Metoda… de selectie
March 31st, 2012Vineri seara, ora 18.15, in parc. Cei patru copii tocmai gasisera varianta ideala de joaca, dupa ce oscilasera intre cateva optiuni: cataratul in copac. M-am asezat bucuroasa pe o banca din apropiere, gustand din linistea momentului. Prilej sa analizez cate iesisera bine peste zi, avand in vedere ritmul alert in care se desfasurase totul. Ratasem de putin mai toate intalnirile, imi luasem copila de la scoala din nou intr-o fuga, iar acum, urmau doua ore de liniste pana la programul de seara, previzibil. Aveam totul sub control:-) Asta pana cand a sunat telefonul: “Hei, ce faci? Nu vii la teatru?“. Gata cu linistea mea… pfff, nu e bine: “Nu, nu pot, abia am ajuns cu copilul in parc, mi-ar fi greu sa o iau de la joaca acum. Ramane pe alta data, multumesc mult pentru invitatie, sa ma anunti data viitoare cand jucati din nou spectacolul, vreau neaparat sa il vad.” Il stiam de anul trecut, il ratasem in Festival, dar voiam sa-l vad pentru ca subiectul ma interesa, fiind vorba despre metodele de selectie folosite in recrutare.
Am inchis. Si abia atunci am realizat ca poate n-ar fi trebuit sa decid singura. Intreb copilul: “Vrei sa mergem?” si, spre surprinderea mea, raspunsul vine destul de ferm. “Da”. Revin cu telefonul: “Hei, stai ca s-a schimbat programul, venim, la cat incepe?”
Si uite asa am ajuns vineri seara la teatru, pe neasteptate, sa vad o piesa la fel de neasteptata si foarte placuta: Metoda. Nu numai mie, ci si copilei. Pe scurt, este povestea unei succesiuni de etape prin care trec candidatii intr-un interviu de selectie. O comedie care, sub umbrela unui umor de situatie, spune destul de multe despre absurditatea in care te pot duce unele demersuri duse la extrem. Gasiti aici mai multe detalii despre spectacol, si nu numai, in interviul dat chiar de autorul invitatiei:-)
Din toata piesa, mi-a atras atentia o replica amuzanta si trista, in egala masura: “Noi nu avem nevoie de un om bun care sa para ticalos, ci de un ticalos care sa para om bun.” E posibil ca autorul sa fi trecut prin ceva interviuri de angajare, iar piesa sa fie rezultatul tuturor frustrarilor pe care le-a acumulat de-a lungul timpului. Remarcabil este ca le prezinta cu umor, fara sa le risipeasca urma de adevar.
Tweet
Tags: introspectie, job, Metoda, selectie, teatru
Multumesc mult, o informatie care imi va permite sa vad o piesa de teatru cu toata familia! Daca am recomandarea ta, e perfect.
Cata, am avut ceva temeri la un moment dat pe parcursul spectacolului ca vom avea niste discutii dupa, au fost cateva teme mai delicate (gen discriminari pe motiv de preferinte sexuale), dar n-a fost asa. Este adevarat pe de alta parte ca eu prefer sa discutam noi asemenea subiecte decat le afle din alta parte si sa le discute cu altcineva, deci depinde cum te uiti la ele. Oricum merita vazut, te pune pe ganduri!
🙂
hm. acel “noi” (care avem nevoie de ticalosi care sa pară buni)
îmi aminteţte voiosul argument al lui Lăpuşneanu..
mda.
din cealaltă perspectivă, mi-a plăcut “metoda de selecţie”:
să aleagă copilul!
o practic şi io, şi, iată, am ajuns frumos să împlinim 26 de ani 🙂
clar, asigură un KPI ridicat
vezi http://www.revistadepovestiri.ro
sa ne bucurăm împreună!
(las ambiguitatea, că e bună în toate dez-ambiguizările posibile :))
Sa ne bucuram atunci impreuna si felicitari nu doar pentru 26 impliniti ci pentru toate motivele de bucurie avute in timp si care, dupa cum pare de la tine, nu se raresc:-)