Cum va influenteaza interviul cu managerul decizia de angajare?
October 8th, 2012In proiectele de consiliere in cariera aud des comentarii legate de motivele pentru care o persoana isi doreste sa paraseasca un job sau cele pentru care cineva decide sa aleaga o companie ca viitor angajator sau nu.
In proiectele de recrutare vad uneori situatii in care nu suntem constienti de impactul pe care il au actiunile noastre asupra deciziei candidatilor intervievati de a accepta viitoarea oferta a companiei.
Din fericire, exista inca si mai multe situatii in care lucrurile se desfasoara asa cum ar trebui si proiectele se finalizeaza cu succes. Altfel nu mi-as permite sa aloc timp unui articol:-)
In saptaminile urmatoare voi avea cateva grupe de manageri care vor participa la cursul de Recrutare, fiind constienti de impactul major pe care il are abordarea lor in recrutarea oamenilor cu care isi vor atinge ulterior obiectivele de business agreate.
Nu as vrea sa ma bazez exclusiv pe impresiile stranse de mine, asa ca va rog sa ma ajutati sa facem o lista a lucrurilor care va atrag atentia si va pot influenta decizia de angajare, dupa un interviu cu un manager direct. Nu ne referim la interviurile cu un recruiter sau un reprezentant al departamentului de HR, ci la intalnirea cu managerul cu care urmeaza sa lucrati.
Ideea mi-a venit de la infograficul de mai jos, care subliniaza inca o data importanta imaginii de angajator si influenta procesului de recrutare asupra atractivitatii angajatorului.
Source: recruitingblogs.com via Donna on Pinterest
Daca reusim sa crestem gradul de constientizare al fiecarei parti implicate in procesul de recrutare (candidat si angajator) cred ca sunt ceva sanse sa ajutam ca lucrurile sa mearga mai simplu. Ar fi multe de zis si din perspectiva cealalta, cum se vede atitudinea unui candidat, care este perceptia managerilor, asa ca promit ca voi reveni si cu cateva idei “calde”, dupa derularea acestor sesiuni de training!
Care este experienta voastra?
Tweet
Pe mine ma impresioneaza placut si imi creeaza incredere cand vad ca cel care ma intervieveaza, cel care urmeaza sa imi fie sef, imi stie deja cv-ul, nu il mai tine in fata si nu il mai rasfoieste. Am incredere deasemenea daca imi spune de la interviu mai ales ce nu ii place si daca foloseste termeni concreti. Nu imi fac o parere buna managerii care vin numai cu termeni de MBA – sinergie, productivitate si efort cross-departamental…acesti termeni arata ca nu face decat sa repede niste poezii in care nu crede. Iar daca incepe sa imi spuna de viziune si de misiune, nu imi mai doresc eu sa lucrez in firma aia. AA..si nu suport cand imi spune cineva la interviu ” tu o sa ne ajuti cu..”, de ce nu intelege managerii ca nu vine nimeni sa dea ajutor, ci sa munceasca si sa evolueze. Imi place blogul tau si ma ajuta enorm in aceasta perioada :).
@Ana-Maria Tatucu Ma bucur ca te ajuta Ana-Maria, multumesc pentru comentariu. E interesant ce spui, insa partea de viziune si misiune, daca este explicata concret si nu in termeni de “statements” fara sustinere cu exemple concrete, poate fi totusi un element util pentru a intelege in ce tip de organizatie vei intra. Eu zic ca ai fost norocoasa daca ai avut parte de multe interviuri in care managerul ti-a explicat viziunea lui. Partea de “o sa ne ajuti cu…” este un mod de a te include in planurile de viitor, poate mai putin fericit ca exprimare. Insa inteleg ca ideea de baza este aceea de a trece de limbajul de lemn (fie ca este exprimat prin viziune, modul in care descriem postul, “tu o sa ne ajuti cu..”) si de a permite sa fie vizibil individul din spatele rolului de manager, iar asta este la fel de important ca recunoasterea candidatului ca individ (cu nevoi, asteptari, dorinta de a evolua).
