Parola de Facebook nu poate fi un criteriu de selectie

June 13th, 2012

Cu ceva timp in urma scriam despre ceea ce parea sa fie un semnal de alarma –   angajatorii cer parola de Facebook in procesele de recrutare. Am preluat atunci un poll in care intrebam ce ati face daca vi s-ar cere parola la interviu. Concluziile mi se par relevante, 84% ( din cei 153 care au raspuns) ar refuza categoric. Pe de o parte m-am linistit.

Ma ingrijoreaza totusi ca 12% ar permite unui angajator sa se uite peste contul lor de Facebook de fata cu ei.  Daca va regasiti cumva printre cei care au raspuns asa, sugerez o lectura care v-ar putea da cateva idei despre cum puteti contracara o asemenea cerere.

Revin asupra subiectului si pentru ca am citit un articol care confirma faptul ca in statul de unde a pornit, de fapt, toata acesta dezbatere, tocmai s-a interzis o asemenea practica in procesele de recrutare.

Dar mai am doua motive, pe langa acesta. Primul ar fi acela ca imi este teama de tendintele de discriminare care ar putea fi stimulate de o asemenea practica.

 

“Daca petreci pana la 4 dimineata, nu dai randament la serviciu”

 

Pe langa cateva dintre argumentele din articolul despre secretele “malefice” ale oamenilor pe care Facebook pare sa le stie, am si un exemplu personal despre care cred ca am mai povestit, dar care mi se pare relevant.  In cadrul unui workshop pe tema recrutarii, in care am atins si subiectul recrutarii prin Social Media, am primit cateva pareri foarte ferme. Concluzia era clara: daca sta sa se distreze pina la ora 4 dimineata, inseamna ca nu imi va da rezultate a doua zi la lucru. Am argumentat de ce cred ca este o perspectiva limitativa, cu ceva sanse de a-i convinge de contrariu. Amuzant insa, mi s-a parut faptul ca petrecusem ultimele 2 ore intr-o discutie animata cu aproximativ 30 de manageri, eu petrecand cu o seara inainte pina la ora 4:-). Daca au fost doar politicosi la finalul discutiei si au aplaudat din cauza asta, probabil ramane sa aflu dupa publicarea acestui articol, deocamdata traiesc cu senzatia ca nu mi-ar fi afectat obiectivul de a le fi livrat rezultatele asteptate de la cele 2 ore petrecute impreuna.

 

Furtuna intr-un pahar cu apa

 

Insa cel mai important motiv pentru a reveni asupra subiectului acesta a fost un email pe care l-am primit imediat dupa publicarea articolului. Autorul lui este un profesionist din zona Resurselor Umane despre care ati mai citit, si al carui punct de vedere mi s-a parut demn de impartasit, mai ales ca lucreaza de ceva timp in HR in orasul “tuturor posibilitatilor “ – New York.

“Fiind in mijlocul actiunii, pot sa-ti infirm ca asta e o practica curenta, cel putin in mediul in care activez eu. Este clar ca se mai intampla, foarte probabil exista excese de zel, dar cu siguranta nu sunt generalizate, ci mai degraba cazuri izolate. Datorita legislatiei, asa cum foarte bine este surprins in alte articole la care face trimitere articolul tau, orice actiune prin care se pot <descoperi> informatii legate de sex, religie, orientare sexuala, afilieri etc sunt evitate de recrutori de la bun inceput. Motivul e simplu: in momentul in care ai cerut sau ai accesat o astfel de informatie ti se poate imputa ca decizia (oricare ar fi ea, de angajare sau de respingere) a fost <biased>, influentata de una din informatiile de mai sus si esti cam bun de plata, toata lumea pe aici stie asta, iar litigiile pe motive de discriminare au mare priza la public si pot fi o buna sursa de pensionare anticipata. Ca sa-ti dau un exemplu simplu, este strict interzis la nivel de practica de RU sa soliciti, de exemplu, fotografia atasata la CV, din motivele de mai sus, ceea ce in Europa nu ridica mari probleme, desi si pe acasa se evita mai nou acest lucru. Chiar si solicitarea de conectare de pe Linkedin, daca e facuta de un recrutor si se poate dovedi ca a fost facuta pentru a urmari anumite informatii (inclusiv poza, da) poate deveni subiect de judecata. Concluzionand, luand in consideratie standardele de guvernare si de bune practici, nu cred ca jucatorii seriosi fac asta aici, in SUA. Din nou, cazuri pot exista, dar trebuie vazut daca e cu adevarat o tendinta sau sunt doar excese individuale.”

Concluzia mea este ca am avut de-a face cu o mica furtuna intr-un pahar cu apa, alimentata de picanteria subiectului. Sa speram ca lucrurile se vor opri aici si ca toate canalele prin care comunicam mai multe despre noi, nu ne vor face si mai dificila incercarea de a ne diminua subiectivismul in recrutare! Si in viata in general.:-)

Tags: , , ,



Comenteaza

Copyright © 2010 - 2018 Madalina Uceanu Design: Bogdan Gheorghe