Gasiti mai jos un scurt interviu cu Dr. Michael Watkins, unul dintre expertii mondiali in tranzitii profesionale. Este autorul cartii “The First 90 Days: Critical Success Strategies for New Leaders at all Levels” care este considerata una dintre cele mai bune carti despre primele zile intr-un nou job. Sper sa va placa si sa va dea idei utile!

Da, am vazut si filmul, dar nu am inceput asa pentru a va sugera sa il vedeti. Am inceput asa pentru ca mesajele lui Lewis Carroll se aplica foarte bine si pentru oamenii mai mari, care inca nu si-au raspuns la intrebarea Ce vreau?

“- Alice: Would you tell me, please, which way I ought to walk from here?

– The cat: That depends a good deal on where you want to get to

– Alice: I don’t much care where—

– The cat: Then it doesn’t matter which way you walk.”

Mi-a atras atentia din nou subiectul acesta pentru ca in saptaminile trecute am avut discutii despre nevoia urgenta a unei schimbari. Despre disperarea de a gasi o solutie, rapid, pentru ca nu mai suport.

Si inteleg disperarea, departe de mine gandul ca nu ar fi situatii chiar disperate unde este necesara o actiune imediata. De o parte din aceste situatii disperate din fericire se ocupa niste zane, niste oameni frumosi care cu siguranta nu se plictisesc. Si le-ar prinde bine si o mana de ajutor, apropo!

Insa exista situatii in care disperarea este intretinuta. E o decizie personala de a ma concentra pe zona mea de disconfort, si de a o lasa sa imi afecteze si restul relatiilor, activitatii de zi cu zi, vietii.

Presupunand ca mi-am raspuns la intrebari, stiu ce vreau, am inceput deja sa fac pasi in acea directie, starea de spirit care ma caracterizeaza poate afecta succesul demersului meu. Disperarea este distructiva. Si managementul propriilor emotii necesar. Pentru ca depind una de alta si se vor influenta.

Ne mai putem uita la situatia asta si din alt punct de vedere, o prea mare concentrare pe sine, poate face rau. De aceea si sugestia mea legata de proiectele zanelor, sau implicarea in cauze mai mari decat tine si in care crezi ca poti face o diferenta, poate macar donand niste carti pentru a-i molipsi si pe altii de placerea de a citi. Ajutorul pe care il primesti implicandu-te intr-un asemenea proiect poate fi mai mare decat cel pe care il oferi!

“We make a living by what we get, we make a life by what we give.” Winston Churchill

——————

Nota: N-am plecat, desi am fost acuzata ca am parasit blogul:-) In ultimele cateva saptamini s-au si intamplat cateva lucruri, nu numai cu blogul, unde au aparut mici modificari in design, dar mai ales cu www.portalhr.ro, unde avem deja o fata noua, speram mai prietenoasa. Si asta datorita ajutorului primit de la Bogdan, al carui nivel de responsabilitate si promptitudine este reconfortant!

“For too long we have been dreaming a dream from which we are now waking up; the dream that you just improve the socio-economic status of people, everything will be OK, people will become happy. The truth is that as the struggle for survival has subsided, the question has emerged: survival for what? Even more people today have the means to live, but no meaning to live for.” – Victor Frankl, Man’s Search for Meaning

Scriam intr-un post anterior despre Ce vreau, iar una dintre optiunile exprimate acolo era aceea de a incepe cautarea de la noi. Inainte de a merge catre ceilalti fara a avea un plan real de actiune.  Una dintre explorarile cele mai valoroase si in acelasi timp dificil de facut este aceea a dorintelor ascunse sub norme si obisnuinte sociale.

Citeste continuarea

Marea mea sursa de inspiratie sunt oamenii cu care ma intalnesc zilnic. Si, din fericire, plec din majoritatea intalnirilor putin mai bogata, cu cateva idei in plus la care sa ma gandesc si perspective noi asupra carora poate n-am zabovit suficient pina atunci.

Subiectul comun al intalnirilor mele de zilele acestea a fost, ce vreau de fapt. Sub tema, mai degraba comuna, a cautarii altui job, adevarata cautare pare sa stea bine ascunsa.  Pentru ca majoritatea celor cu care m-am vazut sunt oameni care si-au construit pina acum o cariera de succes, care au trecut de etapele pe care le-au putut proiecta pentru sine in perioada adolescentei sau in perioada studiilor universitare, al caror stres nu este neaparat legat de sustinerea financiara, ci mai degraba de gasirea unui sens.

De cele mai multe ori, primul gand atunci cand discomfortul incepe sa se faca simtit este….ceva este in neregula la jobul actual, vreau altceva. Dar ce? Pai hai sa vedem oare ce se poate. Si incep cautarea, direct in afara lor. Si aici mi se pare bifurcatia inselatoare, care determina in scurt timp reintoarcerea in acelasi punct al pornirii.  De fapt EU ce vreau?

Citeste continuarea

Zilele trecute am avut numeroase discutii despre situatii in care lucrurile nu se misca, joburile ideale nu apar, angajatorii nu raspund la aplicatii, nu mai trimit oferte, sau lucrurile se schimba in ultimul moment. Una dintre ele insa m-a frapat prin efectul pe care l-a avut o asemenea perioada de cautari asupra unei persoane pozitive, optimiste, luptatoare, care a inceput insa sa se chestioneze pe sine mai mult decat este sanatos.

