De 17 ani am ajuns in situatii in care am cunoscut diversi profesionisti in etape diferite din carierele lor, de la nivelul de incepator, i-am vazut pe unii stabilindu-si niste planuri de cariera foarte indraznete si reusind sa le atinga in ceva ani, pe altii esuand sau pierzandu-se pe parcurs.

Ce mi se pare foarte interesant insa este ca de la un moment dat, exista niste similitudini in modul de abordare al problemelor, al dezvoltarii lor profesionale, un pattern de a-si alege si de a-si parasi angajatorii.  Saptaminile trecute am avut cateva intalniri cu oameni formati in vanzari, foarte competitivi, dornici sa obtina rezultate si inca sa demonstreze, sa se ia in permanenta la intrecere cu sine.

Surpriza a venit in momentul in care am aflat ca exista pentru prima data, dupa 10-12-15 ani de activitate, o zona de nemultumire, de dezechilibru, care vine chiar din intrecerea permanenta care maninca mult din timpul personal. M-as fi asteptat sa existe o mai mare disponibilitate de a se opri si intreba cu adevarat care este directia potrivita si ce doreste de fapt omul din spatele
rolului social. Din pacate solutia gasita era aceeasi, si aici nu ma mir, aplicam acelasi model cu care ne-am obisnuit. Cand incepe sa se simta tensiunea fugim catre tarmuri aparent mai insorite:-). Dar ce facem totusi cand incepe sa devina evident ca fuga catre altceva nu face decat sa repete acelasi scenariu la infinit, iar peste 3-5-7 ani vom trai aceeasi insatisfactie, doar poate mai acut.

Si nu ma pot opri sa nu arunc pe masa provocarea lui Tony Robbins :”Haide sa dam timpul inainte, 3 ani, 5 ani – 10 ani. Sa ne imaginam te uiti in oglinda la tine stiind ca acum, azi aveai ocazia sa schimbi modul in care faci lucrurile, in care iei deciziile, ai fi putut sa te lamuresti cu si despre tine si ce vrei sa faci cu adevarat. Gandeste-te ca ai ales sa n-o faci din teama, comoditate, presiune sociala, etc. Cum te vei simti uitandu-te la tine in oglinda si realizand cate nu ai facut, simitit, creat in acest interval?”

Cred ca intrebarea asta e valoroasa in asemenea momente, cand inca relatia noastra cu timpul ramas este ambivalenta, stim ca a trecut mult, dar pare sa mai fie.  Si imi amintesc pe de alta parte ca poate fi valabil si scenariul din Ziua Cartitei, sunt lectii pe care poate le putem invata doar daca le repetam la infinit. Dar daca totusi nu e asa?

Saptamina aceasta voi avea din nou bucuria de a vizita Timisoara pentru a participa la un eveniment in care am onoarea de a vorbi alaturi de oameni ale caror rezultate vorbesc de la sine despre lectiile pe care le putem invata de la fiecare dintre ei.

Acest prim eveniment de anul acesta dintr-o serie de 4 evenimente Business Days va cuprinde o serie de 4 conferinte, 12 workshopuri si o suita de 34 de speakeri de top: antreprenori de success din mediul de afaceri local si national, top manageri de elita, specialisti renumiti, traineri de succes si speakeri motivationali.

Va fi o ocazie buna de a cunoaste oameni noi, de a discuta despre preocuparile de business si modul in care aleg fiecare dintre ei sa priveasca viitorul, sau de a primi autograf pe cea mai recenta dintre cartile despre antreprenoriat scrise in Romania.

Cateva dintre motivele pentru care cred ca invitatia este una valoroasa, le gasiti si aici. Va asteptam!

De multe ori un asemenea indemn venit la momentul potrivit este tot ceea ce ai nevoie. Valoreaza mai mult decat orice ti-ar putea cumpara banii vreodata. Momentele in care am avut cea mai mare satisfactie in activitatea mea au fost exact acelea in care oamenii si-au facut timpul de a trece pe hartie cuvintele putine si grele care spun atat de mult. Si ramin in continuare uimita de puterea unui asemenea indemn, atat cand ma uit in jurul meu dar si cand imi dau seama cat de mult a valorat el si pentru mine la momentul potrivit.

