Tag: job

October 22nd, 2009 comenteaza Fii primul care comenteaza

business people climbing up - growthCu siguranta sunt multe elemente care determina succesul unui proces de cautare a jobului ideal, iata insa o descriere a celor mai importante dintre ele:

Research / Cercetare

– care sunt abilitatile pe care le poti promova

– care sunt industriile si companiile in care ai putea folosi cel mai bine aceste abilitati

– care par sa fie nevoile specifice ale companiilor care te intereseaza

– pe cine si cum abordezi in compania respectiva

Relevanta

Abilitatile tale ar trebui sa poata rezolva o problema/nevoie a companiei tinta. Inainte sa te intrebi ce pot face ei pentru tine, intreaba-te ce ai putea face tu pentru ei. Le poti aduce venituri, salva cheltuieli, creste eficienta?

Si gandeste-te cum ai putea demonstra asta, cu exemple concrete.

Rezistenta

Cat de bine poti face fata esecurilor? Capacitatea ta de a rezista si a trece mai departe este esentiala in acest proces. Ai primit un raspuns negativ, nu-i nimic, trecem mai departe, gandim pozitiv si ne concentram pe rezultatul care trebuie obtinut nu pe presupusele motive pentru care ai fost refuzat.

Mai multe detalii gasiti in Guerilla Marketing for Job Hunters

Daca te intrebi cum se poate face asta si la noi, astept comentariile tale!

October 21st, 2009 comenteaza Un comentariu

the dream team

Am vazut de curand filmul Coco avant Chanel si tare mult mi-au placut gandurile pe care m-a pus. Unul dintre ele, curajul de a fi diferit, imi pare cat se poate de relevant si pentru subiectul carierei.

Pentru ca vorbim prea usor si prea des despre cariera, am ajus de multe ori sa o confundam cu lucruri repetitive. Vreau o cariera ca a lui X. Actionez mimetic. Pana la un punct este bine. Prin mimetism invatam, deprindem abilitati, cunostinte, deprindem meserii.

Dar cariera nu este o meserie. Este sau ar trebui sa fie mai mult. O asumare a unei meserii intr-un sens care sa ne ajute sa devenim cea mai buna varianta a noastra. Sau macar o incercare de acest fel. Ceea ce e bine pentru altii nu e neaparat bine pentru mine. Este putin probabil ca o cariera precum cea a lui X sa mi se potriveasca manusa. Macar si pentru simplul motiv ca pana nu o incerci nu ai de unde sa stii daca te aranjeaza croiala sau culoarea.

Si daca tot se spune ca suntem indivizi unici si irepetabili, de ce nu am incerca sa fim si diferiti. Nu in sensul negativ, de desprindere de ceilalti, ci in sensul imbogatirii. Pot face si altfel lucruri care pana acum se faceau intr-un anumit fel. Pot sa imi dau silinta sa schimb o rutina, un obicei. Si nu doar o data, ci cat mai des, pana devine un sistem, o a doua natura.

In order to be irreplaceable one must always be different. (Coco Chanel)

October 20th, 2009 comenteaza 3 comentarii

O stim cu totii. Mare lucru nu reusesti sa faci in viata daca nu ai si putin noroc. Din pacate, in multe situatii, facem din noroc o scuza si nu un mijloc.

Sunt ghinionist, nu ma place seful. heeeeeeeelp! (serie)

Ce sa fac, n-am noroc. Toti au primit o marire de salariu, doar eu nu.

Daca aveam putin noroc, gaseam un job mai potrivit.

Asa ne eschivam, ne scuzam, ne mangaiem singuri pe cap si incercam sa ne facem viata mai usoara. Dar cu o viata usoara nu (mai) crestem niciodata. Odata cu trecerea timpului, cu marirea si micsorarea teancului de hartii de pe biroul nostru, este foarte probabil ca vom imbatrani… dar de crescut, nici vorba!

Crestem cand ne ridicam singuri, cu o mana, precum Baronul Munchhausen, si ne asezam in asa fel incat norocul sa nu ne mai ocoleasca. Luam azi decizia de a vorbi cu seful despre ceea ce ne framanta, cautam sa intelegem ce fac altii mai bine sau pur si simplu diferit de merita mai mult, ne asumam in totalitate decizia asupra jobului urmator. Daca nu noi, atunci cine?

Lumea nu e neaparat egoista, pe doar prea grabita sa isi vada de treburile, de prioritatile sale, sa isi caute norocul.

October 14th, 2009 comenteaza Fii primul care comenteaza

increase your savingsCe mai conteaza cariera atunci cand ti se ofera mai multi bani decat visai? Cariera, aspiratii, vise, dorinte, inclinatii… toate sunt volatile si nesemnificative. Pe cand banul…

Raspundem frumos cand suntem intrebati in interviu care sunt motivele pentru care ne dorim o schimbare. E mai nobil sa spui ca iti doresti o evolutie profesionala, o dezvoltare a cunostintelor si experientelor. E vulgar sa spui ca vrei bani.

