Romani din toate tarile…

December 3rd, 2009

connection conceptAm primit de curand sugestia de a scrie si despre sau pentru cei care lucreaza in afara Romaniei. Si trebuie sa recunosc ca subiectul este pe cat de tentant, pe atat de controversat. Exista Romani care lucreaza in companii multinationale, pe care acestea i-au trimis sa lucreze in diverse sedii ale acestora din Europa sau mai departe, si care vor sa se intoarca acasa. Exista si Romani care au emigrat, si care isi doresc o reintoarcere, desi sunt adaptati in mediul in care traiesc si lucreaza.


Probabil va veti intreba de ce s-ar intoarce. Am doar cateva exemple, este posibil ca in aceste categorii sa se regaseasca si unii dintre cei care mi-au sugerat acest subiect:

– decizia de intoarcere a fost legata de familie

– decizia de intoarcere este legata de dorinta de a contribui cu ceva la ceea ce se intampla in tara

– decizia de intoarcere nu este luata inca, dar este investigata ca potentiala optiune de a reveni mai aproape de familie si prieteni.


Am avut bucuria sa cunosc cativa romani care au decis sa se intoarca pentru a contribui cu ceva la modul in care se dezvolta lucrurile in Romania.  Unul dintre exemplele pozitive este legat de o persoana care a ales chiar sa lucreze ca prim job intr-o companie de stat, doar pentru ca a considerat ca poate ajuta chiar si acolo. Din pacate decizia s-a dovedit gresita, insa a fost mai simplu sa faca schimbarea din Romania decat de la distanta. Am vazut insa si situatia in care adaptarea a fost dificila, si datorita mediului social si greutatilor intampinate in rezolvarea unor probleme simple, administrative, dar si din cauza stilului de management autohton, in unele situatii mult diferit de stilul cu care s-au obisnuit in afara tarii!

Mai bine sa ii intrebam pe ei:

Ce va determina sa va intoarceti in tara?

Care sunt cele mai mari problemele legate de expatriere si repatriere?

Daca sunteti in afara Romaniei si va doriti o intoarcere in tara, ce va ingrijoreaza cel mai mult?

Tags: , , ,



Comentarii

  1. Daniel Manu says:

    Iti dai seama cat tii la un lucru abia dupa ce il pierzi. Asta mi s-a intamplat mie dupa ce am plecat din Romania. Familia, prietenii, natura, limba, atmosfera balcanica, mancarea… totul. Cand traiam in Romania mi s-ar fi parut curata demagogie sa aud pe cineva spunand “imi iubesc tara”. Acum nu mi se mai pare. Al treilea motiv ar fi faptul ca asistam la o “becalizare” a Romaniei si imi place sa cred ca as putea sa contribui la evitarea acestei situatii.

    Cea mai mare problema legata de repatriere e si singura: gasirea unui job. Poate ca e criza de vina, poate noi, cei plecati din tara, suntem perceputi de angajatori ca fiind prea scumpi sau supracalificati sau fitosi. Nu stiu exact motivul, pentru ca pana acum desi am aplicat la destule joburi, nici un angajator (cu exceptia agentiilor de recrutare) nu a catadicsit sa ma intrebe de sanatate. Sau poate ca angajatorii nici nu-si doresc un om cu experienta si scoala peste hotare. Dupa ce in 2007-2008, odata cu umflarea artificiala a pietei (care a premers criza), o multime de neaveniti au fost promovati in posturi de conducere, acum firmele incep sa dea afara pe capete oameni pentru care palariile de sefi au fost prea mari. Si angajeaza altii (ca acum au de unde alege), oferindu-le salarii cu 50% mai mici.

