August 22nd, 2011 comenteaza Fii primul care comenteaza

De curand discutam intr-o sesiune de coaching despre modul in care ne dezvoltam relatiile cu cei din jur si cat de dificil pare sa fie sa fim nevoiti sa lucram cu oameni a caror atitudine ne displace. Mergand putin pe firul ideii, am explorat intai diferentele intre relatiile de business si cele personale, criteriile dupa care ne alegem oamenii de care ne inconjuram in fiecare situatie fiind totusi diferite fundamental. Am trecut mai departe la motivele care ne determina sa ne dorim dezvoltarea sau intretinerea unor asemenea relatii, fie ca vorbim despre obiective de business, fie ca ne dam seama ca in lipsa acestora rezultatele noastre nu sunt multumitoare.

 

Dar elementul cel mai important al discutiei a fost revelatia faptului ca un comportament agresiv nu este neaparat determinat de o siguranta de sine prea mare, ci tocmai de opusul acesteia. Daca e sa ne gandim la persoanele cele mai echilibrate cu sine pe care le cunoastem, si sa ne gandim la insasi definitia sigurantei de sine, ecuatia nu include demonstratii de forta in exterior, dar nici situatii in care sa accepti demonstratiile altora in defavoarea ta. Presupune mai degraba un nivel sanatos de asertivitate, un univers interior suficient de bogat incat sa poata oferi resurse si altora si o motivare intrinseca care gaseste placere doar in concursurile cu sine si nu neaparat cu ceilalti.

 

Poate merita din cand in cand sa ne intrebam, cat de des intram in lupte care nu ne sunt necesare, motivate de o judecata gresita a celor din jur? Cum am putea aborda diferit asemenea colegi/colaboratori stiind ca la nivel profund nevoia este una de confirmare permanenta?

July 18th, 2011 comenteaza Un comentariu

Dupa ce mi-am dat seama anul trecut ca o data in viata e mult prea putin, am decis ca in fiecare an voi fi prezenta la un eveniment care sa ma inspire. Pentru anul acesta am oscilat intre a fi parte din echipa de voluntari a evenimentului la care am participat anul trecut si National Achiever’s Congress 2011.  Am decis ca mai trebuie sa imi las ceva timp inainte de a ma incumeta sa merg din nou pe carbuni incinsi:-), asa ca a castigat cel din urma, unde imi acopeream partial si dorinta de a-l revedea pe Tony Robbins, dar…aveam parte si de o mare supriza neasteptat de placuta, ocazia de a-l vedea live pe Sir Richard Branson.

Evenimentul a avut loc pe parcursul a 3 zile in Londra, este la cea de-a 11-a editie si, cum eram obisnuita de anul trecut deja, a avut loc intr-o sala de expozitii imensa, menita sa acomodeze in jur de 6500 de oameni.

Intre prima zi in care ne-a energizat Tony si ultima in care l-am vazut pe Sir Richard Branson nu pot spune ca am trait ceva remarcabil. Daca va spun ca majoritatea speakerilor incepeau cu “Va asteptati sa va vindem ceva nu? Ei bine, nu veti fi dezamagiti.” cu siguranta intelegeti de ce zic asta.

Insa sentimentul de la finalul ultimei zile, dupa revederea cu cativa prieteni dragi in Londra, si inspiratia primita din interviul cu Sir Richard Branson la care am asistat, ma fac sa fiu si mai decisa sa nu ma opresc la de doua ori in viata:-).

Ca este un personaj stiam, am citit o parte din cartile traduse deja la noi. Ce nu ma asteptam totusi era sa fiu atat de impresionata de el, mai ales ca stiu suficiente situatii in care reputatia depaseste realitatea, doar ca a fost fix pe dos.

De ce? In primul rand pentru ca am descoperit un om care s-a emotionat cand a fost aplaudat minute in sir de peste 6500 de oameni stand in picioare. Apoi pentru ca mi s-a parut atat de natural si cu o filosofie de viata atat de plina de bun simt incat pare prea bine ca sa fie adevarat.

