Tag: curaj

February 14th, 2013 comenteaza Fii primul care comenteaza

Cred ca ne-am obisnuit prea mult cu gandul ca atunci cand e rau, e doar rau. Am uitat sa vedem ca pragurile de sus ne sunt cel mai bun profesor in viata. Abia cand incepem sa ne impiedicam, sa nu ne mai iasa lucrurile asa cum ne-am dori, abia atunci avem intelepciunea sa ne punem intrebari si sa ne privim de sub lumina rece a lupei.


Citeste continuarea

July 30th, 2012 comenteaza 3 comentarii

2012 mi se pare un an dificil. Mult mai dificil decat 2011. Si asta se reflecta si in numarul candidatilor care au nevoie de ajutor, fie ca este vorba despre consiliere, fie de coaching de cariera. Numarul mare de intalniri care ne-au fost solicitate in ultima perioada ma indreptateste sa cred ca e mai mult decat o perceptie fara baza reala.

Glumeam zilele trecute gandindu-ma ca am imbatranit, de vreme ce ajung sa fac consiliere cu copii unor clienti/parteneri/candidati cu care colaborez de multi ani de zile. Imi face mare placere sa recunosc in tanarul/tanara din fata mea caracteristicile parintelui si ma bucura gandul ca voi putea la un moment dat avea aceeasi rugaminte cand fiica mea va fi la varsta in care ii va fi necesar un asemenea sprijin.


Citeste continuarea

April 9th, 2012 comenteaza 8 comentarii

Sa luam scenariul urmator: vezi CV-ul unei persoane care are peste 60 de ani. Stii ca in ultimii 16 ani a fost in mod constant pe lista scurta pentru, sa zicem, “Angajatul anului”, a castigat titlul doar de doua ori pana acum, ceea ce inseamna ca a avut o rata de succes de aproximativ 10%. Care e primul tau gand? Ca este un candidat bun?

Chiar daca exemplul imaginat pare putin exagerat, cred ca este un bun exemplu de situatie in care am avea toate motivele sa refuzam un candidat, in ciuda potentialului sau remarcabil.

Articolul publicat de cei de la Ere.net cu titlul „Ai angaja-o pe Meryl Streep” mi s-a parut un foarte bun manifest anti-discriminare. Si un sfat excelent pentru cei care inteleg ca activitatea de recrutare nu este doar un rau necesar prin care treci la inceputul carierei pana cand ajungi sa te ocupi de HR-ul adevarat. Am intalnit destul de des aceasta mentalitate ca sa imi consolidez parerea ca exista si aceasta tipologie de oameni care fac recrutare, tipologie care cred ca se regaseste in orice tip de job, nu doar in HR.

 

Nici macar nu cred ca este vina celui care face asta. Cel mult, ar putea imparti responsabilitatea cu cel care l-a indreptat spre o asemenea meserie sau l-a invatat primi pasii, fara sa-i explice pe indelete nu numai tehnica, dar si valorile in care trebuie sa creada un recruiter pentru a-si face treaba cu adevarat bine.

Pe de alta parte, daca ajungi sa crezi ca ceea ce faci este un rau necesar, ar trebui sa  schimbi domeniul si sa incetezi sa acumulezi un nivel de frustrare nociv si pentru cei din jurul tau si, cu atat mai mult, pentru tine. Din frustrare, nu se nasc rezultate, iar lipsa acestora nu prea poate duce la schimbarile asteptate.

Revenind la ideea initiala, sugerez lectura acestui articol oricui este implicat in activitatea de recrutare, fie din postura de recruiter sau consultant, fie din postura de manager care recruteaza pentru echipa sa. Cred ca o abordare deschisa si un mod mai obiectiv de a analiza performanta si potentialul unui candidat este atitudinea necesara in aceasta perioada a tehnicilor neconventionale.

Aveti exemple similare? Ma intreb daca am putea construi si setul nostru de exemple locale? Un fel de Meryl Streep in businessul romanesc:-)

June 21st, 2011 comenteaza 4 comentarii

Dupa intoarcerea din lunga excursie de la Maastricht despre care va voi povesti curand, am revenit in plin sezon de evenimente. Asa se face ca saptamina trecuta am participat la WOW2011, adica la editia de anul acesta a evenimentului Women on Web, organizata de Cristian Manafu si Evensys cu sprijinul Activia.

