Prin Bucurestiul de altadata

May 8th, 2013

Cu ceva ani in urma, intr-o camera moderna, ascultam povestea Caii Victoriei, frumos mestesugita de doamna Ioana Parvulescu. Sase ani mai tarziu, sub ghidarea lui Adrian Majuru, am facut o alta calatorie in timp, in vremurile in care Podul Mogosoaiei era inca in perioada de glorie.

 

 

Interesant este ca ascultam aceasta poveste intr-o atmosfera care te ajuta sa fugi in timp cu mai mare usurinta decat te-ar tine in prezent. Hotelul Grand Continental a fost cel care a gazduit aceasta incursiune, natural de altfel, daca ne gandim ca este una dintre putinele cladiri istorice ale Bucurestiului care si-au pastrat destinatia si au reinviat mobilierul si obiceiurile elegante ale anilor sai de glorie.

Am trait putin din misterul perioadei cand am vizitat unul dintre apartamentele in care, in perioada 1850-1855, locuiau actorii Teatrului Mare de vizavi. Mi-am imaginat, de la fereastra acestuia, cum arata parcul lui Otetelecheanu, pe locul caruia s-a construit ulterior Palatul Telefoanelor (1931-1934), care avea sa fie cea mai inalta cladire a Bucurestiului pina la construirea hotelului Intercontinental. De altfel, am aflat ca perioada 1935-1965 a fost una plina de schimbari majore pentru Calea Victoriei, evolutia fiind in crescendo pina in 1948, urmata de o perioada de stagnare.

Am intrat in istoria vremii doar pentru a intelege mai bine unde ne aflam si ce semnifica toate cele care ne inconjoara. In afara mobilierului, recuperat din diverse targuri de antichitati cu rabdarea cu care doar un pasionat ar putea sa o aiba, am inteles cateva dintre motivele care au determinat arhitectura speciala a locului. Daca va intrebati de exemplu de ce unele holuri sunt inca atat de inguste si putin inalte, explicatia e simpla, in perioada constructiei cladirii initiale, se potrivea perfect locuitorilor acelei perioade, de inaltime redusa dar robusti

 

Oare ce facea Bucurestiul atat de popular pe vremuri?

Am aflat ca la final de secol XIX majoritatea celor care veneau aici aveau un contract de munca (bone, menajere, meseriasi), ca erau foarte multe comunitati de straini deja aici, care atrageau dupa sine alti vizitatori. Mai mult decat atat, pina in 1918 a existat o lege care oferea facilitati fiscale majore supusilor austro-ungari care isi dezvoltau afaceri aici.

Dupa 1929 de pilda, se pare ca afluxul de straini a fost determinat de nevoia de a aduce in tara meserii noi, necesare celor recent stabliti aici. Unul dintre exemple a fost cel al mozaicarilor, dar, de asemenea, si al producatorilor de mobila. Bucurestiul era de fapt al strainilor, boierimea romaneasca locuia in special in zona rurala, unde asemenea meserii nu isi dovedisera inca necesitatea din cauza stilului de viata mai degraba rudimentar. Asa se explica faptul ca limbile vorbite erau greaca, franceza, germana, iar romana pare sa fi fost limba oamenilor simpli.

Mi-am propus dupa intalnire sa dau o fuga pina la Biblioteca Nationala, la sugestia lui Adrian Majuru, sa vad Enciclopedia publicata in 1938 in care apar toate breslele existente la acel moment in Bucuresti. Inteleg ca majoritatea membrilor erau straini.

Va invit sa vedeti atat imaginile de mai jos, cat si pe cele capturate de Carmen. N-am fost singura incantata de ce am vazut, mai gasiti si impresiile lui Cristi, toti fiind acolo la invitatia Ruxei.

 

Candelabru  Ceas Detaliu dulap Hol mare Hol mic Hol Lustra Masa scris 1   Terasa interioara

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Mi-am confirmat la finalul vizitei intuitia: strainii care vin in vizita aici apreciaza mult mai mult atentia la detalii acordata designului si mobilierului si mai ales costurile la care isi pot permite o sedere intr-un asemenea hotel, fata de ce ar insemna acelasi lucru in strainatate. Pentru mine investitia de peste 11 milioane de euro inseamna doar foarte multi bani, pentru cei care stiu insa calitatea pieselor de mobilier din acest hotel, probabil ca inseamna doar o comoara plina de bijuterii autentice. Aproape ca as simti nevoia sa zic ca e un muzeu de vizitat, daca ne gandim doar la faptul ca am pasit intr-o cladire ridicata in 1886 pe urmele fostului Hotel Broft.

Si pentru ca tot vorbim despre intuitii, ma intrebam oare cat de usor isi pot gasi oamenii care sa deserveasca acel loc la nivelul standarului cerut. Am aflat raspunsul, pe care il intuiam, “cu mare dificultate”. Asa ca, poate voi reveni asupra acestui subiect cu alta ocazie.

Pentru moment, cred ca tocmai am vazut ce inseamna sa iti poti permite sa iti urmezi o pasiune, deloc ieftina, dar cu rezultate spectaculoase! Daca nu mai mult, mergeti macar sa beti o cafea in holul hotelului Continental. Pun pariu ca va veti astepta din moment in moment sa apara dupa colt domnii cu joben purtand la brat domnite elegant imbracate pentru spectacolul care tocmai va incepe la Teatrul Mare de peste drum!

Tags: , ,



Comentarii

  1. […] mai scris despre vizita noastră acolo Alex, Alina, Oana, Chinezu, Mădălina, Corina, Carmen (cu super poze!), Claudia, CorinaMS şi, iată, acum şi eu! Cu mulţumiri atât […]

Comenteaza

Copyright © 2010 - 2024 Madalina Uceanu Design: Bogdan Gheorghe