“pentru corporatisti”
January 24th, 2013Vad din ce in ce mai des ghiduri de genul – cele mai importante 10 greseli/sfaturi/idei/gadgeturi “pentru corporatisti”. Unele sunt amuzante, dar am senzatia unei exagerari voite, care imi lasa un gust amar. Poate este “la moda”. Oricum mi se pare o moda destul de periculoasa, avand in vedere ca tine de ceva timp.
Bogdana scria de curand un articol foarte util in care m-am regasit. Si, pentru ca este un subiect pe care il aveam in minte de ceva timp, as vrea sa mai adaug cate ceva la argumentele aduse de ea.
Ma deranjeaza cand aud oameni jenati cumva in fata mea cand isi descriu experienta si activitatea actuala, aproape scuzandu-se ca sunt inca corporatisti, ca n-au curajul de a incepe pe cont propriu. Nu toata lumea poate sau trebuie sa inceapa o activitate pe cont propriu, precum nu toata lumea din corporatii trebuie sa fie intr-un job pe care il uraste. Stiu nenumarate situatii si oameni care sunt foarte incantati de ceea ce fac, care ii dezvolta si trateaza corect pe ceilalti, dar care joaca rolul cu tot ceea ce presupune adaptarea intr-o organizatie mare, cu roluri, proceduri, procese.
Nu neg ca exista si oameni care poate s-au luat prea in serios. Valabil insa si pentru freelanceri sau “patroni”. Ar insemna sa fim de acord ca toti cei care sunt pe cont propriu au in ei samanta unor tirani, asteptand doar sa se dezvolte businessul suficient de mult pentru a-si da in vileag adevarata fata. Sau ca toti cei care sunt antreprenori sau proprietari de business au obisnuinta de a-i trage in piept pe ceilalti sau de a face afaceri necinstite. Cum nu toti cei care lucreaza pe cont propriu sunt feriti de patronajul unui propriu ego supra inflat sau al unei inabilitati de a lucra cu adevarat in echipa.
Ce m-a deranjat insa cel mai tare este faptul ca am auzit de foarte multe ori aceste argumente anti-corporatisti venind de la freelanceri sau antreprenori tineri care… LUCREAZA cu marile corporatii. Mi se pare foarte stramb sa vorbesc constant si public de rau mana care ma hraneste. Sa o vad echilibrat da, are si plusuri si minusuri. Dar sa o critic, desi este principala mea sursa de venit, doar ca banii nu sunt livrati in contul de salarii, ci in contul de firma, deja mi se pare o ipocrizie prea mare.
Cred ca ar merita sa ne acordam mai mult credit unii altora. Poate asa nu ne vom mai mira de ce sunt situatii in care sunt refuzate ofertele noastre, chiar daca aparent au conditii calitative si financiare mai bune decat unele venite de la firme cu mai mare renume. Si in felul acesta lasam si corporatistii sa decida singuri, pe pielea lor, cand si daca este momentul sa renunte la beneficiile locului aparent caldut pentru a intra in lumea antreprenoriatului. Nu toti suntem o apa si un pamant si asta e foarte bine!
Disclaimer: nu am lucrat niciodata intr-o corporatie, desi am lucrat intr-o organizatie internationala inainte de a-mi incepe activitatea pe cont propriu. Partenerii de business au fost insa in 90% din cazuri companii multinationale, corporatii, cu care am colaborat si colaborez foarte bine!
Tweet
Tags: angajator, Bogdana Butnar, cariera, pentru corporatisti, Sursa de ganduri
Corporatiile sunt si ele formate din oameni si conduse de oameni 🙂 si ca peste tot omul sfinteste locul. Corporatia te invata niste lucruri, chit ca e vorba doar de lucruri basic, cum sa scrii un email si cum sa faci un business case, pentru ca o corporatie are si bugetele necesare sa te instruiasca pe zona asta sau are oameni care deja fac chestia asta foarte bine si tu ii poti copia. Antreprenoriatul te pune in fata realitatii ceva brusc, nu mai e biroul si nici salarul asigurat in orice conditii, nu mai e “celalalt” departament care sa iti dea din bugetul lui si asa mai departe. Diferenta intre a lucra intr-o corporatie si a fi antreprenor o vad undeva la nivelul libertatii si a flexibilitatii de comportament per ansamblu. Cum spunea si Bogdana in articolul amintit si de tine, corporatistii au si reguli de tinuta, insa si antreprenorii isi fac niste reguli pe zona asta…nu te duci sa te vezi cu un client in blugii cu care iesi sa plimbi cainele :). Dar e adevarat ca de acasa poti lucra si in pijama, la birou insa nu poti face asta. Eu am avut sansa sa invat lucruri in corporatiile in care am lucrat pe care nu stiu daca le-as fi accesat singura, dar normal ca au fost si lucruri personale pe care le-am cam anulat…insa la momentul X imi doream mai mult cariera. Eu cred ca atunci cand ajungi la un echilibru si la o impacare cu tine afli unde te simti mai bine: imbracat in costum si stand intr-un open space in spatele unui ecran si un badge la gat sau acasa in pijama cu laptopul in pat si pregatindu-ti materialele de trimis la vreun client vizat….si cu facturile alaturi si pe chat cu contabila care iti spune ce ai mai avea de facut sa fii cu hartogaraia la zi. Imagini plastice, sugestive sau nu, dar cred ca pe acolo e diferenta, de atmosfera :).
@Ana Maria Ai dreptate, cred ca e o diferenta de atmosfera si de asumare a unor riscuri. Cred ca e foarte important sa intelegem ca e o chestiune de alegere si ca nici una dintre solutii nu este aplicabila tuturor, in egala masura. Vorba unei prietene: “important este sa intelegem ce pierdem cand castigam si ce castigam cand pierdem”:-)
Foarte frumos articolul, Madalina! Din punctul meu de vedere cred ca este doar o chestiune de alegere dar si acea toleranta scazuta pe care, din pacate, o avem de ceva ani incoace de cand suntem tot mai cufundati in dezbateri politice si mai putin in viata reala. In final, asa cum ati spus si voi, si acolo tot oameni sunt, mai mult, unii dintre ei ne sunt prieteni apropiati, soti, parinti, sau frati, corporatisti si ei pana la urma. Paradoxul este acela ca majoritatea celor care isi incep activitatea profesionala, sau mai bine spus, un numar destul de mare dintre cei pe care i-am cunscut profesional si personal, vor sa inceapa din corporatie, pentru a “atarna greu” in CV. E adevarat, conteaza, dar mai greau atarna ce stiu sa faca dupa, si nu cum il cheama pe angajator. Conteaza si cu ce fel de experiente ies de acolo cat si ce fel de experiente acumuleaza ca freelanceri, cand incep sa lucreze cu acele mari corporatii. Personal zic ca este o buna sursa de lectii, cu oameni de toate felurile, motivati sau mai putin, si care poate functiona ca o rampa de lansare atunci cand stii sa alegi in directia potrivita tie. Dar, cum spune in “manualul de utilizare” (imaginar, desigur), nu e bine sa-ti vorbesti vecinii de rau si cu atat mai mult fostii angajatori si colaboratorii actuali.
S-aveti o saptamana de vis!
@Ioana Suntem de acord:-) Si eu cred ca poate fi o rampa de lansare foarte buna, dar, mai mult decat atat, o optiune de cariera pe termen lung foarte sanatoasa si deloc de blamat. Asa ca, sa mergem mai departe fiecare cu optiunile noastre, sa fim multumiti cu ele si sa nu ne mai lasam influentati de parerile celorlalti, nu traiesc ei in pielea noastra!