Din pacate n-am reusit sa fiu prezenta decat partial la prima parte, fiind ultima zi de scoala m-am retras la timp cat sa imi vad de fapt de meseria de baza:-). Am plecat din sala la scurt timp dupa ce incepuse prezentarea lui Vlad Stan, care, cu aceasi energie debordanta care de obicei, vorbea despre noul sau proiect Business Design Academy.

Gasiti insa aici la Ruxandra un rezumat al prezentarilor, care zic eu ca merita citit. Cert este ca mi s-a parut un alt ton fata de evenimentul de anul trecut, in care senzatia mea a fost aceea ca multe dintre mesaje s-au concentrat pe motivele pentru care sunt atat de putine femei active in mediul online. Anul acesta s-a vorbit mai putin despre motive si s-au dat exemple despre proiecte care functioneaza si modalitati prin care mediul online poate ajuta proiectele offline.

Una dintre bucuriile mele ca urmare a participarii la acest eveniment a fost ocazia de a o cunoaste personal pe Sandra Pralong, a carei carte “De ce m-am intors in Romania” o citesc cu mare placere. Cartea, pe care v-o sugerez, include povestile multor romani care au decis sa revina acasa, dupa ani de zile petrecuti departe de tara.  Subiectul intoarcerii acasa este unul drag mie, desi foarte controversat, parerile din carte de fapt confirma acest lucru precum si diferentele de perceptie la intoarcerea acasa. Insa, in ciuda acestora, raman in minte cu visul de a putea ajuta la un moment dat la integrarea mai usoara a celor pentru care Romania este o tara in care se vor simti straini inainte de a se simti acasa, altfel decat si-au imaginat ca va fi.

Pentru ca eu cred ca exista cel putin doua Romanii, iar cea in care se intorc nu este cea in care traim majoritatea dintre noi. Adica aceea in care exista suficiente exemple cum au fost cele de la #wow11 sau cum sunt cele pe care le-am strans sub umbrela “CareerRenegade”si in care vestile pot suna a Romania Pozitiva, nu numai cea cinica si excesiv de rationala, in care exista comunitati gen Ropot, in care se intampla Plantam Fapte Bune sau Let’s Do it Romania. Si astea sunt doar cateva dintre exemplele pe care am bucuria sa le vad in jurul meu.

March 24th, 2011 comenteaza 9 comentarii

De multe ori un asemenea indemn venit la momentul potrivit este tot ceea ce ai nevoie. Valoreaza mai mult decat orice ti-ar putea cumpara banii vreodata. Momentele in care am avut cea mai mare satisfactie in activitatea mea au fost exact acelea in care oamenii si-au facut timpul de a trece pe hartie cuvintele putine si grele care spun atat de mult. Si ramin in continuare uimita de puterea unui asemenea indemn, atat cand ma uit in jurul meu dar si cand imi dau seama cat de mult a valorat el si pentru mine la momentul potrivit.

Ultimul exemplu a fost pe o partie de ski:-). Nu sunt o impatimita a sporturilor, am avut insa ambitia de a invata sa schiez de dragul catorva demonstratii pe care simteam ca eram datoare sa mi le fac mie insami. Anul acesta, din nou, ca in fiecare an aproape:-), am avut momentele mele de blocaj in mijlocul partiei. La unul dintre ele am petrecut cam 10 minute stand pe loc si incercand sa imi gasesc argumentele care m-ar putea convinge ca pot. Nu le-am gasit. La un moment dat un grup de schiori mult mai experimentati s-a oprit langa mine, au realizat ce mi se intampla (in apararea mea as adauga ca era o bucata foarte abrupta:-)), au inceput cu “Come on, you can” apoi vazand ca nu ma misc din loc unul dintre ei s-a asezat in fata mea si a pornit usor la vale cu ochii inapoi catre mine spunand:  “don’t look down, follow my track, turn now.”. Celalalt a stat aproape in spatele meu, in asa fel incat nu puteam sta pe loc chiar daca ar fi invins din nou frica. Am coborat pina la urma zona dificila, si am continuat singura, dupa ce am petrecut cateva minute multumind pentru ajutor.

