Tag: introspectie

Am tot fost intrebata:  ce sa citesc, ce filme sa vad, ce imi sugerezi in perioada asta? In perioada asta in care incerc sa ma caut pe mine, in spatele mastilor frumos fabricate, in care incerc sa imi stapanesc starea de spirit si sa ma educ sa gandesc diferit.

Am avut mai multe raspunsuri, care au depins de raspunsul la intrebarea, in ce etapa esti? Stii ce vrei deja? Ai un plan de actiune si iti lipsesc doar cateva instrumente in tolba cu care pornesti la drum?

Pentru prima varianta, in care abia acum incepi explorarea posibilelor variante, sugestiile au fost:

– Career Renegade, cartea dar si blogul, unde veti gasi cu siguranta suficiente povesti ale oamenilor care au reusit sa faca schimbari, povesti care ofera inspiratie

Citeste continuarea

“For too long we have been dreaming a dream from which we are now waking up; the dream that you just improve the socio-economic status of people, everything will be OK, people will become happy. The truth is that as the struggle for survival has subsided, the question has emerged: survival for what? Even more people today have the means to live, but no meaning to live for.” – Victor Frankl, Man’s Search for Meaning

Scriam intr-un post anterior despre Ce vreau, iar una dintre optiunile exprimate acolo era aceea de a incepe cautarea de la noi. Inainte de a merge catre ceilalti fara a avea un plan real de actiune.  Una dintre explorarile cele mai valoroase si in acelasi timp dificil de facut este aceea a dorintelor ascunse sub norme si obisnuinte sociale.

Citeste continuarea

Marea mea sursa de inspiratie sunt oamenii cu care ma intalnesc zilnic. Si, din fericire, plec din majoritatea intalnirilor putin mai bogata, cu cateva idei in plus la care sa ma gandesc si perspective noi asupra carora poate n-am zabovit suficient pina atunci.

Subiectul comun al intalnirilor mele de zilele acestea a fost, ce vreau de fapt. Sub tema, mai degraba comuna, a cautarii altui job, adevarata cautare pare sa stea bine ascunsa.  Pentru ca majoritatea celor cu care m-am vazut sunt oameni care si-au construit pina acum o cariera de succes, care au trecut de etapele pe care le-au putut proiecta pentru sine in perioada adolescentei sau in perioada studiilor universitare, al caror stres nu este neaparat legat de sustinerea financiara, ci mai degraba de gasirea unui sens.

De cele mai multe ori, primul gand atunci cand discomfortul incepe sa se faca simtit este….ceva este in neregula la jobul actual, vreau altceva. Dar ce? Pai hai sa vedem oare ce se poate. Si incep cautarea, direct in afara lor. Si aici mi se pare bifurcatia inselatoare, care determina in scurt timp reintoarcerea in acelasi punct al pornirii.  De fapt EU ce vreau?

Citeste continuarea

Am acceptat o provocare foarte placuta, a lui Dragos Roua, si n-am fost singura. Iar exercitiul mi s-a parut pe cat de interesant, pe atat de dificil.

Am ales 34…nu pentru ca nu ar fi 100 de lucruri facute, ci pentru ca acestea au fost pietrele mele de hotar si marile bucurii din 2009.

1. Life Coaching, am amanat participarea la un seminar Tony Robbins, si am lucrat cu un Life Coach Tony Robbins.

2. Mentor Coach, am ales un mentor care face meseria minunata de Career Coach de foarte multi ani!

3. Executive Coaching Training, am continuat cursurile scolii de coaching initiata de Thomas Leonard, parintele coaching-ului, Corporate Coach University. Le-am inceput cu 5 ani in urma, dar le-am suspendat din cauza lipsei de timp si …pentru ca nu se implinise inca momentul. Acum s-a implinit!

4. Career Coaching Training, m-am inscris la una dintre cele mai bune scoli de Career Coaching, Career Coach Institute.

5. PortalHR.ro, mi-am pus in aplicare visul din 2008, un proiect intr-un domeniu total nou, online. Este o scoala in sine, de business si de viata. Si ma bucur sa spun ca nu sunt singura in acest demers, am alaturi un om special, care face ca drumul sa para lin si plin de entuziasm.

6. Colaborator “nevazut”, am colaborat pentru prima oara doar prin email, telefon, messenger si a functionat bine!

7. 4HourWorkWeek, am citit 4 Hour Work Week a lui Tim Ferris, si am devenit fan. Ajuta sa te intrebi ceea ce pina acum nici n-ai indraznit sa te intrebi.