Dar inevitabil tot la bani se ajunge… de cele mai multe ori. Banul tine de cald, de imagine, de putere. Banul te face lider, te pune sus, te leagana si alunga intrebarile despre sens si timp care trece. Banul are nebanuite virtuti terapeutice. Pretul e mic: 10 – 12 ore la birou, 7 zile pe saptamana, un ulcer sau o despresie cu greu tinuta in frau, capul plecat in fata incompetentei, o casa scumpa in care nu faci decat sa dormi, copii pe care ii faci si ii cresc altii. Dar ai bani. Ce mai conteaza?

Conteaza macar atunci cand vine criza. A ta sau a sistemului. Si daca vine criza, banii nu prea mai vin. Cum te re-asezi in fata acestei realitati? Care e cariera ta, de fapt? Iti poti permite luxul ca dupa cativa ani buni de munca in care ai facut doar… bani sa iti dai seama ca nu asta trebuia sa faci? Stii cat de ametitor e gandul asta?

Banul e volatil. Ca si virtutile sale terapeutice, de altfel. Mai cauta… raspunsul e pe acolo pe undeva.

October 10th, 2009 comenteaza Fii primul care comenteaza

Door to new worldAm auzit de multe ori comentarii legate de sfaturi care par de bun simt. Si pareau a fi mai putin valoroase de indata ce erau incadrate in aceasta categorie.  Bunul simt insa este rar, iar incadrarea in aceasta categorie cred ca este una innobilanta si nu dezonoranta.

In procesele de recrutare, sau in cele de cautare a unui nou loc de munca, se face mai mult decat oricand dovada existentei sau absentei bunului simt.  Din modul in care abordezi o persoana pe care nu o cunosti, modul in care raspunzi la un telefon neasteptat, cat de prompt esti cu ceea ce promiti ca vei trimite, cum te comporti la o prima intalnire, etc.

Un exemplu de sfat de “bun simt” care insa continua sa fie ignorat este emailul. Nu ma refer la textul acestuia, e prea lunga discutia si o voi relua separat,  ci la….denumirea acestuia. A primi un CV de la “blondul@yahoo.com” sau “fataserioasa2008@gmail.com” ar putea atrage atentia….si nu neaparat intr-o maniera constructiva.

Din pacate am inca ocazii de a ma minuna cum asemenea lucruri de “bun simt” continua sa fie ignorate.  Sau poate confirma absenta acestuia? Ar fi trist.

October 9th, 2009 comenteaza Fii primul care comenteaza

Un articol foarte interesant legat de potrivirea cu tipologia culturii unei organizatii. Concluzia finala e si mai interesanta. E suficienta oare evaluarea gradului de potrivire cu cultura organizatiei in deciziile de recrutare?

The Long and Short Of Culture Matching

Shared via AddThis

October 7th, 2009 comenteaza Un comentariu

Sunt zile in care e suficient sa te prezinti la birou si sa justifici pe alocuri, si numai daca esti presat, ca ai o zi proasta.  Atunci cand iti cauti un job, ai putea incerca aceeasi explicatie, de data asta justificandu-te in fata ta.  Si concluzia ar putea fi ca jobul ideal este mai departe cu cateva zile, saptamini, luni, sau…ar putea fi luat de altcineva, care avea o zi mai buna!

In majoritatea cazurilor totusi, staircase, de care te ocupi doar atunci cand ai timp, sau cand te superi din cauza unei noi discutii in contradictoriu cu seful, cu colegii, sau cu un client suparat.  Iar rezultatele efortului de cautare sunt pe masura frustrarii pe care o acumulezi. Motivul principal: modul in care te ocupi de acest proiect personal.

A-ti activa reteaua de contacte intr-o maniera care sa aduca rezultate, cere timp. A-ti face planul de bataie, ce companii, in ce industrii, ce tipuri de pozitii, cere timp. A strange informatiile despre companie, post, a suna un prieten pentru mai multe informatii din interior, cere timp. A-ti crea un CV relevant si iesit din tiparele clasice, cere timp.  A scrie o scrisoare de intentie care sa explice de ce te-ai potrivi pentru un anumit post, cere timp.  Dar investitia asta de timp iti aduce satisfactie, te scuteste de frustrari auto-generate si este singura care iti poate aduce postul dorit.