Citeam zilele trecute un articol care mi-a placut foarte mult, al lui Adrian Ciubotaru, care spunea ca exista o frecventa unde nu putem truca ceea ce suntem. Si ca in ciuda aparentelor, asta este un lucru foarte bun. Si este bun pentru ca ne arata de fapt cum si unde putem ajusta lucrurile. Si asta daca suntem suficient de maturi pentru a intelege ca ceea ce se intampla nu demonstreaza ca suntem victimele imprejurarilor, ci are un mesaj mai ascuns, unul personal, pe care il putem descoperi la o analiza mai atenta.

Revenind la discutia anterioara, dupa ceva timp, am ajuns impreuna la concluzia ca de fapt cautarea unui job a fost doar atat. Cautarea unei surse de venit. Si undeva, simpla idee a acestei cautari asa, fara directie, a fost exact cea care n-a adus succes in procesul de cautare. Pentru ca in spatele nevoii de a avea un venit stabil, statea o dorinta si mai mare de a face ceva in care sa creada. Dorinta care se materializase pina atunci in implicarea pe baza de voluntariat in diverse asemenea activitati, facute de dragul a ceea ce reprezentau ele in sine, si fara nici o miza financiara.

Aparent, atunci cand esti in cautarea unui job, asta este afirmatia pe care cei mai multi dintre noi ar vrea sa o auda.  Si pare ca este cu atat mai bine, cu cat o auzi mai des. Insa conteaza mai degraba ce urmeaza dupa aceasta afirmatie. Aici scenariul pe care ni-l inchipuim ca se va derula in majoritatea cazurilor este urmatorul: oferta, semnare contract, inceput activitatea. Din pacate sunt prezente frecvent si urmatoarele scenarii: nu primesti nici un alt raspuns dupa aceea pentru cateva saptamini/luni, oferta nu este cea pe care o asteptai, primesti un telefon prin care esti anuntat ca de fapt lucrurile s-au schimbat si a fost ales pina la urma altcineva.

Atunci este de fapt cel mai greu sa reiei procesul de cautare a unui job. Dezamagirea e prea mare, incepi sa crezi ca ai din ce in ce mai putine sanse, si, cel mai grav, incepi sa te intrebi daca mai esti bun de ceva, sau mai are cineva nevoie de tine.

Citeste continuarea

Dar as vrea sa incercati sa ma convingeti. Imi place discutia, imi place furtuna de idei, imi place sa am ocazia sa (va) contrazic si sa demonstrez si celorlalti ca vad lucrurile mai bine decat sunt ele in realitate. Imi place sa am ocazia sa ii fac pe ceilalti sa constate cu ocazia asta cat de bine gandesc, cat de inteligent sunt si ce capacitate de analiza am.

Probabil ca nu sunt singura care a intalnit tipologia aceasta. Prima reactie este aceea de a te implica, a doua poate fi similara, incerci totusi sa convingi ca nu este asa, daca esti chiar mai dornic sa ajuti, chiar faci ceva care i-ar putea demonstra persoanei respective contrariul. Dar totusi nu. Nimic nu pare sa functioneze. Dar functioneaza descarcarea bateriilor tale, a celui care incearca cu toata forta sa ajute, sa sustina, sa traga de altcineva inainte.

Am avut de curand discutia asta cu un alt coach de cariera, care imi impartasea temerile vizavi de lipsa de actiune a unora dintre clientii cu care a colaborat. Si ce poti face intr-o asemenea situatie de fapt? Intr-o discutie de coaching, poti incerca sa afli care este de fapt temerea care blocheaza actiunea. In exemplul dat chiar aici a fost solutia, si lucrurile s-au deblocat, din fericire, cu ajutorul coach-ului.

Citeste continuarea

Va spuneam ca am revenit de curand dintr-un concediu petrecut la schi. Nu sunt o pasionata a sportului, iar performantele mele in acest domeniu nu sunt demne de lauda, insa a invata sa schiez a fost o lupta cu mine si cu fricile mele,  lupta care sunt convinsa ca nu s-a incheiat inca, desi am reusit sa depasesc cateva etape ale ei.

Intamplator sau nu, cartea pe care am citit-o in aceasta perioada si care s-a potrivit foarte bine contextului, se numeste “The Dip” si este scrisa de Seth Godin. Este o carte care incearca sa explice de ce uneori a renunta poate fi o strategie de succes, iar a insista atunci cand lucrurile devin inconfortabil de dificile face parte din acelasi registru.

Pentru ca de fapt capacitatea de a continua atunci cand este inconfortabil, este cea care iti poate asigura succesul si cea care, in acelasi timp, te obliga sa renunti, la multe alte lucruri care nu duc nicaieri, pentru a te putea concentra pe cel care are mai mari sanse sa devina un succes.

Citeste continuarea

Am primit de multe ori in ultima perioada intrebari legate de modul in care ar trebui sa decurga un interviu cu o companie de recrutare. Cum as putea sa ma pregatesc? Oare ce ma intreaba? Cand sa ma astept la un raspuns?

Cum ma pot pregati?

Incercand sa inteleg putin cine este compania pe care o reprezinta respectivul Recruiter, este o companie de recrutare, una de head hunting, au reputatie buna pe piata, stiu pe cineva care a mai fost la interviu la ei, am de la cine cere o opinie. Apoi, pregatirea e clasica,  ca pentru orice interviu, ar fi ideal sa incerc sa imi pun in ordine putin ideile, ce am facut, cu ce rezultate, care sunt proiectele cele mai relevante pentru mine, care au fost momentele cele mai dificile si realizarile de care sunt cel mai mandru.

Citeste continuarea

Daca tot am vorbit despre lucruri serioase pe un ton grav, si pentru ca eu inca am starea de spirit specifica concediului recent incheiat, m-am gandit sa va descretesc putin fruntile:-)