Tag: tensiune

Fac ceea ce este potrivit pentru mine sau ar trebui sa schimb directia? Este o intrebare frecventa in mintea profesionistului senior, care a petrecut deja 10 ani intr-o cariera si o profesie pe care le-a ales mai degraba conjunctural.

Cum pot explora alte optiuni? Cum imi raspund la aceasta intrebare? Pornesc pe calea terifianta a chestionarii proprii si a cautarii altui drum?

Perspectiva poate fi terifianta, ar insemna sa constat ca nu sunt in directia potrivita, dar nici nu stiu care ar fi aceea, sa accept faptul ca urmeaza o perioada neclara in care imi voi pune la bataie toata vointa pentru a ma tine pe linia de plutire, fara sa stiu daca aceasta calatorie nu ma va aduce la loc in acelasi punct.

Persoanele aflate in apropierea noastra, cercul de cunoscuti, nu ne pot ajuta. Propria lor rezistenta la schimbare, inclusiv schimbarea noastra, este inca o piedica in calea propriei reinventari.

Iar reinventarea este una mai profunda decat pare, este o cautare a unei povesti despre sine, care sa capete sens in primul rand in ochii nostrii, pentru ca apoi sa aiba sens si pentru cei din jurul nostru.

Invatam cine suntem doar pe terenul de lupta, nu pe margine si nu doar privind inspre sine. Doar incercand noi activitati, intrand in noi cercuri, gasind modele si ajustandu-ne povestea despre sine pe masura ce o spunem celorlalti. Totul se intampla in actiune, atunci cand reusim sa iesim din mintea noastra si sa actionam.

N-am spus suficient de des cat de utila este lectura cartii Herminiei Ibarra – Working Identity. Trecand printr-o tranzitie majora si vazand tranzitiile celor din jurul meu, mi-am dat seama citind-o cat de multa dreptate are si cat de multe similitudini exista in modul in care reactionam in schimbare.

Etapele au fost aceleasi, pentru mine, pentru altii si pentru multi dintre cei descrisi in carte:

– auto analiza dusa pina la blocaj (analysis paralysis)

– indoiala de sine

– temerea de a confrunta lumea “de afara“

– inceputul timid de a pasi in afara zonei cunoscute

– explicatiile oferite celor din jur care nu intelegeau incotro si concret cum

– placerea de a intalni oameni noi si care gandesc diferit

– increderea ca exista o cale si ca pornind cu pasi mici pe o directie care se ajusteaza in timp ce mergi vei gasi drumul in care te regasesti

– descoperirea celor care au trecut prin etape similare si care au pasit deja intr-o noua viata. Si aici gasiti doar cateva exemple.

In etapele astea te simti ca in ochiul uraganului, insa dupa aceea sigur se arata soarele. Doar ca tinde sa fie pretentios, se arata doar daca ai avut curajul sa infrunti furtuna. Tu cum ai facut pasul de la gand la actiune?

Intr-unul dintre articolele citite de curand, “I love my work”, se discuta despre impactul muncii asupra starii noastre de multumire generala.  Daca ne uitam la acelasi subiect din perspectiva opusa, am putea deduce ca lipsa muncii, lipsa presiunii puse de rezultatele asteptate de la tine,  poate aduce tensiune. Si de cele mai multe ori ea se manifesta prin stress, cel putin la fel de mare ca cel pe care il aveam cand eram la munca, prin indoiala de sine, prin senzatia de lipsa a scopului in viata, si lista poate continua.

Continuarea nu duce in alta parte decat catre si mai multa tensiune, catre o crestere falsa a presiunii pe care o pui singur pe gasirea unei solutii rapide. De cele mai multe ori, spirala aceasta de ganduri duce catre decizii proaste. Catre gasirea unui loc de munca doar pentru a scapa de aceasta presiune, care pare sa fie mai mare decat cea pusa de orice sef sau responsabilitati impuse de locul de munca.  Si de aici deciziile gresite, nu imi caut un loc de munca in care sa imi faca placere ce fac, iau insa prima varianta care pare sa ma scoata din aceasta tensiune.  Si la final, dupa ce tensiunea va fi trecut, dupa ce m-am acomodat in noul loc de munca si incep sa ma trezesc, imi dau seama ca ar trebui sa reincep cautarea, pentru ca nu sunt in locul potrivit.

Exista insa solutii pentru asta, nu toate functioneaza permanent, nu toate functioneaza pentru oricine, important este insa sa ne gandim cum putem elimina singuri tensiunea asta pentru a evita greselile.  Devenind constienti de riscurile pe care ni le asumam, sigur vom gasi solutii sa le evitam, sau macar sa reducem sansele de a gresi.  Macar sa ne propunem asta!

In perioadele tensionate, in etapa schimbarilor, din fericire suntem mai deschisi catre noi insine si catre ceilalti.  Mai deschisi catre a ne vedea cu adevarat, a ne pune intrebari si a avea curajul sa auzim raspunsurile necenzurate. Parca suntem chiar surprinsi de propriul nivel de empatie cu ceilalti, brusc crescut:-). Am putea spune ca pina aici, totul este in regula.  Si asa ar fi, daca iesirea din tensiune nu ne-ar trimite cu viteza luminii inapoi de unde am plecat.

Ceea ce vad frecvent intamplandu-se cu oamenii care isi cauta o noua cale, sau cauta sa isi schimbe angajatorul, este o disponibilitate de a iesi din zona de confort, o deschidere catre alte optiuni, catre ceilalti, o brusca activare a tuturor contactelor neintretinute de ani de zile, si multe alte actiuni care nu sunt caracteristice aceleasi persoane in perioadele linistite. Totul bine pina aici.

Uneori tensiunea se rezolva repede, alteori mai greu, oricum trece pina la urma. Gasim repede solutia cea mai evidenta, de multe ori cea mai comoda, dar nu neaparat si cea mai potrivita. Dar este o optiune viabila.  Si… pornim din nou pe aceeasi cale, ne afundam din nou usor usor, si revenim la vechile obiceiuri. Nu mai cunoastem pe nimeni, nu ne mai intereseaza nimic, si speram cu ardoare ca nu vom mai trece curand prin aceasi etapa, ca nu va mai fi nevoie sa facem asta.

Si daca totusi va mai fi nevoie? Si daca tensiunea asta ar fi putut sa ne indrepte catre un “liman” nou si catre o schimbare mai profunda a obiceiurilor care nu ne ajuta deloc in viata?

Alegerea ne apartine. Putem gandi pe termen scurt, si ne putem intoarce repede inapoi in cochilia comoda, sau putem sa ne amintim raspunsurile si maine, dupa ce tensiunea va fi disparut! E doar o optiune individuala, care insa face diferenta.