Cand prietena mea cu care eram la eveniment mi-a relatat si povestea reala a unei angajate de-a lui care a interactionat cu el dupa o greseala de-a ei, poveste care confirma exact principiile exprimate de el acolo, am fost convinsa definitiv.

 

Incerc sa va redau mai jos cateva din lucrurile care mi-au atras atentia si asupra carora cred ca ar merita sa ne aplecam putin cand ne permite timpul si incep sa ne preocupe subiecte legate de modul in care ne raportam la oameni si la business, al nostru sau al altora. Pe mine m-au inspirat, nu de altceva dar au venit de la un om care are in urma sa 46 de ani de antreprenoriat si care la 61 de ani impliniti chiar azi:-) viseaza sa poata ajunge in 3 ore din UK in Australia in cativa ani cu ajutorul Virgin Galactic.

 

Primele intrebari au fost legate de inceputurile sale in business, adica la varsta de 15 ani, lucrand pentru a-si crea revista si a demara o miscare impotriva Razboiului din Vietnam. “When you start a business very young you have the advantage of having nothing to loose and you also find out that you can actually start a business with no money. In the early years of the businesses the only thing that mattered was to SURVIVE.”

Acesta spunea ca a fost si motivul pentru care el este cel care a fost implicat in campaniile de lansare si promovare pentru toate businessurile sale, lipsa fondurilor pe care  le-ar fi putut aloca la inceput acestei activitati. La asta s-a adaugat placerea de a face lucrurile astea si simtul umorului de care cu siguranta nu duce lipsa. “Make sure that what you produce brings something good in other’s people’s lives. Make sure you get other people to smile” (pe ecrane rula poza aceasta🙂

Bineinteles ca n-au lipsit intrebarile legate de valori, iar primul lucru mentionat a fost increderea lui in oameni si interesul de a descoperi care sunt talentele lor reale. Unul dintre principiile care mi-au atras atentia a fost legat de reactia la greselile oamenilor “Befriend them even more if you feel is their fault.”.

Nu putea fi ratat nici subiectul dislexiei, care l-a ajutat foarte mult sa invete cum sa delege, fiind multe lucruri pe care nu le putea face singur. De altfel, apropo de recunoasterea greselilor sau minusurilor personale, mi-a placut naturaletea cu care a povestit despre sedinta de bord a uneia dintre companiile lui in care a fost prezent chiar in ziua in care serba 50 de ani. Dupa ceva timp de discutii, la un moment dat unul dintre asociati l-a invitat afara sa discute, si l-a intrebat foarte direct “You do not know the difference between gross and net profit right, do you?” Si avea dreptate:-)

Asta pare sa confirme intr-o mare masura urmatoarea lui afirmatie: “Almost all of the ventures Virgin have done we were thinking about bringing something different to the world. “ De altfel la intrebarea legata cum munceste de fapt, raspunsul lui e relevant: “ I never worked in an office, I spend a lot of time experimenting things. Tonight I will be travelling with Virgin Atlantic to Australia, I look forward to talking to our people and the passengers to understand what can be done better/differently. “

Cel mai mare success al sau il considera Virgin Atlantic, mentionand ca intotdeauna s-a orientat dupa calitate, a pastrat afacerile in care puteau ajunge cei mai buni.  Impresionanta a fost povestea 9/2011 cand toate companiile aeriene au avut de suferit, iar pentru ei a fost cea mai grea criza pentru tot grupul de companii. Au fost nevoiti sa restructureze multi oameni carora le-au promis ca ii vor reangaja cand lucrurile isi vor mai reveni. Iar la urmatoarea afirmatie cred ca puteti intelege de ce s-a aplaudat “All of them were hired in the next 12 months.”

Si nu putea lipsi un sfat legat de ce ne-ar putea invata experienta lui de a face fata multor situatii neasteptate: “It is important to turn adversity into success. Talent comes from experience; my intuition is getting much better as life goes on.”