    Unii angajatori au suficienta viziune pentru a vedea in criza o oportunitate. Si realizeaza ca piata nu va reveni la nivelul de acum 2 ani pt ca acolo se ajunsese dupa ce unii se intinsesera mai mult decat le ajungea plapuma, fara a avea acoperire in resurse, bazandu-se pe bancile lacome care dadeau credite pe nimic. Alti patroni au mentalitate de buticari, nu au fler, nu practica riscul calculat specific profesionistilor de poker. Criza va cerne graul de neghina. Cei care vor intelege care sunt beneficiile (in bani, vorbim de profit aici) pe care un Swiss Army Knife uman le aduce unei companii ma vor cauta. Pe mine si pe altii care accepta sa iasa din zona de confort in care i-a invelit Occidentul si se intorc ACASA.

    Ma ingrijoreaza hotia, coruptia, tristetea romanilor, agresivitatea. Primele doua nu au nevoie de explicatii, dar agresivitatea mentionata aici poate genera ridicari de sprancene. Asta vara am fost in Romania, prima data in ultimii patru ani. Si am simtit aceasta agresivitate pe strada. E doar o senzatie, nu se bazeaza pe nici un gest concret. Un lucru pe care cei care traiesc in Romania nu il percep pentru ca s-au obisnuit cu el. Si cu siguranta nu il voi mai percepe nici eu dupa o luna de stat in tara.

    • @Daniel Manu Multumesc pentru comentariu Daniel. Inteleg ca principalul obstacol perceput in acest moment este legat de gasirea unui job. Si este un obstacol real, este dificil intradevar sa iti gasesti un job de la distanta, m-am lovit si eu de aceasta rezerva din partea celor carora le-am sugerat interviurile telefonice sau video call ca etapa de selectie.
      In momentul emigrarii cum ai cautat un job in tara in care traiesti acum? Ce ai facut ca sa te integrezi cu usurinta acolo?

  2. trof says:

    URAAAA! De cand astept topicul asta!!! Ai curaj!!
    Sunt dintre cei pe care i-a dat firma afara in afara:-), si duce o viata “dulce” de expat de 4 ani de zile.
    E o poveste pe cat de frumoasa, pe atat de stufoasa si pe alocuri trista!
    Dan, ai facut armata la Otopeni? Curiozitate…
    Revenind la subiect, ce m-ar determina sa vin acasa…Hmmm…Vad un pic diferit lucrurile decat Dan. In sensul in care, sunt de acord cu temerile, in mare. Insa in acelasi timp sunt si critic. Noi astia care lucram / locuim/ traim/ in afara, ne-am obisnuit cu un alt fel de viata, si am devenit, cred, si un pic lasi. Sa ma explic: daca ne e bine noua si celor dragi care sunt cu noi, de ce sa venim si sa lasam calitatea pentru a o lua de la capat intr-un joc de constructie? Pentru ca in Romania, cu toate cele pe care le stim sau le vedem, se construieste. Avem curajul si motivatia sa venim la constructie? Personal, as raspunde acum (important – ASTAZI), NU (curaj da, motivatie ioc).
    As veni pentru ca mi-e dor! Poate suna cliche, insa e pe bune. As veni pentru ca imi lipsesc spriturile cu prietenii. As veni pentru ca mama plange la telefon ca nu isi vede nepoata. In cateva cuvinte, as veni pentru familie si cei dragi si apropiati. Conditiile insa ca asta sa se intample sunt multiple si nu simple. Dar raspunsul la intrebarea 1, este mai sus.

    Cele mai mari probleme legate de ex/re-patriere…Pai o sa zic despre repatriere, si daca e cineva interesat zic si pe dos.
    Ce vad eu ca problema mare de tot este reintegrarea intr-un sistem cu care nu mai esti obisnuit. Simplu exemplu idiot: cand vin acasa, nu mai conduc in Bucuresti. Nu mai stiu:-)) Doctori. Utilitati. Sistem de asigurari. Pensii. Case/Apartamente. Pentru fiecare putem sa scriem un roman.
    Vine si JOB-ul. Sunt norocos, pentru ca mai tin legatura cu ce e pe acasa, si mai aflu cate ceva. Am intotdeauna o strangere de inima sa dau curs vreunei discutii. Mai e o poveste la mijloc. Daca esti bun, te trimit astia in doi ani in afara la loc. E mersul firesc in corporatii, sa nu stai pe loc.Si intri in cercul asta vicios in care esti acasa dar nu esti.
    Si apoi, daca vrei mai putin, o sa si ai mai putin…Unde tragi linia?
    Legat de job, ma uit activ pe toate site-urile. Nu prea am vazut nimic interesant. Nu sunt? Ma dau eu prea smecher?
    Tot legat de job, si revenind la constructie…Re-integrarea in mentalitatea muncii acasa, poate fi o povara dificila. Dinnou, depinde de companie, de cultura ei, de multe. Daca ma intrebi care sunt cinci companii pe care le stii si unde ai considera sa lucrezi, ti-as raspunde deschis: NU STIU NICIUNA.

