2012 mi se pare un an dificil. Mult mai dificil decat 2011. Si asta se reflecta si in numarul candidatilor care au nevoie de ajutor, fie ca este vorba despre consiliere, fie de coaching de cariera. Numarul mare de intalniri care ne-au fost solicitate in ultima perioada ma indreptateste sa cred ca e mai mult decat o perceptie fara baza reala.

Glumeam zilele trecute gandindu-ma ca am imbatranit, de vreme ce ajung sa fac consiliere cu copii unor clienti/parteneri/candidati cu care colaborez de multi ani de zile. Imi face mare placere sa recunosc in tanarul/tanara din fata mea caracteristicile parintelui si ma bucura gandul ca voi putea la un moment dat avea aceeasi rugaminte cand fiica mea va fi la varsta in care ii va fi necesar un asemenea sprijin.

Citeste continuarea

Ştim deja că singura constantă în viaţă este schimbarea. Însă ultimii doi ani şi, probabil, şi următorii doi, ne-au testat şi ne vor testa cu adevărat înţelegerea sensului acestei afirmaţii.

Criza de peste ocean şi-a făcut simţite valurile, în scurt timp, şi pe bătrânul continent. Chiar dacă în cele mai multe situaţii ne considerăm diferiţi, în ceea ce priveşte efectele recesiunii, avem un scor cel puţin comparabil cu toţi vecinii noştri, mai apropiaţi sau mai îndepărtaţi.

Citeste continuarea

Cu ceva timp in urma il descopeream pe Victor Frankl si cartea lui, care urma sa-mi devina de capatai: “In cautarea sensului vietii”. Se aduna deja cativa ani buni de cand citesc despre motivele care ne fac fericiti, despre ce rol are tipul de munca pe care o facem in ecuatia asta a echilibrului personal al fiecaruia dintre noi.

Unul dintre motivele pentru care am ajuns la Frankl a fost faptul ca am gasit mentionata foarte des cartea lui. Al doilea este felul in care ma impresioneaza toate povestile despre Holocaust si ma ajuta sa imi regasesc instant bucuria de a trai si sa multumesc cerului pentru tot ce am, inclusiv faptul ca nu m-am nascut in acele vremuri.

Citeste continuarea

Cu ceva timp in urma scriam despre ceea ce parea sa fie un semnal de alarma –   angajatorii cer parola de Facebook in procesele de recrutare. Am preluat atunci un poll in care intrebam ce ati face daca vi s-ar cere parola la interviu. Concluziile mi se par relevante, 84% ( din cei 153 care au raspuns) ar refuza categoric. Pe de o parte m-am linistit.

Ma ingrijoreaza totusi ca 12% ar permite unui angajator sa se uite peste contul lor de Facebook de fata cu ei.  Daca va regasiti cumva printre cei care au raspuns asa, sugerez o lectura care v-ar putea da cateva idei despre cum puteti contracara o asemenea cerere.

Revin asupra subiectului si pentru ca am citit un articol care confirma faptul ca in statul de unde a pornit, de fapt, toata acesta dezbatere, tocmai s-a interzis o asemenea practica in procesele de recrutare.

Dar mai am doua motive, pe langa acesta. Primul ar fi acela ca imi este teama de tendintele de discriminare care ar putea fi stimulate de o asemenea practica.

Citeste continuarea

Intre multele avantaje ale tendintei de a muta cat mai mult din activitatea noastra online, exista un mare pericol care isi face aparitia din cand in cand: nivelul de vulnerabilitate al informatiilor. De curand a avut loc un asemenea eveniment, un articol pe care l-am vazut sugerat pe twitter de Andrei miercuri, confirma ca au fost facute publice parolele a aproximativ 6.5 milioane dintre utilizatorii LinkedIn.

Chiar daca n-am fost convinsa de la inceput ca este reala situatia, mi-am schimbat parola in momentul citirii articolului, oricum nu mai facusem asta de ceva timp. La scurt timp dupa aceea informatia a aparut si pe blogul LinkedIn, care atrage atentia inca o data si asupra pasilor care ar trebui urmati pentru schimbarea acesteia, dar si abordarii pro-active care ne poate feri sa fim tinta unor asemenea atacuri pe viitor.

Daca vreti sa verificati in ce masura parola pe care o folositi pentru acest cont, sau poate pentru altele, are mari sanse sa fie intuita cu usurinta, poate merita sa cititi articolul care cuprinde topul celor mai populare parole LinkedIn, de unde am preluat si infograficul de mai jos.

In cazul in care nu sunteti siguri ca parola dvs.este afectata si vreti sa verificati necesitatea schimbarii acesteia, Cristi a sugerat o resursa care poate fi de folos.

Cred ca totusi abordarea potrivita ar fi aceea de a schimba parola, mai ales daca n-ati mai facut asta in ultimele cateva luni. Poate nu par multe informatii confidentiale, daca ne gandim doar la reteaua de contacte, insa in spatele acestei parole se afla si toata corespondenta avuta cu persoanele cu care sunteti conectati, eventualele aplicatii la  joburi si, nu in ultimul rand, prezentarea profilului profesional. Eu nu mi-as asuma riscul!