Legat de relatia cu oamenii si nivelul de incredere exemplele date de el despre oameni promovati peste nivelul la care s-ar astepta mesajul lui a fost din nou unul inspirant: “Good leaders will promote well above what people would expect. Given that trust people usually excel. “

Dupa o asemenea poveste, normal ca te intrebi cat de usor iti este totusi sa vinzi un business: “If you treat people well and develop them from inside, then selling a company is like selling your child. However that was the only chance with Virgin Music, we needed funds for the other companies; moreover 70% of the amount was invested into non profit ventures. “ Cele la care se referea sunt The Elders si Virgin Unite.

Imi este greu sa renunt la ceva din ceea ce a spus mai jos asa ca va las pe final de articol lung (poate cel mai lung pe care l-am scris pina acum) cu cuvintele si mesajul lui. Eu mi-am luat portia de inspiratie, sper sa va fi putut transfera si voua putin din ea.

“I work from home and actually I would urge companies to think about how much more flexibility they can introduce in the way people work.  There are lots of people who would like to job share, we probably would not have unemployment if people and companies would do that.”

“Business leaders are incredibly fortunate and enormous responsibility goes with that wealth. They have the responsibility to invest, to create jobs and help government and organizations tackle problems that affect big parts of the world.

One last piece of advice: Screw it, get on and do it🙂

PS: Pentru ca nu sunt convinsa ca traducerea din engleza ar fi fost cea mai potrivita am preferat sa va redau exact ce a spus Sir, caruia i-am putea spune azi si La Multi Ani,  la fel de  inspiranti ca si cei de pina acum. Desi sunt sigura ca vor fi asa…

June 23rd, 2011 comenteaza 2 comentarii

Am dat de curand din nou peste articolul care povesteste despre o modalitate inedita de a atrage atentia angajatorilor. Desi nu imi plac generalizarile si stiu ca sunt situatii in care exemplul acesta nu se potriveste, m-as concentra pe cele in care s-ar putea potrivi exemple similare sau adaptari de la aceasta abordare. Mi se pare insa un exemplu excelent de creativitate pusa la munca si dorinta de a lucra intr-o anumita companie demonstrata.

 

 

 

 

Voua cum vi se pare? Ati mai vazut exemple similare?

June 21st, 2011 comenteaza 4 comentarii

Dupa intoarcerea din lunga excursie de la Maastricht despre care va voi povesti curand, am revenit in plin sezon de evenimente. Asa se face ca saptamina trecuta am participat la WOW2011, adica la editia de anul acesta a evenimentului Women on Web, organizata de Cristian Manafu si Evensys cu sprijinul Activia.

Din pacate n-am reusit sa fiu prezenta decat partial la prima parte, fiind ultima zi de scoala m-am retras la timp cat sa imi vad de fapt de meseria de baza:-). Am plecat din sala la scurt timp dupa ce incepuse prezentarea lui Vlad Stan, care, cu aceasi energie debordanta care de obicei, vorbea despre noul sau proiect Business Design Academy.

Gasiti insa aici la Ruxandra un rezumat al prezentarilor, care zic eu ca merita citit. Cert este ca mi s-a parut un alt ton fata de evenimentul de anul trecut, in care senzatia mea a fost aceea ca multe dintre mesaje s-au concentrat pe motivele pentru care sunt atat de putine femei active in mediul online. Anul acesta s-a vorbit mai putin despre motive si s-au dat exemple despre proiecte care functioneaza si modalitati prin care mediul online poate ajuta proiectele offline.

Una dintre bucuriile mele ca urmare a participarii la acest eveniment a fost ocazia de a o cunoaste personal pe Sandra Pralong, a carei carte “De ce m-am intors in Romania” o citesc cu mare placere. Cartea, pe care v-o sugerez, include povestile multor romani care au decis sa revina acasa, dupa ani de zile petrecuti departe de tara.  Subiectul intoarcerii acasa este unul drag mie, desi foarte controversat, parerile din carte de fapt confirma acest lucru precum si diferentele de perceptie la intoarcerea acasa. Insa, in ciuda acestora, raman in minte cu visul de a putea ajuta la un moment dat la integrarea mai usoara a celor pentru care Romania este o tara in care se vor simti straini inainte de a se simti acasa, altfel decat si-au imaginat ca va fi.