October 6th, 2009 comenteaza Fii primul care comenteaza

Oricum e mai bine decat sa stau pe loc, ai putea spune.success themed street sign

Insa diferentele sunt mari. Motivatia de a face o schimbare a jobului poate fi oricare dintre cele doua: vreau sa plec cat mai repede din locul in care ma aflu, versus, vreau sa plec cat mai repede catre noul loc de munca.  Ceea ce face diferenta majora intre cele doua optiuni ramine insa gradul de risc, in prima varianta acesta este crescut semnificativ. Exceptie poate face insa situatia in care inteleg ca vreau sa plec cat mai repede si constientizez riscul la care ma expun. Cu alte cuvinte pot sa imi controlez bine reactiile emotionale si pot lua o decizie rationala.

De cele mai multe ori atunci cand decizi sa pleci cat mai repede din locul in care te afli, te concentrezi pe eliminarea situatiei care te streseaza. Riscul major este sa pierzi din vedere faptul ca nu ti-ai facut un plan vizavi de ceea ce cauti cu adevarat, eventual ti-ai facut doar un plan legat de ceea ce vrei sa eviti. Riscul? Cazi din lac in put! Iei prima oferta care pare acceptabila, ignori eventualele semnale de avertizare pe care le-ai fi putut vedea….daca nu erai prea concentrat sa rupi cat mai repede legatura cu locul de munca actual.  Dupa primele 1-2-3-6 luni, depinde cat tine euforia schimbarii, s-ar putea sa ai o surpriza….e usor mai bine, dar inca nu esti pe traiectoria de cariera pe care ti-ai fi dorit-o pentru tine. Si….reluam reteta anterioara.

Daca ai un dram de noroc ai putea fi ferit de toate astea. 

October 5th, 2009 comenteaza Fii primul care comenteaza

Intr-unul dintre articolele citite de curand, “I love my work”, se discuta despre impactul muncii asupra starii noastre de multumire generala.  Daca ne uitam la acelasi subiect din perspectiva opusa, am putea deduce ca lipsa muncii, lipsa presiunii puse de rezultatele asteptate de la tine,  poate aduce tensiune. Si de cele mai multe ori ea se manifesta prin stress, cel putin la fel de mare ca cel pe care il aveam cand eram la munca, prin indoiala de sine, prin senzatia de lipsa a scopului in viata, si lista poate continua.businessman relaxing

Continuarea nu duce in alta parte decat catre si mai multa tensiune, catre o crestere falsa a presiunii pe care o pui singur pe gasirea unei solutii rapide. De cele mai multe ori, spirala aceasta de ganduri duce catre decizii proaste. Catre gasirea unui loc de munca doar pentru a scapa de aceasta presiune, care pare sa fie mai mare decat cea pusa de orice sef sau responsabilitati impuse de locul de munca.  Si de aici deciziile gresite, nu imi caut un loc de munca in care sa imi faca placere ce fac, iau insa prima varianta care pare sa ma scoata din aceasta tensiune.  Si la final, dupa ce tensiunea va fi trecut, dupa ce m-am acomodat in noul loc de munca si incep sa ma trezesc, imi dau seama ca ar trebui sa reincep cautarea, pentru ca nu sunt in locul potrivit.

Exista insa solutii pentru asta, nu toate functioneaza permanent, nu toate functioneaza pentru oricine, important este insa sa ne gandim cum putem elimina singuri tensiunea asta pentru a evita greselile.  Devenind constienti de riscurile pe care ni le asumam, sigur vom gasi solutii sa le evitam, sau macar sa reducem sansele de a gresi.  Macar sa ne propunem asta!

October 3rd, 2009 comenteaza Un comentariu

busy manE doar un job. Da, te poti uita la el si asa. Pierderile insa sunt mai mult ale tale decat ale companiei pentru care lucrezi. De ce? Pentru ca ei isi pot permite sa aiba mai multi angajati care sa considere munca doar un loc in care vin desi nu le face placere ceea ce fac. Pentru ei asta inseamna o productivitate mai scazuta, in loc de unul au nevoie de mai multi care sa produca aceleasi rezultate. S-ar putea sa nu ii coste chiar asa de mult.

Pentru tine insa, inseamna aproximativ 100.000 de ore din viata ta…Cam multe ca sa iti permiti sa le petreci intr-o stare de nemultumire. Suficient de multe incat sa iti afecteze chiar gradul de multumire fata de ceea ce se intimpla in general in viata ta. Te-ai gandit cat de multa energie iti consumi incercand sa faci fata frustrarilor legate de job? Cat de mult din aceasta energie o pierzi intr-o directie distructiva, in loc sa o folosesti facand ceea ce iti place, avand satisfactia rezultatelor tale, si..culmea, avand chiar recunoasterea valorii tale.  Pentru ca principala diferenta intre cei care au succes si cei care nu au succes, este ca pentru primii pare mai usor.

Poate pentru ca sunt intr-un job care le face placere, care nu pare doar un job?

Copyright © 2010 - 2019 Madalina Uceanu Design: Bogdan Gheorghe