Ultimul exemplu a fost pe o partie de ski:-). Nu sunt o impatimita a sporturilor, am avut insa ambitia de a invata sa schiez de dragul catorva demonstratii pe care simteam ca eram datoare sa mi le fac mie insami. Anul acesta, din nou, ca in fiecare an aproape:-), am avut momentele mele de blocaj in mijlocul partiei. La unul dintre ele am petrecut cam 10 minute stand pe loc si incercand sa imi gasesc argumentele care m-ar putea convinge ca pot. Nu le-am gasit. La un moment dat un grup de schiori mult mai experimentati s-a oprit langa mine, au realizat ce mi se intampla (in apararea mea as adauga ca era o bucata foarte abrupta:-)), au inceput cu “Come on, you can” apoi vazand ca nu ma misc din loc unul dintre ei s-a asezat in fata mea si a pornit usor la vale cu ochii inapoi catre mine spunand:  “don’t look down, follow my track, turn now.”. Celalalt a stat aproape in spatele meu, in asa fel incat nu puteam sta pe loc chiar daca ar fi invins din nou frica. Am coborat pina la urma zona dificila, si am continuat singura, dupa ce am petrecut cateva minute multumind pentru ajutor.

Exemplele in care ne amintim ce inseamna o vorba buna pot parea banale, insa cred ca in situatii aparent banale incurajarile au cel putin aceeasi valoare ca in situatiile pe care noi le percepem deosebite. Uneori intre banalitati se ascunde mai multa indoiala de sine decat ne-am putea astepta.

Dar cat de mult stim sa apreciem oare oamenii din jurul nostru care au mereu ochi pentru situatiile banale in care avem nevoie de ajutor? Si cat de multi sunt cei care sunt dispusi sa faca mai mult decat sa spuna “hai ca poti`’? As indrazni sa spun ca tine doar de noi sa ii vedem. Si tot de noi tine sa folosim exemplul lor pentru a face acelasi lucru cand avem ocazia
sa platim in avans universului asemenea servicii:-).

Ar fi simpu sa fie asa. Mi-am propus o schimbare, stau putin si ma gandesc, validez cu cativa cunoscuti ideile mele si gata. Am pornit pe o noua directie.

Teoria asta tinde sa fie valabila doar in spectacolele de magie, in realitate, etapa de hocus pocus poate dura cativa ani.

Atunci cand iti pregatesti casa de un nou an incepi cu curatenia. Arunci tot ceea ce nu iti mai este de folos, ca sa poti face loc noului. In termeni de cariera asta se traduce prin a renunta la potentialele identitati pe care credeai ca le vei avea la un moment dat, si in care ai investit timp si energie pina in prezent.

Initial nu renunti la vechi, pentru ca atasarea emotionala de acesta este inca mare, incepi doar prin a introduce noul.  Si exista o perioada in care vechiul si noul traiesc impreuna in tine, pina cand, natural, incep sa creeze conflicte, interioare si nu numai. Lupta interna atunci este in jurul ideilor vechi, a lucrurilor luate de bune si a presupunerilor despre cum functioneaza lumea, versus noua viziune.

Citeste continuarea

Am vazut in ultimul timp destul de multe referiri la platformele moderne de crearea a unui CV sau de networking profesional.

Am folosit si eu cateva dintre ele atat in proiectele de recrutare cat si in dezvoltarea de parteneriate,  dintre ele insa cea pe care o folosesc zilnic este LinkedIn.

Cateva dintre retelele despre existenta carora stiu si pe care le urmaresc sau utilizez sunt:

– LinkedIn, site de social networking, care are 90 de milioane de useri in toata lumea si in Romania 378.000 utilizatori conform statisticilor publicate de Cristian Manafu.

– XING, site de social networking, similar cu LinkedIn dar se adreseaza in special vorbitorilor de limba germana (fiind listata pe bursa din Germania) si are doar 10 de milioane de utilizatori in toata lumea

– VIADEO,site de social networking, adresat de data asta in mod special vorbitorilor de limba franceza (ca origine avand Franta) si are 30 de milioane de utilizatori in toata lumea

Citeste continuarea

Ma uit cum uneori te ingrozesti vazand cum viata unor oameni din jurul tau capata cu totul alte dimensiuni, timpul pare sa se dilate, iar mintea pare sa nu mai functioneze la fel, alearga continuu in cautarea unei solutii.  Momentul in care am trait cu viata mea pusa in cui, a fost scurt, un weekend in care n-am stiut sigur daca diagnosticul fetitei mele este limfom sau nu. Din fericire n-a fost asa, dar orele acelea mi le amintesc cum nu-mi amintesc multe alte momente care au trecut pe langa mine fugind.

Acea amintire ma face sa va rog sa imi permiteti ca una dintre vizitele voastre pe acest blog sa o dedicati unui copil si nu preocuparilor legate de cariera despre care vorbesc de obicei aici. Va rog sa va opriti cateva minute,  sa multumiti pentru copii care va sunt sanatosi si sa impartiti din bucuria acestui gand dandu-le si altora puterea sa spere la acelasi lucru.

Maria Eva este fetita unei invatatoare cu suflet mare, in clasa careia se afla pina saptamina trecuta fetita unei prietene.  De saptamina aceasta, va trebui sa stea alaturi de fetita ei care a primit recent verdictul: LEUCEMIE ACUTA LIMFOBLASTICA tip L1.

