Hrana pentru suflet

September 27th, 2012

Martie 2012, Timisoara Business Days, cina de networking. Ziua fusese placuta dar intensa, cina se anunta la fel, ne prezentasem fiecare dintre noi, incepuse o degustare de vin. Prietena mea Ana, imi impartasea impresiile de peste zi… cand au inceput sa cante. Noroc ca era ea langa mine, m-a inteles cand am rugat-o sa ma scuze, dar nu ma mai puteam concentra asupra discutiei, incepuse o muzica care ma fura de acolo cu totul. M-am ridicat de la masa si m-am dus sa vad de unde se aude. Si am ramas in fata lor pina la finalul concertului. Nu mai auzeam conversatiile din jurul meu.

Se spune ca te indragostesti atunci cand te astepti mai putin. Asa mi s-a intamplat si mie, dar cum mi se intampla frecvent, ma indragostesc de idei, de stari, de oameni, de vise…de muzica.

Am mai trait un sentiment similar la Erisma, dupa una din zilele de curs de teatru cu dragii nostri dascali Oana Pelea si Marian Popescu. Ceasul arata finalul zilei, dar noua nu ne dadea inima ghes sa “parasim incinta”:-). Nu stiam decat ca mai voiam acolo, impreuna, stand fata in fata cu noi in oglinzile pe care tocmai ne ajutasera sa le facem mai clare. Si atunci am plecat catre casa, cu senzatia ca cineva a facut o incizie deloc dureroasa, dar care m-a lasat cu sufletul dezordonat la vedere. Ca atunci cand te-ai schimbat in graba si toate sunt insirate prin camera. Am simtit apoi nevoia sa ma plimb pe strazi cu muzica data tare in masina, atat cat sa nu mai existe nimic altceva, doar eu si muzica aceea, sa apuc sa imi fac in graba putina ordine, cat sa pot trece macar la ziua urmatoare.

Am plecat de la cina de networking din Timisoara cu o inregistrare si cu amintirea unei discutii foarte placute cu Teo, cel care facuse pianul sa ma vrajeasca. Am ascultat-o non-stop pentru urmatoarele zile. Duminica seara i-am revazut in Bucuresti si am plecat cu o senzatie, pe care as vrea sa o pastrez cat mai mult. Si cand nu voi reusi singura, ascult ceea ce va invit si pe voi sa ascultati, si stiu ca sunt inapoi acolo. Acolo unde te vezi, te asculti, te vindeci si simti ca totul e asa cum ar trebui sa fie.

Despre concertele lui Teo, care traieste alaturi de pianul lui de 24 de ani, puteti sa mai aflati de pe pagina de Facebook –  Piano Events. Eu am gasit in Teo si  Raluca (prietena lui care il ajuta cu tot ce inseamna organizarea evenimentelor), niste oameni alaturi de care m-am simtit acasa si pe care parca ii stiu de-o viata. La fel ca si muzica lui.

M-am bucurat ca duminica au fost cativa oameni care au avut incredere sa mearga pe mana mea si sa-l primeasca pe Teo si muzica lui alaturi de ei, si le multumesc tuturor: Ruxa, Anne Marie, Pyuric, Vlad, Miruna, Ancuta, Andreeea.

Multumesc, Teo. Anne Marie a spus tare frumos “Teo Milea – coloana sonora a vietii fiecaruia”. Ai dreptate, Anne!

Tags: , , ,



Comentarii

  1. […] seara specială petrecută pe acordurile muzicii lui Teo Milea au mai scris Madalina Uceanu , Ruxandra Predescu, Anne Marie Chelariu, Cristina Chipurici, Miruna Sfia, Ancuta Lebada Ți-a […]

Comenteaza la Interviu cu Teo Milea pe clape albe... si negre • Vlad.Dulea.ro

Copyright © 2010 - 2019 Madalina Uceanu Design: Bogdan Gheorghe