8. Career Renegade, am citit cartea lui Jonathan Fields si am continuat explorarea interna. Iar raspunsurile pe care le-am primit de la mine m-au surprins placut:-).

9. Wayne Dyer, l-am descoperit cu mare placere anul asta, atat in The Shift, dar si citindu-i ultima carte, Excuses Begone. Fiti curiosi, merita:-)

10. Jurnal – Oana Pellea, m-am minunat de curajul de a impartasi cu ceilalti trairile tale cele mai adanci. Si ma aplec cu respect!

11. Cursurile Erudio, am urmat intai un curs de Dictie, si am avut onoarea de a avea un “professor cu har” cum o descria Cosmin pe doamna Viorica Vatamanu. Tot alaturi de ei am vizitat “Muzeul Figurilor de Stil”, ghidati de Florin Bican.

12. Neagu Djuvara, am participat la conferinta domnului Neagu Djuvara organizata de Erudio. O ocazie rara pe care ma bucur foarte mult ca n-am ratat-o.

13. Mahala Story, am avut inca exemplu despre ceea ce pot face oamenii mari cand se joaca. Frumos si curajos!

14. Intuitie, mi-am ascultat mai mult vocea care imi spunea ca pot alege ce sa ma astept ca se va intampla.  In perioda grea traita anul acesta din cauza probelemelor de sanatate ale fetitei mele, am inceput sa fiu atenta la mesajele ei. In locul panicii, am ales sa vad ca incearca sa imi spuna ca va fi bine. Si asa s-a intamplat!

15. Prieteni, in lunile de chinuri prin spitale, m-am sprijinit pe familia mea, dar si pe prietenii mei, cei stiuti si cei descoperiti atunci, care au vazut dincolo de incercarile mele de a ma tine in frau. Ei mi-au facut cadou toate eforturile lor de a ma ajuta, toate la un loc m-au facut sa fiu mai degraba recunoscatoare pentru ca ii am in viata mea, decat infricosata de ceea ce s-ar putea intampla! Nu pot pune in cuvinte cat le multumesc, ar fi prea putin!

16. Colegii de facultate, am serbat 12 ani de la terminarea facultatii, n-a iesit la 10, dar a iesit la 12:-). Si am avut bucuria sa imi revad o mare parte dintre colegi si dascali.

17. Am implinit 34 de ani, si asa se explica titlul:-). Nu ii simt, inca trebuie sa ma concentrez cand ma intreaba cineva cati ani am.

18. Disney Land, am fost din nou in taramul de vis al copilariei…pe care o retraiesc prin ochii fetitei mele. Ce imi place acolo este ce citesc pe fetele lor, daca si noi adultii am fi in stare sa ne manifestam entuziasmul la fel de natural, lumea ar fi mai autentica!

19. Roller Coasters, m-am nascut din nou:-) dupa turul tuturor senzatiilor “tari” din Disney Land. O alta lupta cu mine castigata!

20. Paris, l-am vizitat de 3 ori anul asta:-) si mi-am petrecut ziua de nastere in orasul “poezos” (cum ii spunea Oana Pellea) pe care il iubesc.

21.Enescu * 5, desi nu mi-am facut abonament si biletele erau epuizate de mult, am reusit sa merg la 5 spectacole din cadrul festivalului Enescu. Si asta datorita prietenilor care m-au facut sa respir atmosfera aceea minunata.

22. Natalie Cole, am vazut-o in concert la Bucuresti, si…a cantat doar pentru mine, sau cel putin asa m-am simtit stand in primul rand si admirand o prezenta atat de rafinata!

23. Blogging, am inceput de la o joaca, de la dorinta de a invata ce inseamna si cum se face, la o activitate constanta, care imi face mare placere si careia imi dedic cateva ore pe zi.

24. Twitter, incercam sa inteleg cum functioneaza. (iata ca si curiozitatea foloseste:-) Am gasit o mare de resurse si de oameni frumosi.

25. Internetics, am incercat sa inteleg mediul online si am participat pentru prima oara. Sper ca anul viitor sa fie mai multe premii decat nominalizari:-)

26. Blogging 101, am participat la primul meu curs de blogging.  Ma felicit ca am luat aceasta decizie!

27. Poken, mi-am luat Poken (http://www.pokenmania.ro/) si sunt in continuare la fel de incantata de acest gadget mic si destept.