Strict din experienta mea traiesc cu impresia ca managerii functionali nu se pregatesc inainte de intreviu. Asta ii face sa puna intrebari putine si de o relevanta indoielnica. Uneori ai impresia ca tot ce evalueaza este in ce masura, daca te vor accepta, reprezinti o amenintare pentru scaunul lor.
@Lidersheep Multumesc ca ai adus in discutie si asta, cred ca de multe ori nu este neaparat asta mesajul, desi poate parea asa. Stiu chiar situatii in care managerii nu realizeaza ca asta ar putea fi mesajul perceput, dar cine sa le dea feedback?! Pregatirea ramane un element important, asa este, in masura in care realizam ca recrutarea este mult mai mult decat un proces bazat pe “gut feeling” si experienta anterioara, care de multe ori poate aduce doar motive suplimentare de a fi subiectivi…
Experienta mea de pana acum (atat in Romania cat si in afara tarii) este pozitiva in sensul ca interviul cu seful direct a contribuit major la decizia finala. In plus, s-a demonstrat ca parerea formata in timpul interviului despre seful respectiv a ramas neschimbata si ulterior.
@cerasela muller Multumesc pentru comentariu Cerasela. Venind de la un om cu vechime in HR, ma gandesc ca punctul tau de vedere reflecta nu numai experienta personala, dar si pe cea de observator in procesele de recrutare.
Cred ca ne tot invartim in jurul cozii. De cand lumea a devenit digitala si social media reflecta cam tot, de cand informatia circula cu viteza foarte mare, este evident ca oricine trebuie sa isi analizeze cu mai multa grija “roadele”. Si prin “roade” ma refer la actiunile noastre, ca sunt verbale, non-verbale, ca sunt cuantificate direct sau indirect. Insa vad cum tot gonim si platim de ani de zile mii de cursuri care ne invata despre cum sa retusam imaginea, in timp ce esenta este omisa.
Biblia spune ca “pomul dupa roade se cunoaste”. Mai simplu de atat nici ca se poate. De ce trebuie sa cunoastem “pomul”? pentru a deosebi pomul bun de cel rau. Cel bun e cel care face fructe, cel rau e cel sterp. Deci focusul pe rezultate cuantificabile exista de cand lumea a fost creata 🙂
Insa la baza oricaror rezultate, poame, fructe, stau valorile. Intr-un pom exista samanta, cea care are ADN-ul inscris si care va face ca multiplicarea acelui pom sa garanteze fix aceleasi rezultate, iar in noi oamenii, stau inscrise valorile, structura de baza a noastra, ca oameni. Este codul moral inscris in noi prin creatie. Asa ne-am nascut, cu capacitatea intrinseca de a deosebi moralul de imoral, caci nu ne-a trimis nimeni la cursuri la 4 ani ca sa ne invete ce e rau si ce e bine, cand sa plangem si cand sa ne bucuram.
Problema este una de valori. Valoarea adevarata o stim, e inscrisa in noi. Prea multe persoane muncesc in locuri neconforme cu valorile lor pentru ca viata e grea. Avem de platit facturi si rate, avem de intretinut copii la scoala si parinti bolnavi ce necesita investitii lunare masive in medicamente. Este o realitate crunta. In aceste situatii, in care viata e realmente grea, indiferent de imagine, spoiala, glamor, carte de vizita, titlu…., compromisurile se intalnesc la orice nivel.
Da, stiu… veti spune ca valorile dintr-o organizatie sunt facute tot de oameni. Asa e, insa totul porneste de la asteptarile actionarilor. Si cand asteptarea generala este una de constanta crestere sau de mentinere la nivele neconforme cu actuala realitate (piata se restrange dramatic), cei din conducere sunt primii care adopta compromisul. Avem de atins cifre in care nu credem. Cum vor fi atunci metodele de a atinge aceste cifre?
