Nu, multumesc
May 27th, 2013Sunt oameni pe care nu ii poti ajuta. Oricat de mult ti-ai dori, te lovesti de nevoia lor de a fi ajutati, de a se simti ajutati. Dar totul se opreste aici.
Cred ca am avut fiecare dintre noi parte de o asemenea tipologie, de multe ori recunoscuta cu greu. Greu pentru cei care incearca sa ajute, pentru ca iti ia ceva timp pina te prinzi ca e nevoie doar de deschiderea de a ajuta si nu de ajutor propriu zis. Si pina te prinzi, consumi ceva energie incercand. Daca nu merge o varianta, trecem la urmatoarea, doar avem resurse. Si mai avem ceva: senzatia ca daca vrem, o sa reusim. Daca n-a iesit dupa prima incercare, asta inseamna doar ca n-am folosit metodele potrivite si e momentul sa incercam altceva.
Insa mai insea
mna ceva, mult mai grav. Spune ceva despre noi, mai mult decat despre celalalt. Ne-ar putea spune ca ne consideram infailibili. Ca noi credem ca ne va reusi ceea ce nici familiei, nici prietenilor, nici vietii traite pina acum de cel vizat nu i-a reusit. Noi il vom salva.
E o capcana periculoasa, in care cadem cu mare usurinta daca nu ne dezvoltam doza sanatoasa de egoism. De multe ori, egoismul este privit ca fiind negativ. In fapt, cred ca uitam conotatia lui pozitiva. Avem nevoie, in primul rand, de noi pentru a putea fi orice ne-am putea propune pentru celalalt. Si avem nevoie de noi intregi, echilibrati si capabili sa credem ca vom reusi. De asta cred ca luptele trebuie alese cu grija.
Altfel, riscam sa tranformam totul intr-o lupta. Fara miza, fara castigatori, dar cu multi invinsi.
TweetTags: decizii, schimbare, viata personala
Am citit articolul tau de cateva ori. Cred ca ceva asemanator simt si eu destul de des in ultima perioada. Dar ma intorc la ceva ce stiam, insa mi-a subliniat altcineva, un om intelept, cel mai important lucru din acel ceva” Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti”..asta inseamna ca intai trebuie sa te iubesti pe tine, sa iti daruiesti tie tot ce poti ca sa fii suficient de puternic sa dai apoi celui de langa tine. Nu pot ajuta pe toata lumea, cel mai greu a fost sa invat sa spun NU. Practic acel NU mi-l spun mie. Si apoi sunt oameni care nu se vor ajutati cu adevarat, vor doar o complicitate in nefericirea lor, sa le admiri contemplativ suferinta si sa te prefaci un pic invidios pe suferinta lor. Am ajutat oameni care nu mi-au cerut direct ajutorul, adica nu au spus explicit “Te rog ajuta-ma cu asta”, dar care prin situatia in care erau dadeau semnale clare ca au nevoie de ajutor….au iesit din impas cu ajutorul meu si al lui Dumnezeu….si cand am ajuns sa le cer eu explicit ceva mi-au intors un mare spate. Dar sunt si oameni care imi cer ajutorul si pe care chiar nu pot sa ii ajut, ma chinuie acele mailuri si acele discutii in care cineva cere ceva si eu nu pot da, pur si simplu. Ar insemna sa ma pun eu pe mine in situatia de a cere iar ajutorul cuiva si a vedea din nou un mare spate intors catre mine sau alte manifestari pe care nu mi le doresc. E greu sa spun NU.