28. IPOD Touch, am cantarit mult daca sa fie Iphone sau BlackBerry, si..am ales Ipod Touch (noroc cu prieteniiJ). Am ales foarte bine!

29. Ski, invat de cativa ani, nu mi-a iesit pina acum prea bine, insa anul asta a fost primul an in care am coborat o partie singura, si am reusit sa ma si bucur de experienta..:-)

30. Oameni interesanti, am vrut sa cunosc oameni din domeniul online si am avut bucuria sa intalnesc oameni frumosi, Dragos, Dorin, Andrei, care mi-au confirmat ca in lumea online exista multa pasiune si vise implinite.

31. Networking 4Ever🙂, am vizitat aproximativ 10 clienti/parteneri/colaboratori in fiecare saptamina a anului. Nu fac totalul intalnirilor ca ametesc, dar totalul ideilor impartasite sau cu care m-am imbogatit in urma lor este remarcabil!

32. Coaching, am dus la implinire cateva proiecte de coaching si am inceput altele noi. Remarcabil traseul, si mai ales cat de multe se pot schimba in bine atunci cand iti doresti asta, esti dispus sa te implici cu adevarat si ai parte de sustinerea unui coach.

33. M-am revazut cu primul client pe care l-am avut in 1995, care in anii astia a devenit nu numai un partener de business, dar si unul de discutie remarcabil. Ca sa il citez “My life is beautiful, but I am working on that constantly”

34. Am gresit, muuult si dureros. Am gresit incercand sa fiu ceea ce nu eram, a durut cand n-am fost constanta fata de valorile in care cred. Cat inca mai invat, inseamna ca exista acolo sus planuri de viitor pentru mine:-)

Va sugerez un subiect de gandire pentru zilele linistite la gura sobei:-). Cine poate vedea in noi mai multe decat vedem noi insine? Avem pe cineva de genul acesta in jurul nostru?  Ce ne-a definit pina acum evolutia cel mai mult, oamenii care ne-au sprijinit sau ceea ce credeam ca stim sa facem?

Autorul unui potential raspuns la intrebarea Who versus What este Jim Collins, cel care a scris Good to Great si Built to Last: Successful Habits of Visionary Companies, ambele carti fiind rezultatul unor studii facute pe parcursul mai multor ani, al caror scop a fost identificarea unor elemente care diferentiza companiile, le ajuta sa se dezvolte peste media industriei si sa sustina performanta pe termen foarte lung. Amandoua sunt cu siguranta lecturi utile, si la fel de utile sunt intrebarile propuse de Jim Collins.

“Life is the sum of all your choices.” Albert Camus

Vorbeam intr-un post anterior despre necesitatea de a ne dezvolta reteaua de contacte constant, de a ne conecta cu cei din jurul nostru. Dar cu conectarea la noi oare cum ramine? Ce vreau sa le transmit oare celorlalti? Ce ma face unic? Ce este special la mine? Ce mi-ar place sa se spuna despre mine?

Am mai sugerat doua variante de a ne autoevalua, instrumente pe care le putem accesa gratuit. O alta intrebare care ne poate ajuta sa intelegem ce ne determina sa actionam intr-un anumit fel este daca fugim de ceva sau ne indreptam catre altceva?

Pentru ca tot urmeaza o perioada de pauza, in care ne bucuram de cei din jurul nostru si de noi, poate fi un moment potrivit sa ne uitam putin la noi, si sa ne intrebam…incotro?

Oamenii care ne cunosc cel mai bine sunt de multe ori cele mai bune surse de informatii despre interesele noastre, valorile pe care le afisam, abilitatile pe care le-am dezvoltat.  Discutati cu ei pentru a va intelege mai bine, pentru a intelege cum se mai vede ceea ce credeati ca transmiteti sau ca sunteti.

Intrebati-va colegii

Care este reputatia mea? Pentru ce sunt cel mai bine cunoscut?

Intrebati-va prietenii

Daca v-ar cere cineva recomandari despre mine, ce i-ati spune?

Care crezi ca e activitatea in care par sa fiu cel mai incantat, multumit?

Ce fel de activitate ar trebui sa evit?

Ce crezi ca ar trebui sa schimb ca sa am mai mult succes? Si ce ar trebui sa ramina neschimbat?