    Daca ai copii, sistemul de educatie este “nashpa” ca sa “fac o aroganta”. Poate o sa razi, dar daca ar fi autostrazi care sa strabata tara in lung si-n lat, pentru mine ar fi mai usor. Dar nu-s.
    Cat sacrifici acum vs. cat sacrifici daca vii acasa? Asta-i calculul de risc.
    Unde sunt de acord cu Dan este “becalizarea” si nu numai. Din afara, se vede altfel. Nu o sa ma insir acum la un intreg assessment al situatiei, insa rezultatul final este din pacate o chestie mare si neagra cu geamuri fumurii, din care se aud ritmuri de manele, si “ba pe-a m…” Iar cei bravi care au creier si care se lupta, ar trebui, asa cum faci tu, sa ne adune, sau cel putin sa incerce sa ne adune si sa ne faca sa vedem si altfel. Nu e usor…

    La ultima intrebare iti zic asa: nu ma ingrijoareaza nimic in mod special cel mai tare, si sunt deschis la oportunitati. Insa nu prea am vazut pana acum oportunitati reale.

    Promit ca revin, in masura in care se aduna si alti stranieri cu chef de vorba pe acest subiect! Chiar ma intereseaza pe bune ce zic cei de-afara, de ce vor sau nu vor sa vina, si cine stie, facem si-un partid si venim toti gramada!

    Iti apreciez curajul ca te-ai bagat la un asemenea subiect!!