Exemplele in care ne amintim ce inseamna o vorba buna pot parea banale, insa cred ca in situatii aparent banale incurajarile au cel putin aceeasi valoare ca in situatiile pe care noi le percepem deosebite. Uneori intre banalitati se ascunde mai multa indoiala de sine decat ne-am putea astepta.

Dar cat de mult stim sa apreciem oare oamenii din jurul nostru care au mereu ochi pentru situatiile banale in care avem nevoie de ajutor? Si cat de multi sunt cei care sunt dispusi sa faca mai mult decat sa spuna “hai ca poti`’? As indrazni sa spun ca tine doar de noi sa ii vedem. Si tot de noi tine sa folosim exemplul lor pentru a face acelasi lucru cand avem ocazia
sa platim in avans universului asemenea servicii:-).

January 8th, 2011 comenteaza 6 comentarii

Intalnirile cu cartile cred ca nu sunt deloc intamplatoare.  Poate asta este si motivul pentru care atunci cand una zaboveste mai mult in mana mea intr-o librarie, de cele mai multe ori sfarsesc prin a o lua cu mine:-)

Am avut insa cateva carti pe care le-am recomandat cu precadere in ultimii ani, datorita impactului pe care l-au avut asupra mea.  Prima a fost “4 Hours Work Week” – Tim Ferris, are rolul de deschizator de minti, prin ideile extreme si variate pe care Tim le propune, urmatoarea “Career Renegade” – Jonathan Fields, despre care am mai scris pe scurt si care a fost generatoarea ideii de a publica pe PortalHR o serie de interviuri cu oameni care si-au schimbat total domeniul de activitate si au succes in acest demers, apoi a urmat “Drive” – Dan Pink care vorbeste despre motivatie si valori in contextul actual.


Ultimele trei pe care le-am recomandat cel mai intens au fost “Triburi” – Seth Godin care vorbeste despre nevoia noastra de a ne strange si a milita pentru idei care ne reprezinta, despre nevoia de a genera o masa critica chiar prin pasi mici dar fermi, cea de-a doua “Working Identity”– Herminia Ibarra, care vorbeste despre schimbarile in cariera la o varsta matura si care mi-a dat de lucru la inca alte 3 carti 🙂 datorita bibliografiei foarte interesante, iar cea din urma “Omul in cautarea sensului vietii” – Victor Frankl pe care o cautam de mult timp dar cumva la prima cautare parea sa fie stoc epuizat peste tot.

Cu siguranta nu sunt singura impresionata de cartea lui Victor Frankl, insa atunci cand am gasit-o m-a marcat ideea cautarii sensului.

Va las cu cateva citate care mi-au atras atentia si cu o altfel de recenzie, realizata in cadrul proiectului Bookmark.


Citeste continuarea

October 22nd, 2010 comenteaza Fii primul care comenteaza

Trimit CVuri, nu sunt sunat, nu mi se raspunde la email, aplicatia mea nici macar n-a fost citita, n-am primit nici un raspuns de confirmare, nu am fost invitat la nici un interviu in ultima luna. Ce ma fac? Oare incotro sa ma mai indrept? Nimeni nu pare sa aiba o solutie. Peste tot este la fel, nimeni nu angajeaza. Am vorbit cu toata lumea cu care puteam vorbi, nu apare nici o oferta!

April 15th, 2010 comenteaza 3 comentarii

In primul rand sa ne gandim putin la ce inseamna un vanzator de succes! Si cam care sunt cifrele care ar putea demonstra ca el are sau nu succes. Statisticile spun ca un procent rezonabil este de 10%, asta insemnand ca pentru a avea o oferta, ar trebui sa trimit 100 de aplicatii si sa fiu invitat la 10 interviuri.


De ce am inceput cu asta? Pentru ca stabilirea nivelului de asteptari este la fel de importanta ca si procesul derulat ulterior, atunci cand incepi cautarea. Si de cele mai multe ori asteptarile sunt mult prea optimiste, ceea ce aduce foarte repede dezamagiri in procesul de cautare a unui job, si potentiale obstacole emotionale de depasit!