Nu uitati sa le multumiti pentru ajutor si incercati apoi sa identificati teme comune in raspunsurile lor.  Si de aici incepe treaba voastra…analiza si planul.

“The person looking back at you in the mirror is the one you have to answer to every day” – Wayne Dyer

Caut job, ceea ce inseamna ca am un job…acela de a cauta. Cred ca nu poate fi subliniat suficient de mult acest lucru, cautarea unui job este o ocupatie care iti poate solicita 5-6 ore pe zi, daca iti si doresti sa gasesti un job.

In partea I am trecut putin prin cativa pasi care sunt de bifat pe lista cautatorului profesionist de joburi. Apoi am continuat cu explicatii vizavi de ordinea acestora si pregatirea CV-ului. A venit momentul sa ne gandim si la modalitatea in care putem selecta oportunitatile care sunt de interes pentru noi si decide ce tip de job cautam.

Primul element care trebuie luat in calcul este cat de tare AM NEVOIE, sau IMI DORESC un job. In ultima perioada, necesitatea de a avea un job devine mai importanta decat dorinta, mai ales pentru cei pe care criza i-a prins intr-un moment destul de delicat din punctul de vedere al finantelor personale.

As privi un pic lucrurile din perspectiva experientelor catorva candidati, care au facut greseli, nu fatale, dar suficient de dureroase incat sa-si fi invatat lectia pentru viitor. Poate evaluand riscurile, re-evaluati ce inseamna acea NEVOIE de job, si daca urgenta/disperarea sunt chiar atat de mari, sau de fapt vedeti realitatea intr-o lumina mai neagra decat este cazul.

Accept si un salariu mai mic…

Este admirabil, insa mesajul transmis este unul de disperare. Daca chiar sunteti disperat, poate fi o solutie, insa este bine sa va ganditi ca este o solutie cu care sa puteti trai macar 1 an de zile din momentul schimbarii. Riscul de a primi eticheta de instabilitate este mare, mai ales daca dupa o incercare de 3-6 luni, nereusita, mai vine un alt job, cu acelasi grad de risc, alte 3-6 luni…..si lista poate continua.

O diferenta chiar de 5-10% poate inseamna mult, standardul de viata cu care v-ati obisnuit va fi afectat, ceea ce se va suprapune cu stresul inerent integrarii intr-o echipa noua, intr-un post nou si etapei initiale de efort concentrat pentru a va demonstra competenta si a va construi credibilitatea.

Poate fi si un job sub nivelul ierarhic al celui prezent…

Da, pe termen scurt poate fi in regula, dar va sugerez doar sa va ganditi cu atentie la tot ceea ce angreneaza acest lucru.  Ar putea presupune un salariu mai mic, vezi mai sus, un nivel de responsabilitate redus, ceea ce poate fi privit initial ca un avantaj, un nivel de decizie mai redus, ceea ce poate crea adevarate frustrari chiar pe termen mediu.

Nu conteaza tipul de organizatie…

Ba conteaza!! Chiar si in criza, sau cu atat mai mult in criza. Pentru ca a trece de la o organizatie romaneasca la una multinationala, sau viceversa, vine la pachet cu o abordare diferita a lucrurilor de zi cu zi. Nu inseamna ca nu vi s-ar potrivi, insa este util sa intelegeti cat mai bine care ar fi concret impactul asupra voastra. Cum? In primul rand apeland la reteaua de contacte, prieteni, fosti colegi, cu care puteti discuta deschis despre aceste diferente. Si incercati sa faceti un exercitiu de imaginatie, va vedeti acolo si dupa 1 an? Puteti rezista?

E adevarat ca de cele mai multe ori din greseli invatam cel mai mult. Asa ca, daca bifati la vreunul dintre punctele de mai sus, nu fiti disperati, inseamna ca era ceva de invatat din lectia asta. Important este sa nu  repetati greseala!

Criza va trece, insa cum reactionam in criza ramine in urma noastra. Ne va urmari mult timp dupa trecerea ei, ca un vis. Daca e un vis urat sau frumos depinde foarte mult si de noi, de deciziile pe care le luam si cu care traim toata viata dupa aceea.