Later edit: a aparut ieri un nou articol pe blogul Linkedin in care sunt mai multe detalii despre ce s-a intamplat de fapt, stadiul anchetei, care se incheie cu aceeasi sugestie: schimbati-va parola. 

…si uneori nici cuvinte. Probabil asta se intampla cand cazi sau te ridici in tine insuti, cu o rapiditate in schimbarea perspectivei pe care anul asta mi-a indicat-o inca din primele zile. Un fel de roller-coaster prin viata si printre emotii diverse, toate menite sa predea niste lectii pe care probabil le poti intelege cu adevarat doar dupa ce intra in scena timpul.

In ultima perioada am trait cu revelatia aproape obsesiva ca subestimam valoarea timpului.  De cateva saptamini sau cateva zile au plecat dintre noi cativa oameni prea tineri si din nou m-am pierdut in fata gandului ca NU AM TIMP. Nu am cuvinte nici sa descriu care e starea pe care mi-o da lectura textului Ralucai, nici sa trag vreo concluzie pe care as putea-o impartasi.

Am doar o colectie de ganduri care se invart repede si cer sa iasa, poate asa se vor aseza concluziile.

Mi-e teama ca dramele pierderii unor oameni apropiati sau cunoscuti isi vor pierde importanta si lectia pe masura ce se vor asterne zilele. Nu vreau sa uit!

As vrea sa am convingerea ca le e mai bine acolo unde se duc.

Ii respect si ii apreciez pe cei care le-au stat alaturi in lupta lor cu orele. Si in acelasi timp n-as vrea sa fiu in locul lor in momentele astea, doare si sa-mi imaginez ce simt.

Mi-ar placea sa cred ca nu e inutil si ca putem intelege ce e de facut diferit in viata fiecaruia dintre noi.

Later edit: M-a intrerupt din scris o imbratisare si o soapta, “Buna dimineata Mami, te iubesc!“, o alta lectie.

Miercuri am fost prezenta alaturi de alti aproximativ 2000 de oameni la intalnirea cu Robin Sharma si Richard Branson in Bucuresti. Un eveniment care risca sa treaca neobservat din cauza strazilor pline de suporteri veniti speciali pentru finala Europa League. Din fericire n-a fost asa, iar faptul ca Sir Richard Branson a vizitat Bucurestiul chiar intr-o zi in care orasul era in sarbatoare pe mine m-a bucurat.

Am ajuns acolo datorita unei foarte frumoase colaborari cu cei de la Finmedia, datorita carora am putut sa ofer si doua invitatii la acelasi eveniment prin parteneriatul cu PortalHR. Multumesc inca o data Alice pentru deschidere. Cred ca nu este usor sa organizezi un eveniment de o asemenea anvergura si sa iti asumi riscurile ca unele lucruri sa nu iasa asa cum te astepti. Gasiti si aici cateva opinii ale unor participanti la eveniment, cum l-au perceput pe Sir si care sunt mesajele cu care au plecat de acolo.

Citeste continuarea

In mod obisnuit, te gandesti ca lucrurile se petrec in ordine inversa, din postura de angajat ajungi antreprenor, dar am vazut cateva situatii in care s-au intamplat ca in titlu. Si, desi poate parea surprinzator, ambele trasee au la fel de multe argumente pro.

M-am intalnit saptamanile trecute cu doua persoane pe care le stiu de cativa ani buni. Amandoua au trecut de curand la statutul de angajat, dupa ani buni de antreprenoriat. Prima data cand am auzit o poveste similara a fost la „How To Web” in 2010, de la Mark Randall. In prezent este angajat Adobe, dar dupa 30 de ani de antreprenoriat. In cazul lui, explicatia spusa mai in gluma, mai in serios, a fost aceea ca simtise nevoie unei pauze. In plus, dupa ce vanduse catre Adobe cateva companii, voise sa vada cum arata lucrurile intr-o organizatie de asemenea dimensiuni. Pe de alta parte, rolul primit in Adobe era unul strategic, in care nivelul de independenta in activitate si puterea de decizie erau similare, desi nu identice:-), cu cele avute anterior.
In cele doua cazuri despre care am amintit mai sus, argumentele au fost altele. Ambele business-uri personale fusesera pornite intr-un domeniu in care antreprenorii activau de ceva timp si care le facea foarte mare placere. Afacerile le mergeau bine, fara sa depaseasca stadiul de business mic, aveau o componenta de consultanta semnificativa, cativa angajati sau colaboratori si, in general, o viata frumoasa si plina.

Cu toate acestea, au acceptat ofertele de angajare venite din partea unor fosti parteneri/colaboratori. Mi s-a parut interesant faptul ca, inca o data, detasarea si abordarea deschisa si curajoasa a lucrurilor a jucat un rol important in ambele situatii: au inceput sa comunice cu viitorul angajator din postura de consultanti, ceea ce inseamna ca au oferit un feedback deschis despre cum ii apreciaza produsele, ce plusuri si, mai ales, ce minusuri au acestea, ce ar face diferit si ce schimbari ar sugera. In felul acesta, si-au demonstrat nivelul de competenta in industria / rolul respectiv, fara sa-si fi propus neaparat asta.