Citeste continuarea

January 3rd, 2010 comenteaza Fii primul care comenteaza

Stiu, intram in 2010 si s-ar putea ca inca sa nu ai ofertele minunate pe care le asteptai, inca nu ai nici macar prea multe invitatii la interviuri si gandul ca nimic nu-ti va iesi nici anul asta te atrage precum mirajul abisului. Si exact asta este momentul potrivit pentru a decide, vrei sa ramai Profet in tara nimanui, sau indraznesti sa iti alegi cateva principii sanatoase care sa te duca inainte in 2010.

success themed street sign1. TU

Concentreaza-te pe ceea ce poti face tu diferit anul acesta. Cat poti ajuta, pe cine, cu cine te poti conecta, unde poti aduce o contributie. Poate poti ajuta tu pe cineva care isi cauta un job recomandandu-i posturi despre care auzi sau punandu-l in legatura cu persoane care stii ca ar avea nevoie de un profil similar cu al lui.



Citeste continuarea

December 30th, 2009 comenteaza 12 comentarii

blue 2009

Am acceptat o provocare foarte placuta, a lui Dragos Roua, si n-am fost singura. Iar exercitiul mi s-a parut pe cat de interesant, pe atat de dificil.

Am ales 34…nu pentru ca nu ar fi 100 de lucruri facute, ci pentru ca acestea au fost pietrele mele de hotar si marile bucurii din 2009.



1. Life Coaching, am amanat participarea la un seminar Tony Robbins, si am lucrat cu un Life Coach Tony Robbins.

2. Mentor Coach, am ales un mentor care face meseria minunata de Career Coach de foarte multi ani!

3. Executive Coaching Training, am continuat cursurile scolii de coaching initiata de Thomas Leonard, parintele coaching-ului, Corporate Coach University. Le-am inceput cu 5 ani in urma, dar le-am suspendat din cauza lipsei de timp si …pentru ca nu se implinise inca momentul. Acum s-a implinit!

4. Career Coaching Training, m-am inscris la una dintre cele mai bune scoli de Career Coaching, Career Coach Institute.

5. PortalHR.ro, mi-am pus in aplicare visul din 2008, un proiect intr-un domeniu total nou, online. Este o scoala in sine, de business si de viata. Si ma bucur sa spun ca nu sunt singura in acest demers, am alaturi un om special, care face ca drumul sa para lin si plin de entuziasm.

6. Colaborator “nevazut”, am colaborat pentru prima oara doar prin email, telefon, messenger si a functionat bine!

7. 4HourWorkWeek, am citit 4 Hour Work Week a lui Tim Ferris, si am devenit fan. Ajuta sa te intrebi ceea ce pina acum nici n-ai indraznit sa te intrebi.

8. Career Renegade, am citit cartea lui Jonathan Fields si am continuat explorarea interna. Iar raspunsurile pe care le-am primit de la mine m-au surprins placut:-).

9. Wayne Dyer, l-am descoperit cu mare placere anul asta, atat in The Shift, dar si citindu-i ultima carte, Excuses Begone. Fiti curiosi, merita:-)

10. Jurnal – Oana Pellea, m-am minunat de curajul de a impartasi cu ceilalti trairile tale cele mai adanci. Si ma aplec cu respect!

11. Cursurile Erudio, am urmat intai un curs de Dictie, si am avut onoarea de a avea un “professor cu har” cum o descria Cosmin pe doamna Viorica Vatamanu. Tot alaturi de ei am vizitat “Muzeul Figurilor de Stil”, ghidati de Florin Bican.

12. Neagu Djuvara, am participat la conferinta domnului Neagu Djuvara organizata de Erudio. O ocazie rara pe care ma bucur foarte mult ca n-am ratat-o.

13. Mahala Story, am avut inca exemplu despre ceea ce pot face oamenii mari cand se joaca. Frumos si curajos!

14. Intuitie, mi-am ascultat mai mult vocea care imi spunea ca pot alege ce sa ma astept ca se va intampla.  In perioda grea traita anul acesta din cauza probelemelor de sanatate ale fetitei mele, am inceput sa fiu atenta la mesajele ei. In locul panicii, am ales sa vad ca incearca sa imi spuna ca va fi bine. Si asa s-a intamplat!

15. Prieteni, in lunile de chinuri prin spitale, m-am sprijinit pe familia mea, dar si pe prietenii mei, cei stiuti si cei descoperiti atunci, care au vazut dincolo de incercarile mele de a ma tine in frau. Ei mi-au facut cadou toate eforturile lor de a ma ajuta, toate la un loc m-au facut sa fiu mai degraba recunoscatoare pentru ca ii am in viata mea, decat infricosata de ceea ce s-ar putea intampla! Nu pot pune in cuvinte cat le multumesc, ar fi prea putin!

