Tag: pasiune

Cu ceva ani in urma, intr-o camera moderna, ascultam povestea Caii Victoriei, frumos mestesugita de doamna Ioana Parvulescu. Sase ani mai tarziu, sub ghidarea lui Adrian Majuru, am facut o alta calatorie in timp, in vremurile in care Podul Mogosoaiei era inca in perioada de glorie.

Citeste continuarea

Cred ca sunt mai bine de 10 ani de cand n-am mai calatorit prin tara doar de dragul de a descoperi peisaje si locuri. O parte din cele vazute le mai vizitasem, pe altele cred ca le-am vazut dar nu sunt sigura, motiv pentru care m-am bucurat de “recunoasterea” lor:-). In categoria din urma s-au incadrat cei peste 100 de km de traseu pe malul Dunarii, inclusiv zona Cazanelor si Clisura, care m-au dus rapid cu gandul la modul in care se face turism in zone similare desi mult mai mici vazute in Italia sau Spania.

Numitorul comun al calatoriilor mele par sa fie oamenii, prin prezenta sau impactul absentei lor alaturi de mine, cred ca reactiile legate de ei sunt cel mai des resimtite in toate incursiunile mele prin tara sau in afara ei. Azi am avut ocazia sa descopar pasiunea unora dintre ei pentru ceea ce fac intr-o maniera in care nu ma asteptam si mai ales in niste domenii cu care nu am prea des de-a face (de exemplu: oamenii care lucreaza in muzee).

Prima surpriza a venit din discutia cu colega de masina, pentru care fotografia este un hobby (si a careia ii apartine cadrul de mai jos). Am descoperit ca nu este singura,  o alta membra apropiata a familiei ei este de multi ani restaurator de textile intr-un muzeu, fiind o meserie aleasa din pasiune si pentru care se pregateste in continuare mergand la diverse specializari in fiecare an pentru a ramane la curent cu noile tehnologii. Eram cumva avertizati din povestile ei ca este posibil ca o parte din muzeele pe care vrem sa le vizitam este posibil sa fie in renovari (majoritatea cu finantare europeana), cum de altfel a si fost cazul in Drobeta Turnu Severin.

Portile de Fier

Daca nu stiati, v-as spune eu ce am aflat in vizita de azi despre cea mai mare centrala hidroelectrica de pe Dunare. Este singura hidrocentrala din Romania care poate fi vizitata, primind anual peste 10.000 de turisti. Vizita presupune o mica zona expozitionala care reda si istoria locului. Am vazut inclusiv imagini si povesti despre insula Ada Kaleh(imaginea alaturata prezinta un interior de casa de pe aceasta insula), care a fost inundata la crearea barajului si constructia hidrocentralei. Istoria nescrisa spunea ca atunci cand apa este foarte scazuta se poate vedea inca turla bisericii de pe insula, insa ne-am lamurit ieri ca povestea asta face parte strict din folcolrul popular, turla bisericii a fost daramata in momentul darii in functiune a hidrocentralei.

Trecerea printre exponate si povestile locului este menita sa te tina interesat pe drumul catre liftul cu care am coborat 20 m pentru a ajunge in sala turbinelor. Turbine care sunt 6 la numar, la fel de multe precum si in partea sarbeasca a hidrocentralei, aparate de un perete subtire de 30 m sus, pornind de la 80 de m la baza.

Pareau mai infricosatoare cifrele decat peretele:-) dar informatia asta ne-a linistit cand am constatat trepidatia continua din zona aceea, cauzata de cele 3 turbine active in timpul vizitei noastre. Poze n-am avut voie sa facem acolo jos la turbine, avand in vedere faptul ca vorbim despre un obiectiv de interes national responsabil pentru aprox.15% din necesarul de energie al tarii, si aprox.50% din energia hidraulica produsa in Romania.

Dansele, turbinele, trebuie tratate cu mare respect si din cauza dimensiunilor aparte:-), sub ceea ce vedeam noi se afla un ax de peste 20 de m adancime, care preia un debit de 800 m3/secunda care cade de la peste 30 de m, cantaresc 3680 de tone fiecare, iar revizia, sau “analizele medicale anuale” dureaza fix 12 luni.

Povestile oamenilor

Toate povestile de mai sus nu le-am aflat de la un inginer, ci de la un  absolvent al facultatii de istorie:-). Doamna Mariana Draghia – Muzeograf, a fost cea care ne-a primit, lucreaza de peste 20 de ani in hidrocentrala si pe fata ii puteai citi bucuria de a avea in fata oameni care sunt atat de interesati de informatiile oferite.  N-am rezistat tentatiei de a mai pune cateva intrebari si asa am aflat ca desi in 1990 a crezut ca nu va rezista mai mult de 6 luni in noul post, se afla inca acolo. Multi dintre cei cateva sute de angajati care asigura programul non stop al hidrocentralei sunt la fel ca dansa de foarte mult timp aici si la fel de pasionati de ceea ce fac.

Am plecat catre Timisoara cu gandul ca daca toti cei care lucreaza in asemenea locuri sunt la fel de pasionati de ceea ce fac, cu siguranta pot dormi linistita:-).

Redescoperă România care este un proiect Petrom, realizat impreuna cu BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela 45 şi Muzeul National al Taranului Roman, povestile editiilor anterioare le puteti vedea aici.