Nu, titlul nu-mi apartine, este doar traducerea lucrarii sociologului Mark Granovetter, realizata inca din anii 70, in care a analizat care a fost sursa ofertelor de job pentru cei care au participat in aceasta cercetare. Concluzia surprinzatoare a fost ca ele nu vin de la cercul apropiat de cunostinte, ci de la cei cu care ne vedem mai rar, dar cu care suntem in legatura, “the weak ties”.
Si asta poate ofer
i celor care cautau o explicatie stiintifica, argumentul ideal pentru a intege utilitatea crearii unei retele de contacte, mai ales in cautarea unui job, dar nu numai. Intrebarea care vine natural este, de ce oare. Raspunsul cel mai la indemana este faptul ca se invart in cercuri si intre idei cu care noi nu avem de-a face in mod regulat. Pur si simplu au o expunere la informatii diferite de ale noastre, ceea ce creste probabilitatea ca oportunitatile de care ei stiu sa nu ne fie cunoscute. In plus, asa cum noi incercam sa construim relatii incepind prin a oferi, acelasi lucru il pot face si ei.
Buuun, sa spunem ca ne-am convins. Si totusi de unde incepem. Saptamanile trecute discutam cu o prietena, care face consultanta de management, despre o diagrama care te ajuta sa pui aceste contacte in locul potrivit, in functie de frecventa interactiunii cu ele, in asa fel incat sa poti identifica in reteaua ta de contacte acele “weak ties”.