16. Colegii de facultate, am serbat 12 ani de la terminarea facultatii, n-a iesit la 10, dar a iesit la 12:-). Si am avut bucuria sa imi revad o mare parte dintre colegi si dascali.

17. Am implinit 34 de ani, si asa se explica titlul:-). Nu ii simt, inca trebuie sa ma concentrez cand ma intreaba cineva cati ani am.

18. Disney Land, am fost din nou in taramul de vis al copilariei…pe care o retraiesc prin ochii fetitei mele. Ce imi place acolo este ce citesc pe fetele lor, daca si noi adultii am fi in stare sa ne manifestam entuziasmul la fel de natural, lumea ar fi mai autentica!

19. Roller Coasters, m-am nascut din nou:-) dupa turul tuturor senzatiilor “tari” din Disney Land. O alta lupta cu mine castigata!

20. Paris, l-am vizitat de 3 ori anul asta:-) si mi-am petrecut ziua de nastere in orasul “poezos” (cum ii spunea Oana Pellea) pe care il iubesc.

21.Enescu * 5, desi nu mi-am facut abonament si biletele erau epuizate de mult, am reusit sa merg la 5 spectacole din cadrul festivalului Enescu. Si asta datorita prietenilor care m-au facut sa respir atmosfera aceea minunata.

22. Natalie Cole, am vazut-o in concert la Bucuresti, si…a cantat doar pentru mine, sau cel putin asa m-am simtit stand in primul rand si admirand o prezenta atat de rafinata!

23. Blogging, am inceput de la o joaca, de la dorinta de a invata ce inseamna si cum se face, la o activitate constanta, care imi face mare placere si careia imi dedic cateva ore pe zi.

24. Twitter, incercam sa inteleg cum functioneaza. (iata ca si curiozitatea foloseste:-) Am gasit o mare de resurse si de oameni frumosi.

25. Internetics, am incercat sa inteleg mediul online si am participat pentru prima oara. Sper ca anul viitor sa fie mai multe premii decat nominalizari:-)

26. Blogging 101, am participat la primul meu curs de blogging.  Ma felicit ca am luat aceasta decizie!

27. Poken, mi-am luat Poken (http://www.pokenmania.ro/) si sunt in continuare la fel de incantata de acest gadget mic si destept.

28. IPOD Touch, am cantarit mult daca sa fie Iphone sau BlackBerry, si..am ales Ipod Touch (noroc cu prieteniiJ). Am ales foarte bine!

29. Ski, invat de cativa ani, nu mi-a iesit pina acum prea bine, insa anul asta a fost primul an in care am coborat o partie singura, si am reusit sa ma si bucur de experienta..:-)

30. Oameni interesanti, am vrut sa cunosc oameni din domeniul online si am avut bucuria sa intalnesc oameni frumosi, Dragos, Dorin, Andrei, care mi-au confirmat ca in lumea online exista multa pasiune si vise implinite.

31. Networking 4Ever🙂, am vizitat aproximativ 10 clienti/parteneri/colaboratori in fiecare saptamina a anului. Nu fac totalul intalnirilor ca ametesc, dar totalul ideilor impartasite sau cu care m-am imbogatit in urma lor este remarcabil!

32. Coaching, am dus la implinire cateva proiecte de coaching si am inceput altele noi. Remarcabil traseul, si mai ales cat de multe se pot schimba in bine atunci cand iti doresti asta, esti dispus sa te implici cu adevarat si ai parte de sustinerea unui coach.

33. M-am revazut cu primul client pe care l-am avut in 1995, care in anii astia a devenit nu numai un partener de business, dar si unul de discutie remarcabil. Ca sa il citez “My life is beautiful, but I am working on that constantly”

34. Am gresit, muuult si dureros. Am gresit incercand sa fiu ceea ce nu eram, a durut cand n-am fost constanta fata de valorile in care cred. Cat inca mai invat, inseamna ca exista acolo sus planuri de viitor pentru mine:-)

  • Pagina 1 din 2
  • 1
  • 2
  • >
Copyright © 2010 - 2017 Madalina Uceanu Design: Bogdan Gheorghe