    • @trof Curaj sau naivitate, intotdeauna va fi o limita foarte fina intre cele doua:-) Insa in ultimii ani am vazut multe situatii care mi-au dat speranta, oameni care isi doreau sa revina acasa. Si oameni care au reusit, si sunt multumiti sa o fi facut. Nu voi comenta despre ceea ce este acasa, social vorbind, pentru ca le stiti foarte bine si voi. S-ar putea chiar sa le stiti mai bine vazandu-le din afara, decat le vad eu care m-am obisnuit cumva cu ele si le ignor impactul negativ. Nu cred ca pot si nu vreau sa conving EU pe nimeni sa revina, este o decizie prea mare sa poata fi influentata de altcineva. Insa mi-ar place sa stiti ca aveti unde pune intrebari si primi raspunsuri cat mai realiste, si puteti gasi sprijin pentru ca toata aceasta adaptare/readaptare sa fie mai usoara, macar in contextul jobului. Eu cred ca revenirea voastra in tara este una dintre putinele sanse pe care le avem de a face lucrurile sa mearga intr-o directie pozitiva, chiar daca e dificila reintoarcerea, si cu o floare nu se face primavara, totusi cu cateva flori stranse-n buchet:-) s-ar putea genera schimbari de mentalitate care ne ajuta pe toti. Si voi ati putea veni cu asemenea exemple, cu un stil de lucru diferit si mai structurat, cu o orientare pe lucrurile importante, care ne lipseste uneori, cu un know how pe care acum (daca suntem norocosi..) il primim doar prin intermediul expatriatilor.
      Cu siguranta 2009 nu a fost un an potrivit pentru asta, insa 2007-2008 au fost ani foarte buni pentru atragerea voastra acasa. Si sigur lucrurile isi vor reveni, salariile vor continua sa fie comparabile cu cele din Europa de Vest pe o categorie de pozitii in care amindoi v-ati incadra, oportunitatile de crestere si de a avea un impact in organizatie fiind in general insa mai mari decat in orice piata deja structurata. Trof, mai tii minte discutiile pe care le aveam cu clientii inainte de 2000 care se mirau ca in Romania exista atat de multi manageri tineri, ca lumea isi doreste sa creasaca asa de usor, si ca sunt multi oameni care sunt dispusi sa faca eforturi pentru a reusi in cariera. Cred ca asta a ramas un diferentiator pentru noi.
      Legat de oportunitati, prezenta sau lipsa lor depinde si de piata, e adevarat, dar si de cat de decis esti sa le cauti cu adevarat. Pornim de la premisa ca piata este alta decat cea cu care v-ati obisnuit in ultimii ani, oportunitatile poate nu sunt afisate asa cum v-ati astepta, dar hai sa vedem cum ati putea demonstra voi ca ceea ce ati invatat acolo face o diferenta. Poate poti sa ai diverse colaborari de acolo deja, sa incerci sa incepi demonstratia de la distanta, si, la un moment dat sa iti construiesti/reconstruiesti reteaua de contacte locala si sa ai acces la acele proiecte care ar putea reprezenta o oportunitate pentru tine. Am avut discutia asta legata de oportunitati cu multi oameni care au trecut de pragul de 30 de ani, sau sunt in “campul muncii” de cel putin 10 ani. Oportunitatile nu mai arata la fel cum aratau atunci cand inca incercam sa ne construim, arata cu totul diferit, pentru ca noi suntem diferiti, alegem altfel, avem alte criterii de selectie, avem alte optiuni. Sunt de fapt mai putine oportunitati decat cele pe care le aveai la 25 de ani.
      Oricum o intoarcere catre casa inseamna cu siguranta o decizie grea, si abia dupa ce vei fi terminat 100% calculul de risc despre care vorbeai, si concluzia este pro intoarcere, abia atunci putem face un plan real de bataie. Pina atunci, este incercat marea cu degetul…si sigur si asta e o etapa in luarea deciziei. Ce pot sa iti confirm este ca nu sunt singura care gandesc asa, ca am vazut/vorbit cu oameni care gandesc la fel, si care promoveaza ideea intoarcerii romanilor din strainatate. Pe mine sigur puteti conta ca promotor al ideii, si al profilelor voastre. Haideti sa incercam sa construim impreuna ceva!

  3. Daniel Manu says:

    @ CareerAdvisor:
    Raspuns la intrebarea 1: Am gasit jobul pe Internet pe seek.com.au, un fel de ejobs australian. Problema era ca toti cereau experienta in Australia. Eu nu aveam experienta in marketing in Australia la momentul angajarii, dar absolvisem o scoala de business acolo si asta m-a ajutat. In momentul in care am gasit jobul pe care il am de 3 ani, lucram deja casual (cum ar fi in Romania colaborator, lucru pe proiecte) la o agentie de PR. N-a fost usor, in orice caz. E greu sa lupti cu localnicii, mi-a luat 3-4 luni pana am gasit jobul asta. Nici nu voiam orice, recunosc ca am fost pretentios, dar a meritat asteptarea.

    Raspuns la intrebarea 2: Integrarea se face in timp. In timp ce mergeam la scoala am avut cateva joburi “studentesti” care mi-au permis sa cunosc mentalitatea australienilor, cultura, sistemul de valori, stilul de lucru etc. In principiu, trebuie sa fii deschis la nou, flexibil, cu ochii si urechile deschise. Restul vine de la sine, e chestie de common sense, cum s-ar spune. Nu trebuie sa-ti pierzi personalitatea si sa te mulezi perfect, dar nici sa spui “aaa, pai noi in Europa nu facem asa” ca esti taxat drept arogant. Exista un echilibru in tot si-n toate. O fi maturitate, nu stiu. Ca spirit de fronda inca am prea mult, dar am invatat sa fiu si diplomat.

