelului Novotel, ne intreba brusc Oana Pellea unde suntem. Am parasit incaperea, dar unde am plecat? Brusc cuvintele incepeau sa sune altfel si sa rezoneze in noi si in toate, de parca atunci am fi descoperit pentru prima oara limba romana.

Am revenit in aceeasi locatie, cativa ani mai tarziu, pentru Estoria – un program creat special, pentru ca multi dintre absolventii de Erisma, mai voiam ceva pentru noi. La doar o saptamana de la inceperea noii experiente, ne urcam pe scena la Godot, unde am pus in scena un text scris de noi, pe tema “Sa fii bun si bland in toate, dar pana unde se poate”. Sala a fost plina. Multi colegi de birou ai celor care erau pe scena, dar, o si mai mare parte de erismatici, care ne-au ajutat sa reducem din emotii.

Intai a fost un weekend plin, o zi in care am incercat sa primim aprobarea Ioanei Parvulescu pe textele scrise de noi, urmata de o zi sub bagheta lui Tudor Giurgiu care ne-a ajutat sa gustam din ce inseamna regia unei secvente create de noi, iar retusurile finale le-am facut cu Cosmin Alexandru, care ne-a ajutat sa intelegem care era punctul de inflexiune al fiecarui text si ne-a facut sa ne gandim la ce vrem de fapt sa transmitem cu discursurile noastre.

Duminica urmatoare s-a intamplat minunea. Ne-am incumetat sa stam pe scena, in fata unor cunoscuti, dar a si mai multi necunoscuti, vorbind despre noi. E drept ca, asa cum nimic nu e intamplator, subiectul care mi-a fost alocat a fost potrivit manusa pe chipul si asemanarea mea: “Sa fii bun si bland in toate, dar pana unde se poate”. Iar sala de la Godot s-a facut brusc imensa, iar timpul s-a oprit putin in loc…

Atat cat sa ne faca loc sa intelegem ca pentru toti exista un pret al bunatatii noastre.

 

“Ca oamenii care iti schimba viata sunt de fapt unul singur. TU.
Ca poti incepe sa auzi muzica pe care o aduc in viata ta cele cu care iti intersectezi traseul, pina cand intalnesti adevarata simfonie langa care alegi sa-ti petreci restul zilelor.
Ca rugaciunile pot fi doar ale tale, iar lectia despre a fi femeie nu se preda la nici o scoala.
Ca poti intelege doar ce poti imblanzi. Iar cuvintele din adancuri ar trebui sa fie numite eco.
Ca maturitatea nu tine de varsta.
Ca regulile care iti ingradesc valorile sunt menite sa fie incalcate, altfel te vor coplesi. ” Asta a fost esenta mesajelor transmise de mine si colegii mei: Mihaela, Mircea, Laura, Mihai, Octavian si Ciprian.

Care sunt motivele pentru care merita sa traiesti?
Am avut onoarea sa fiu pe scena langa niste oameni care m-au bucurat cu prezenta lor. Si mai ales, am avut, ca de obicei in mediul erismatic, bucuria sa vad niste oameni vorbind despre ei, cu curaj si o extraordinara naturalete in a-si arata adevarata fata si vulnerabilitatile. Credeti ca e simplu? Incercati va rog sa va intrebati care sunt motivele pentru care merita sa traiesti! Dati deoparte pretextele si incercati sa le spuneti celor din jurul vostru motivele pe care le aveti voi. Si ascultati-le pe ale lor. Daca asta nu va ofera un motiv in sine, poate merita sa o luati de la capat.

Nu pot defini simplu o asemenea atmosfera. Stiu sigur insa un singur lucru, avem toti mare nevoie de profunzime ca sa putem face fata superficialitatii de zi cu zi. Si eu stiu ca am un loc din care sa mi-o hranesc! Va doresc sa va gasiti si voi unul similar.

Tweet

Tags: Erudio, Estoria, Sursa de ganduri, viata personala