Pentru ca eu cred ca exista cel putin doua Romanii, iar cea in care se intorc nu este cea in care traim majoritatea dintre noi. Adica aceea in care exista suficiente exemple cum au fost cele de la #wow11 sau cum sunt cele pe care le-am strans sub umbrela “CareerRenegade”si in care vestile pot suna a Romania Pozitiva, nu numai cea cinica si excesiv de rationala, in care exista comunitati gen Ropot, in care se intampla Plantam Fapte Bune sau Let’s Do it Romania. Si astea sunt doar cateva dintre exemplele pe care am bucuria sa le vad in jurul meu.

June 5th, 2011 comenteaza Un comentariu

Astazi este ultima zi a FITS2011 si acum o saptamina era exact ziua in care ma bucuram din plin de spectacolele atat de pe strazile Sibiului cat si din salile pe care nu le stiam asa de multe. Mi-am incheiat ziua aceea stand in primul rand la spectacolul “Les chambres de Jacques” ale celor de la Les Ballets Jaz de Montreal, mai frumos nu se putea.

Mi-ar fi placut sa pot fi azi acolo, sa o intreb pe Ruxa (datorita careia am ajuns intr-un final la FITS) care e senzatia dupa 10 zile de munca, teatru, bloggeri, prieteni, artisti si emotii zi dupa zi, sa il intreb pe Cristi care dintre cele 34 de spectacole la care isi rezervase bilete l-au impresionat cel mai mult, sa vad spectacolele de azi, sa respir inca putin din aerul orasului in festival si sa ma bucur de o Marlenka, cum se pare ca numai Adi Hadean mai stie ca se face:-)

Pentru mine surprizele placute n-au contenit in prea putinele zile petrecute in Sibiu. Orasul civilizat si cu un centru minunat refacut, oamenii de pe strazi si lipsa oricarui disconfort care apare in aglomerari prea mari (iata ca n-a fost cazul deloc), spectacolele de pe Pietonala Nicolae Balcescu si concertele din Piata Mare, focul de artificii din prima seara, aglomeratia de spectacole alese, premiate, apreciate, care si-au castigat locul in festival si care iti fac grea misiunea de a alege care sunt cele pe care le poti include in cele doar 24 de ore pe care le are o zi si acolo. Am avut senzatia foarte placuta ca ma plimb pe strazile unui oras din Vestul Europei, doar faptul ca se vorbea romana in jur imi confirma ca n-am trecut granita:-)

Toate au fost incununate de mirarea ca asa ceva exista langa mine de 18 ani, iar eu am descoperit “minunea” abia anul acesta. Ma bucur insa la gandul ca mai puteau trece alti 10 la fel:-) si raman cu intrebarea deschisa catre mine: Oare cate alte asemenea surprize placute nu exista la o distanta de brat de mine si nu le-am descoperit inca?

Va las cu un cateva imagini din acele zile si cu invitatia de a nu rata festivalul anul viitor si…de a va face rezervarile la spectacole din prima zi, altfel sunt sanse sa le ratati. Daca sunteti curiosi sa aflati mai multe si mult mai inspirat descrise, va invit sa cititi povestea festivalului aici.

 

April 21st, 2011 comenteaza 5 comentarii

Saptamana trecuta m-am captusit cu o leapsa cu carte (ca sa o parafrazez pe Ruxa🙂 venita de la Stefan Murgeanu, cel pe care il gasiti online vorbind despre modalitati creative de a-ti..concedia seful.

In afara faptului ca mi-a placut invitatia, mi s-a parut amuzanta si coincidenta, sa ma roage sa fac cadou o carte exact in saptamina in care am avut onoarea sa fiu invitata de cei de la Bookmark sa vorbesc despre carti in cadrul targului Bookland.

Totul a pornit de la un eveniment care se anunta foarte interesant, Sinectico – Intrunirea oamenilor de carte 2011, care va avea loc pe 27 Aprilie, cu o tema care cred ca va genera discutii destul de aprinse: Carte electronica versus tipar.