    @trof:
    Sa incep cu armata: nu Otopeni, ci Cluj:-) Oras care mi-a ramas fff drag in memorie si il iubesc si acum. Cu toate ca nu sunt clujean.

    Iti dau dreptate in TOT ce ai spus. Si ma regasesc in toate: mama, spriturile, prietenii, autostrazile. Dar…

    Daca nu noi, atunci cine? Cineva trebuie s-o faca. Vorba unor baieti: “am ales sa fac asta, altceva n-a fost”:-) Eu cred (nu pretind ca detin adevaruri absolute) ca reintoarcerea in Romania e printre altele si o provocare. Cand lucrezi in Occident totul pare mult mai usor pentru ca ai la dispozitie toate bugetele si parghiile necesare. Dar asta ascunde un pericol. Unde e cald si bine risti sa adormi la volan. Si poate daca vrei sa storci ce e mai bun din tine ar trebui sa iesi din zona de confort. Cu atat mai bine te simti cand reusesti sa faci performanta cu instrumente de guerrilla decat cu toata NASA in spate.

    • @daniel manu Mi-a placut explicatia ta legata de adormitul la volan, si cred in capacitatea noastra de a ne dezvolta aruncandu-ne putin cu capul in fata. Numai asa putem sa evoluam intradevar, altfel raminem in zona de confort, care in timp ne face sa ne indoim serios de noi. Am raspuns in detaliu catre @Trof legat de cum vad eu lucrurile vizavi de intoarcere, te-am intrebat insa mai devreme despre cum ai cautat si ce eforturi ai facut pentru ca ar trebui sa invatam ceva din experienta asta. Acolo ai fost dispus sa te prezinti/reprezinti de la 0, pornind de la premisa ca ei nu stiu cate poti face tu, si esti dispus sa faci multe eforturi pentru a demonstra si a te adapta. Aici, la intoarcere, exista o abordare oarecum diferita, ceea ce explica intr-o oarecare masura si dificultatea intoarcerii. Discutia asta am mai avut-o inainte si cu alti romani care vor sa revina, asteptarile uneori sunt prea mari, apropo de modul in care vor fi primiti/priviti la intoarcerea in tara. Si arunc o alta manusa…cat de dispus esti sa faci acelasi lucru pe care l-ai facut cand te-ai dus catre Australia, sa pornesti de la premisa ca nimeni nu te asteapta cu bratele deschise doar pentru ca tu ai decis sa te intorci, sa nu te blochezi in asteptarea ca ceilalti sa inteleaga usor cum poti fi tu de folos, cat de bun esti pentru ca ai lucrat in strainatate si cat de multe avantaje aduce intoarcerea ta acasa? Cred ca raspunsul la dilemele discutate aici este pe undeva prin zona asta…si in zona calcului de risc de care voreba si Trof.

  4. Roll With It says:

    Am ajuns intamplator pe acest site nevigand de pe Twitter. Sint un Roman plecat din tara de mic si intors in 2007. Acum ma pregatesc sa plec in strainatate definitiv pentru ca dupa trei ani de zile de activitate in Romania imi dau seama ca raman aceleasi metehne de pe vremea fostului regim (ba chair mai pronuntate). Am doua doctorate in cele mai bune scoli din lume (si in Europa si in America de Nord) si am revenit crezand ca pot participa la “reconstruire” si “rebranding-ul” Romaniei. Din pacate realizez ca desi sint recunoscut in strainatate in Romania nu valorez nimic pentru ca nu sint conectat cu cine trebuie. Orice societate fie ea si straina prefera sa angajeze “smecherasi” care au intrari si rezolva problemele “old style”. Nu sint invidios ci mahnit – eu am reusit pe propriile puteri sa imi creez o companie care merge destul de bine dar care este limitata fiind dat ca nu am relatiile “mafiotice” necesare. Stiu tentatia celor din strainatate de a revenii in tara dar opinia mea este sa stea acolo unde sint pentru ca in Romania nu vor intalnii decat deceptii. Apoi strainii care vin in Romania se adapteaza foarte usor la acest sistem si incep si ei cu aceleasi magarii (de la salarii insultante pana la trafic de influenta, etc). Cei care au de gand sa plece ii sfatuiesc sa isi urmeze visul si sa plece dar sa nu se astepte la miracole in strainatate. Pe scurt in Romania daca nu esti conectat (si cand spun conectat spun conectat politic la nivel de guvern) nu ai ce cauta poti reusi o mini afacere dar nu mai mult – in strainatate poti reusi daca esti destept si ai determinare nu conteaza pe cine cunosti sau nu acolo succesul te ridica la noi acasa te ridica numai cei care au fraurile puterii (sau te distrug) independent de succes. Pentru final urez “good luck” Romaniei cu mentiunea “PACAT” – Romania putea fi o putere in regiunea CEE datorita resurselor si a locatiei. Dar fostii continua sa vanda si sa jefuiasca aceasta tara pana cand vor de de fundul sacului. Sincer aceasta este opinia mea care o pot intarii cu exemple si fapte autentice. Numai bine!