Si asa mai departe. E trist dar cred ca suntem la confluenta a doua stari: una veche in care valoarea suprema a fost banul ca expresie a fugii dupa material, si una noua, mai aliniata cu valorile si convingerile nostre intime (codul moral inscris in noi de la creatie), doar ca nu cunoastem drumul de la una catre cealalta. Viata noastra s-a construit pe false convingeri si e greu acum sa faci brusc trecerea catre ceva nou cu riscul cutremurelor ce afecteaza partea materiala.
In concluzie, nu cred ca tehnici de atragere a candidatilor si de prezentare a unei imagini de companie apetisante au vreun impact pozitiv atata timp cat managerul ce face angajarile nu crede nici el saracul in viitorul companiei, in cifrele pe care le are de livrat, in autenticitatea superiorilor lui.
Si asa ne imbolnavim si ajungem la depresii. Caci in mod constant facem lucruri in care nu mai credem, si unii dintre noi, nici nu vrem sa recunoastem ca nu mai credem in ele. In psihologie, a face ceva in care nu crezi se numeste psihoza 🙂
@elims Multumesc Dana pentru comentariu si explicatii, drumul de la ceea ce este aparent necesar catre ceea ce ne este necesar cu adevarat noua este unul dificil, care insa face o diferenta majora in calitatea vietii fiecaruia dintre noi. In ceea ce priveste managerii, inteleg din ceea ce spui tu, ca legatura intre ce facem aici si valorile mele ca individ devine transparenta in cadrul unui interviu, iar in lipsa acesteia candidatii vor percepe lipsa de autenticitate si vor fi mai putin tentati sa lucreze pentru un anumit manager?
Nu pot generaliza, insa cred ca daca un candidat este suficient de relaxat in timpul interviului, astfel incat sa poata observa si percepe mai multe detalii si info, ar putea observa lipsa congruentei dintre valorile lui si ceea ce exprima managerul. Nu stiu insa cat de buni si cat de multi sunt managerii foarte abili in a disimula foarte bine aceasta lipsa de aliniere.
Inca din primul moment, viitorul superior ierarhic ar trebui sa arate candidatului si (potentialului) viitor membru al echipei sale RESPECT. Si aici ma refer la mai multe forme sub care se poate regasi acest respect:
– respectul de a da feedback;
– respectul de a pune in practica actiunile promise in termenele asumate (ne vedem saptamana viitoare, in 5 zile iti comunicam raspunsul, vei primi oferta in data de.., etc.);
– respectul de a permite candidatului de a pune intrebari;
– respectul de a prezenta candidatului compania, pozitia, asteptarile pe care le are de la el, valorile pe care le impartaseste si pe care le cauta la un viitor (posibil) coleg;
– respectul de a-i arata candidatului ca este important pentru companie.
Si putem continua…
De asemenea, este foarte important cum se comporta managerul cu actualii sai colegi in prezenta candidatului, deoarece candidatul se va regasi in actualii angajati si se va gandi ca si cu el managerul se va purta in aceeasi maniera…atunci cand va deveni si el angajat.
Ca si concluzie, mi-as dori ca din ce in ce mai multi manageri sa realizezi ca prin ei se comunica brandul de angajator!
@Ciprian Lazariuc Multumesc frumos pentru comentariu Ciprian. Ma bucur ca ai subliniat impactul interviurilor asupra brandului de angajator, impartasim aceeasi opinie. Iar respectul se transmite prin multe actiuni mici si aparent isignifiante. Cred ca e valabila vorba “Who you are talks louder than what you say”:-)
[…] sursa anuntului: Cum va influenteaza interviul cu managerul decizia de angajare … VN:F [1.9.20_1166]please wait…Rating: 0.0/10 (0 votes […]