Tag: teatru

Vineri seara, ora 18.15, in parc. Cei patru copii tocmai gasisera varianta ideala de joaca, dupa ce oscilasera intre cateva optiuni: cataratul in copac. M-am asezat bucuroasa pe o banca din apropiere, gustand din linistea momentului. Prilej sa  analizez cate iesisera bine peste zi, avand in vedere ritmul alert in care se desfasurase totul. Ratasem de putin mai toate intalnirile, imi luasem copila de la scoala din nou intr-o fuga, iar acum, urmau doua ore de liniste pana la programul de seara, previzibil. Aveam totul sub control:-) Asta pana cand a sunat telefonul: “Hei, ce faci? Nu vii la teatru?“. Gata cu linistea mea… pfff, nu e bine: “Nu, nu pot, abia am ajuns cu copilul in parc, mi-ar fi greu sa o iau de la joaca acum. Ramane pe alta data, multumesc mult pentru invitatie, sa ma anunti data viitoare cand jucati din nou spectacolul, vreau neaparat sa il vad.” Il stiam de anul trecut, il ratasem in Festival, dar voiam sa-l vad pentru ca subiectul ma interesa, fiind vorba despre metodele de selectie folosite in recrutare.

Citeste continuarea

Astazi este ultima zi a FITS2011 si acum o saptamina era exact ziua in care ma bucuram din plin de spectacolele atat de pe strazile Sibiului cat si din salile pe care nu le stiam asa de multe. Mi-am incheiat ziua aceea stand in primul rand la spectacolul “Les chambres de Jacques” ale celor de la Les Ballets Jaz de Montreal, mai frumos nu se putea.

Mi-ar fi placut sa pot fi azi acolo, sa o intreb pe Ruxa (datorita careia am ajuns intr-un final la FITS) care e senzatia dupa 10 zile de munca, teatru, bloggeri, prieteni, artisti si emotii zi dupa zi, sa il intreb pe Cristi care dintre cele 34 de spectacole la care isi rezervase bilete l-au impresionat cel mai mult, sa vad spectacolele de azi, sa respir inca putin din aerul orasului in festival si sa ma bucur de o Marlenka, cum se pare ca numai Adi Hadean mai stie ca se face:-)

Pentru mine surprizele placute n-au contenit in prea putinele zile petrecute in Sibiu. Orasul civilizat si cu un centru minunat refacut, oamenii de pe strazi si lipsa oricarui disconfort care apare in aglomerari prea mari (iata ca n-a fost cazul deloc), spectacolele de pe Pietonala Nicolae Balcescu si concertele din Piata Mare, focul de artificii din prima seara, aglomeratia de spectacole alese, premiate, apreciate, care si-au castigat locul in festival si care iti fac grea misiunea de a alege care sunt cele pe care le poti include in cele doar 24 de ore pe care le are o zi si acolo. Am avut senzatia foarte placuta ca ma plimb pe strazile unui oras din Vestul Europei, doar faptul ca se vorbea romana in jur imi confirma ca n-am trecut granita:-)

Toate au fost incununate de mirarea ca asa ceva exista langa mine de 18 ani, iar eu am descoperit “minunea” abia anul acesta. Ma bucur insa la gandul ca mai puteau trece alti 10 la fel:-) si raman cu intrebarea deschisa catre mine: Oare cate alte asemenea surprize placute nu exista la o distanta de brat de mine si nu le-am descoperit inca?

Va las cu un cateva imagini din acele zile si cu invitatia de a nu rata festivalul anul viitor si…de a va face rezervarile la spectacole din prima zi, altfel sunt sanse sa le ratati. Daca sunteti curiosi sa aflati mai multe si mult mai inspirat descrise, va invit sa cititi povestea festivalului aici.