    • @Roll With It Multumesc pentru vizita, ma bucur sa avem si un punct de vedere diferit. Am zis si mai devreme ca o asemenea decizie nu cred ca poate fi altfel decat una personala, pe care nu cred ca pot sau vreau sa o influentez. Am avut si eu un exemplu in care lucrurile n-au functionat, desi am incercat sa ajut cat am putut, si respectiva persoana s-a intors in USA unde cei de la care plecase ii tinusera inca postul pentru un an. Am insa si exemple pozitive, care ma determina sa cred ca succesul unui asemenea demers depinde 100% de fiecare in parte, nu exista retete universale.
      Daca ai fost plecat mult timp, si eventual ai facut majoritatea anilor de scoala in afara granitelor, imi imaginez ca intoarcerea a fost dificila. Daca la intoarcere activitatea ta a presupus si multa interactiune cu autoritatile, sau organizatii inca detinute de stat, socul cred ca a fost cu atat mai mare. Poate exista sanse mai mari ca socul sa fie diminuat daca ai de-a face in mai mare masura cu mediul privat si cu partea din acesta care chiar se straduieste sa faca lucrurile bine, si nu doar sa se imbogateasca. Sunt putini, dar exista si acestia. Conexiunile cred ca sunt necesare si in business, dar cu siguranta e vorba de alte tipuri de conexiuni decat cele la care te referi.
      Imi pare rau ca asta este concluzia ta, dar o respect si ma bucur ca am vazut si perspectiva asta! Spuneai insa ceva, ca nici in strainatate sa nu se astepte la miracole. Dar la ce sa se astepte? Am pus doua intrebari in postul meu, una era legata de repatriere, alta de expatriere…

  5. Daniel Manu says:

    @CareerAdvisor: Sunt dispus sa fac asta din toata inima. Sa pornesc de la premisa ca nu ma ia nimeni de bun numai pt ca am lucrat in strainatate, ci sa demonstrez cu lucruri concrete asta. Intrebarea e cum s-o fac?

    • @Daniel Manu O prima idee ar fi sa te uiti la tipuri de campanii care nu exista in Romania, sau instrumente de promovare inexistente aici si sa incerci sa vezi care sunt domeniile/produsele pentru care acestea s-ar potrivi. Poate e prea general, dar putem discuta mai detaliat despre asta daca vrei. Ca principiu de baza, cred ca e foarte important sa iti demonstrezi competenta si cunostintele oferind sfaturi/solutii/idei care si-ar putea dovedi fiabilitatea. De altfel nimic nou sub soare, asa functioneaza dezvoltarea retelei de obicei, si stiu ca la asta te pricepi deja, te-am vazut destul de activ in online, mai ales pe LinkedIn, mi se pare strategia potrivita. Sunt convinsa ca se vor arata si rezultatele curand!

  6. Foarte buna initiativa! 🙂

Comenteaza

Copyright © 2010 - 2017 Madalina Uceanu Design: Bogdan Gheorghe