Chiar discutam cu ceva timp in urma cu Andrei despre diferenta intre cartile in varianta electronica versus tiparita, iar concluzia discutiei noastre a fost ca relatia stransa pe care o ai cu paginile cu adnotari sau sublinieri, mai ales in cazul cartilor de beletristica, nu poate fi comparata cu relatia mai impersonala pe care o ai cu cartea electronica. Pentru mine cartile de business totusi isi pot pastra locul recent castigat in zona cartii electronice, avand in vedere si usurinta cu care pot avea la finalul lecturii paragrafele care mi s-au parut cele mai interesante stranse fain frumos intr-un document la a carui revizuire reusesc sa revin cu usurinta asupra ideilor cele mai importante.

Si pentru ca leapsa a presupus si oferirea unei carti, lucru pe care il fac oricum cu placere si daca nu sunt rugata:-), cartea pe care o ofer este “Coaching pentru echipele de directori” – scrisa de Alain Cardon care merge catre Goals2Life (adica Anca Petrescu), pentru ca intuiesc ca ii va face placere lectura ei, iar leapsa cu rugamintea de a face oferi o carte si a ne impartasi “experienta” merge catre Mihai Stanescu, pentru ca despre cartea din titlu de la el am aflat si sunt tare curioasa care va fi cartea pe care alege sa o ofere.

La buna lectura!

 

April 14th, 2011 comenteaza 13 comentarii

Nu cu mult timp in urma vorbeam cu unul dintre oamenii care au o mare vechime in piata de training din Romania, care ma intreba care este explicatia pe care o dau faptului ca sunt o multime de oameni din pozitii de management in jurul lui care s-au aruncat brusc in piata, fara sa aiba nici un fel de rezerva financiara, sau alta oferta, macar potentiala,  in buzunar la momentul in care au luat decizia de a demisiona.

Nu stiu sigur care este raspunsul pentru toti acestia insa din discutiile avute cu o multime de manageri in ultimele luni, mi-as putea imagina urmatoarele scenarii:

– presiunea existenta in aceasta perioada nu a adus la suprafata calitatile celor cu care lucra, dimpotriva, a adus la lumina un tip de comportament cu care nu se identifica

– exista deja o nemultumire vizavi de angajatorul sau jobul actual instalata inaintea crizei, ceea ce a dus la reducerea disponibilitatii de a face un efort suplimentar care a fost atat de necesar in toata aceasta perioada

– evolutia profesionala presupune trecerea anilor care duc automat si catre o evolutie emotionala si o regandire a valorilor si a ordinii prioritatilor in viata

– au simtit nevoia unei perioade linistite in care sa petreaca mai mult timp cu sine si sa isi evalueze pasii urmatori si planul personal de dezvoltare pentru urmatorii ani

– au fost nevoiti sa se arunce in gol, fara sa dezvaluie motive concrete cercului de cunoscuti, si n-au decat optiunea de a se adapta unei asemenea intalmplari.

Astea sunt presupunerile mele. Voi ce alte motive credeti ca ar putea determina o asemenea miscare?

April 11th, 2011 comenteaza Un comentariu

Anul trecut am fost prezenta la unul dintre cele mai importante evenimente online, How to Web, unde fost intrebata de cei din echipa Bloombiz care consider ca sunt principalele 3 modalitati de utilizare a internetului si reletelor sociale in prezent sau viitorul apropiat.

Aplicatiile cele mai practice pe care eu le gasesc in acest moment sunt:

LinkedIn ca principala sursa de conectare atat din perspectiva cautarii unui job dar si din aceea a stabilirii unor parteneriate de afaceri

Magazinele de e-learning si alte resurse care ofera o multime de informatii utile in dezvoltarea individuala

Branding personal si, intr-un viitor apropiat, Employer Branding.

Mai multe explicatii gasiti aici:


Idei de afaceri

My 2 cents:-)

April 8th, 2011 comenteaza Un comentariu

Fac ceea ce este potrivit pentru mine sau ar trebui sa schimb directia? Este o intrebare frecventa in mintea profesionistului senior, care a petrecut deja 10 ani intr-o cariera si o profesie pe care le-a ales mai degraba conjunctural.