Maria Eva implineste maine, 27 Ianuarie, 4 anisori. Putem sa ii facem un cadou, fie ca este vorba despre un gand bun, de a transmite mai departe mesajul ei, donare de sange (specificand pentru Eva-Maria GRIGORESCU – 4 ani – Spitalul Fundeni – Clinica de pediatrie) sau donatii in bani pentru a putea ajuta la strangerea sumei de 60.000 Euro necesara tratamentului ei in strainatate.

Gasiti povestea completa la oricare dintre linkurile de mai jos:

Citeste continuarea

Intalnirile cu cartile cred ca nu sunt deloc intamplatoare.  Poate asta este si motivul pentru care atunci cand una zaboveste mai mult in mana mea intr-o librarie, de cele mai multe ori sfarsesc prin a o lua cu mine:-)

Am avut insa cateva carti pe care le-am recomandat cu precadere in ultimii ani, datorita impactului pe care l-au avut asupra mea.  Prima a fost “4 Hours Work Week” – Tim Ferris, are rolul de deschizator de minti, prin ideile extreme si variate pe care Tim le propune, urmatoarea “Career Renegade” – Jonathan Fields, despre care am mai scris pe scurt si care a fost generatoarea ideii de a publica pe PortalHR o serie de interviuri cu oameni care si-au schimbat total domeniul de activitate si au succes in acest demers, apoi a urmat “Drive” – Dan Pink care vorbeste despre motivatie si valori in contextul actual.

Ultimele trei pe care le-am recomandat cel mai intens au fost “Triburi” – Seth Godin care vorbeste despre nevoia noastra de a ne strange si a milita pentru idei care ne reprezinta, despre nevoia de a genera o masa critica chiar prin pasi mici dar fermi, cea de-a doua “Working Identity”– Herminia Ibarra, care vorbeste despre schimbarile in cariera la o varsta matura si care mi-a dat de lucru la inca alte 3 carti 🙂 datorita bibliografiei foarte interesante, iar cea din urma “Omul in cautarea sensului vietii” – Victor Frankl pe care o cautam de mult timp dar cumva la prima cautare parea sa fie stoc epuizat peste tot.

Cu siguranta nu sunt singura impresionata de cartea lui Victor Frankl, insa atunci cand am gasit-o m-a marcat ideea cautarii sensului.

Va las cu cateva citate care mi-au atras atentia si cu o altfel de recenzie, realizata in cadrul proiectului Bookmark.

Citeste continuarea

Sunt zile în care  port lumea pe umeri cu gândul adânc ascuns că, de fapt, fac ceva valoros. Poate şi pentru ceilalţi, dar mai ales pentru mine. Îmi demonstrez mereu că pot, deşi exerciţiul ajunge într-un final să mă obosească. Dar mă consolez singură că mă şi căleşte. Urmează, din fericire, zile în care lumea mă poartă pe umerii ei şi mă ajută să sărbătoresc exerciţiile de anduranţă împreună cu ceilalţi care au zărit eforturile cu coada ochiului.

Ultimele săptămâni au oscilat între cele doua senzaţii, cu o rapiditate uimitoare, până şi pentru mine, care mă declar o împătimită a programelor aglomerate, pline de oameni noi, de oamenii vechi sau pur şi simplu de OAMENI. Pentru că aglomerarea de idei, oameni, evenimente, îmi dă o mare parte din energia care mă hrăneşte.

Un nou proiect cu o tinta foarte clara, piata de Retail si FMCG, se lanseaza la apa astazi, la intiativa lui Claudiu Ciobanu. Ma bucura intotdeauna asemenea initative, mai ales cand vad ca se inmulteste numarul oamenilor care isi construiesc o prezenta in mediul online pornind de la o experienta consistenta in business.

Recunosc ca mi-a placut mult si faptul ca include o sectiune de joburi si consiliere in cariera:-), mai ales ca am tot vazut pe twitter cum Claudiu promoveaza diverse oportunitati de joburi ceea ce e un motiv in plus sa stam cu ochii pe Retail & FMCG, mai ales daca sunteti in cautarea unui job in aceasta industrie, sau stiti persoane care isi cauta un asemenea job entry level.

Acum cativa ani incepusem sa am o mare problema cu mine, nu imi ajungea timpul sa invat, sa citesc suficient, aveam in permanenta teancuri de carti imprastiate prin toata casa, cat mai la indemana ca sa le pot citi. Am ramas in continuare cu pasiunea de a cumpara carti si curiozitatea de a intelege concepte si idei noi si, desi teancurile s-au subtiat, inca sunt un mare cumparator de carte.