Business-urile in care activeaza acum, in ambele cazuri, sunt mult mai mari decat cele proprii si incurajeaza abordarea de tip antreprenorial. Sunt doar doua exemple de care “intamplator” m-am lovit in aceeasi saptamana.
Mi-a mai atras atentia un aspect: ambelor persoane, daca si-ar fi propus sa ajunga intr-un asemenea rol cu cativa ani in urma, inaintea antreprenoriatului, le-ar fi fost cel putin dificil, daca nu chiar imposibil. Experienta anterioara nu le-ar fi slujit prea bine si, probabil, ar fi intrat in categoria „Nu vad nici un motiv pentru care te-as angaja”.
Cele de mai sus m-au convins ca merita sa ne gandim la antreprenoriat nu doar ca la “ultima frontiera”, ci ca la una dintre etapele de posibila pregatire pentru un alt tip de cariera. Dar acolo nu se poate ajunge daca etapa antreprenoriatului nu este traita cu pasiune. Asta insa, nu ne poate impiedica sa schimbam putin perspectiva nu? In fond, o experienta antreprenoriala demonstreaza ca ai curajul, capacitatea de a-ti controla emotiile si orientarea catre rezultate necesare pentru a avea performanta in suficiente domenii. Sau gresesc?

Sa luam scenariul urmator: vezi CV-ul unei persoane care are peste 60 de ani. Stii ca in ultimii 16 ani a fost in mod constant pe lista scurta pentru, sa zicem, “Angajatul anului”, a castigat titlul doar de doua ori pana acum, ceea ce inseamna ca a avut o rata de succes de aproximativ 10%. Care e primul tau gand? Ca este un candidat bun?

Chiar daca exemplul imaginat pare putin exagerat, cred ca este un bun exemplu de situatie in care am avea toate motivele sa refuzam un candidat, in ciuda potentialului sau remarcabil.

Articolul publicat de cei de la Ere.net cu titlul „Ai angaja-o pe Meryl Streep” mi s-a parut un foarte bun manifest anti-discriminare. Si un sfat excelent pentru cei care inteleg ca activitatea de recrutare nu este doar un rau necesar prin care treci la inceputul carierei pana cand ajungi sa te ocupi de HR-ul adevarat. Am intalnit destul de des aceasta mentalitate ca sa imi consolidez parerea ca exista si aceasta tipologie de oameni care fac recrutare, tipologie care cred ca se regaseste in orice tip de job, nu doar in HR.

Nici macar nu cred ca este vina celui care face asta. Cel mult, ar putea imparti responsabilitatea cu cel care l-a indreptat spre o asemenea meserie sau l-a invatat primi pasii, fara sa-i explice pe indelete nu numai tehnica, dar si valorile in care trebuie sa creada un recruiter pentru a-si face treaba cu adevarat bine.

Pe de alta parte, daca ajungi sa crezi ca ceea ce faci este un rau necesar, ar trebui sa  schimbi domeniul si sa incetezi sa acumulezi un nivel de frustrare nociv si pentru cei din jurul tau si, cu atat mai mult, pentru tine. Din frustrare, nu se nasc rezultate, iar lipsa acestora nu prea poate duce la schimbarile asteptate.

Revenind la ideea initiala, sugerez lectura acestui articol oricui este implicat in activitatea de recrutare, fie din postura de recruiter sau consultant, fie din postura de manager care recruteaza pentru echipa sa. Cred ca o abordare deschisa si un mod mai obiectiv de a analiza performanta si potentialul unui candidat este atitudinea necesara in aceasta perioada a tehnicilor neconventionale.

Aveti exemple similare? Ma intreb daca am putea construi si setul nostru de exemple locale? Un fel de Meryl Streep in businessul romanesc:-)

Printre gandurile inceputului de an, a fost si cel legat de impactul Social Media in recrutare. Observ ca asistam la o noua schimbare a instrumentelor cu care lucram. Daca ne uitam cum se facea recrutarea in anii ’90 si apoi la nivelul la care am ajuns, putem face o lista gen…gasiti diferentele:-)

Confirmarea ideii mele mi-a parvenit la inceputul anului acesta, cand am primit o invitatie de la Cristian Manafu. Mi-a propus sa livram impreuna o sesiune de curs care sa acopere acest subiect, adresata intregului departament de resurse umane al unei companii internationale din Romania. S-a dovedit a fi o surpriza foarte placuta. Ma refer aici la deschiderea si intentia clar exprimata a organizatiei respective, si materializata deja prin solicitarea acestui curs, de a folosi canalele de Social Media pentru a-si atrage candidatii si, as adauga eu, pentru a-i retine cu mai mare usurinta pe cei existenti. Zilele acestea tocmai inchei o alta sesiune de curs deschis pe aceeasi tema, asa ca voi reveni cu perceptiile mai multor companii, deja active sau care isi planifica prezenta in Social Media pentru recrutare.

Citeste continuarea