Cum pot explora alte optiuni? Cum imi raspund la aceasta intrebare? Pornesc pe calea terifianta a chestionarii proprii si a cautarii altui drum?

Perspectiva poate fi terifianta, ar insemna sa constat ca nu sunt in directia potrivita, dar nici nu stiu care ar fi aceea, sa accept faptul ca urmeaza o perioada neclara in care imi voi pune la bataie toata vointa pentru a ma tine pe linia de plutire, fara sa stiu daca aceasta calatorie nu ma va aduce la loc in acelasi punct.

Persoanele aflate in apropierea noastra, cercul de cunoscuti, nu ne pot ajuta. Propria lor rezistenta la schimbare, inclusiv schimbarea noastra, este inca o piedica in calea propriei reinventari.

Iar reinventarea este una mai profunda decat pare, este o cautare a unei povesti despre sine, care sa capete sens in primul rand in ochii nostrii, pentru ca apoi sa aiba sens si pentru cei din jurul nostru.

Invatam cine suntem doar pe terenul de lupta, nu pe margine si nu doar privind inspre sine. Doar incercand noi activitati, intrand in noi cercuri, gasind modele si ajustandu-ne povestea despre sine pe masura ce o spunem celorlalti. Totul se intampla in actiune, atunci cand reusim sa iesim din mintea noastra si sa actionam.

N-am spus suficient de des cat de utila este lectura cartii Herminiei Ibarra – Working Identity. Trecand printr-o tranzitie majora si vazand tranzitiile celor din jurul meu, mi-am dat seama citind-o cat de multa dreptate are si cat de multe similitudini exista in modul in care reactionam in schimbare.

Etapele au fost aceleasi, pentru mine, pentru altii si pentru multi dintre cei descrisi in carte:

– auto analiza dusa pina la blocaj (analysis paralysis)

indoiala de sine

temerea de a confrunta lumea “de afara

inceputul timid de a pasi in afara zonei cunoscute

– explicatiile oferite celor din jur care nu intelegeau incotro si concret cum

– placerea de a intalni oameni noi si care gandesc diferit

increderea ca exista o cale si ca pornind cu pasi mici pe o directie care se ajusteaza in timp ce mergi vei gasi drumul in care te regasesti

– descoperirea celor care au trecut prin etape similare si care au pasit deja intr-o noua viata. Si aici gasiti doar cateva exemple.

In etapele astea te simti ca in ochiul uraganului, insa dupa aceea sigur se arata soarele. Doar ca tinde sa fie pretentios, se arata doar daca ai avut curajul sa infrunti furtuna. Tu cum ai facut pasul de la gand la actiune?

April 6th, 2011 comenteaza Fii primul care comenteaza

De multe ori se intampla sa fiu intrebata care ar fi instrumentele de dezvoltare cele mai potrivite pentru manageri sau specialisti aflati in diverse etape ale carierei lor.  Cu ceva timp in urma intrebarile astea vizau in mod special oportunitatea de a fi implicati in training sau un program de coaching, in ultimii ani, dupa ce am inceput colaborarea cu Bucharest School of Management – Romanian Canadian MBA, acestea vizeaza si oportunitatea urmarii unui program MBA.

Ceea ce m-a surprins placut la aceste discutii a fost interesul venit chiar de la persoane, nu neaparat de la companiile care ii angajeaza in acel moment, de multe ori partener de discutie fiindu-mi antreprenori sau oameni care se gandesc la investitia pe care simt nevoia sa o faca in propria dezvoltare. De altfel acest tip de discutii si recurenta lor m-a si determinat sa consider ca exista un interes manifestat nu numai la nivel organizational pentru asemenea investitii, ceea ce mi se pare laudabil.


Am descoperit de curand Programul de Burse Banc Post, care cred ca este o oportunitate pentru cei care se regasesc in descrierea de mai sus dar nu pot sustine financiar un asemenea demers. Termenul de inscriere este 15 aprilie, asa ca decizia de a aplica ar trebui luata rapid.

Copyright © 2010 - 2017 Madalina Uceanu Design: Bogdan Gheorghe