Mi s-a intamplat frecvent sa primesc telefoane de la persoane care au fost anuntate ca vor intra in Assessment Center sau, ca sa folosesc cat mai mult limba materna, intr-un Centru de Evaluare si/sau Dezvoltare. Fie ca era vorba despre  Assessment ca parte a procesului de recrutare, fie ca acesta era o etapa necesara inaintea unei selectii pentru promovare, stresul legat de participarea intr-un asemenea proiect pare sa fie la fel de mare.

Raspunsul ramine acelasi, cea mai buna pregatire este….sa nu te pregatesti, ci doar sa reusesti sa fii cat mai natural in exercitiile prin care vei trece.  Pregatirea este inutila, scopul acestora este oricum acela de a genera o reactie cat mai fireasca, nu exista raspunsuri bune sau rele, exista insa reactii care pot fi interpretate.

Singurul lucru pe care il poti face este sa incerci sa intelegi mai bine ce se poate intampla acolo, fie citind un articol care sa te ajute sa intelegi etapele si utilitatea procesului, sau sa petreci o ora facand un curs online despre Assessment & Development Centers.

Cateva elemente de retinut:

– centrul de evaluare nu este un loc fizic, ci este un proces prin care se trece;

– exista mai multe tipuri de exercitii prin care se trece, studii de caz, role-play-uri, interviuri, inventare de personalitate,  prezentari individuale sau de grup, negocieri in grup;

– nu se masoara (sau nu ar trebui sa se masoare) cunostintele tehnice, ci se evalueaza abilitatile;

– reprezinta o evaluare la un anumit moment dat, un punct de vedere cat mai obiectiv, care poate conduce la luarea unei decizii numai impreuna cu celealte elemente luate in considerare in evaluare (concluziile interviurilor cu viitorul angajator sau performantele anterioare, in cazul promovarii).

– este o oportunitate excelenta de a ne cunoaste, si a intelege care sunt zonele a caror dezvoltare ne-ar putea ajuta in planurile noastre de cariera.

Ca si in cazul interviului, a ne pregati prea mult, inseamna a “vinde pielea ursului din padure”, sau supra-vanzare. Ce ne facem daca si cealalta parte face acelasi lucru?

Inca lucram la definirea tipului de job ideal, a tipului de companie si de sef cu care avem rezultatele cele mai bune. Efortul facut incercand sa ne raspundem la aceste intrebari, poate avea un rezultat uimitor, o calitate diferita a vietii… sau cel putin a celor 10 ore petrecute la munca, din totalul celor aproximativ 16 ore pe care le avem in fiecare zi!

Bine, bine, dar cum facem asta? Exista multe variante, insa un punct de pornire bun este chiar completarea unui chestionar care ne-ar putea ajuta cu o potentiala definitie, gen Jung Career Indicator, care ne da gratuit o descriere a tipologiei care ni se poate potrivi in urma raspunsurilor oferite, precum si cateva sugestii de tipuri de ocupatii in care ne-am simti mai bine. Este adevarat ca nu este adaptat la tipurile de joburi din Romania, dar cu siguranta exista multe elemente care ne pot pune pe ganduri suficient de mult incat sa gasim propriile raspunsuri si solutii.

Si daca totusi nu ni se pare ca avem raspunsul potrivit, inseamna ca suntem pe drumul cel bun,  putem continua. Insa de data aceasta as sugera sa trecem de la introspectie, la cererea opiniilor celorlalti. Este infricosator, stiu, trebuie sa ne asumam riscul primirii unor raspunsuri care nu ne plac, dar merita sa iesim din carapace.  Am putea folosi un instrument gratuit, cum este Talent Overview de la Checkster.

Si ce vom avea la final? Cateva puncte de vedere noi, cateva idei asupra carora merita sa mai zabovim putin pentru a lasa lucrurile sa se mai intample sau reveni asupra lor peste cateva saptamini incercand sa tragem o concluzie. Si abia apoi, putem da deoparte semnul “Under Construction” si porni la atac cu planul de actiune clar. Pentru ca e important sa stim ce ne propunem… nu de altceva, dar s-ar putea sa obtinem exact ce ne dorim!

“What you are is what you have been. What you’ll be is what you do now.” – Buddha

…sa iti vorbesti

…sa iti intelegi raspunsurile

…sa iti inveti lectiile

…sa iei hotarari

….sa ai incredere ca vei gasi solutiile, daca iti pui intrebarile potrivite

….sa te bucuri de cele 100.000 de ore pe care le petreci muncind pe parcursul intregii vieti!