Schimbarile crizei?
October 21st, 2013La multe dintre evenimentele la care am participat anul acesta s-a discutat ce facem ca sa ne fie bine in perioada asta. Cum putem pune problema diferit si schimba perspectiva celor din jurul nostru, si a noastra, ca sa iesim din criza. Sau macar sa-i supravietuim, ca business.
Ar fi simplu daca am depista pastila potrivita pentru a trece criza, am plati cat este necesar pentru ea si totul s-ar rezolva. Din fericire lucrurile nu stau asa. “Din fericire” pentru ca este ocazia noastra de a ne pune niste intrebari, pe care poate le-am fi evitat daca n-am fi fost fortati sa o facem.
Sunt intrebari leg
ate de stilul de management, de mesajele pe care le transmitem, de increderea pe care am insuflat-o sau nu celor din jurul nostru. Si, nu in ultimul rand, este vorba in primul rand despre increderea in noi, ca vom putea reusi, chiar daca nimic in jur nu poate confirma ferm asta.
Acum cativa ani se anticipau miscari masive in randul celor 20% care aduc 80% din venituri. America a ajuns sa vada deja aceste miscari intamplandu-se, ceea ce ar putea insemna ca lucrurile incep sa se miste. Insa, pe de alta parte, asta ma duce cu gandul la faptul ca nu ne facem sanie vara, desi intelegem ca ar putea fi necesar.
Actiunile care sa confirme ca vedem oamenii din spatele rolurilor din organizatii, ca ne pasa de cei care ne-ar putea ajuta sa trecem peste aceasta perioada, ca avem incredere in ei ca vor face tot posibilul sa ne fie tuturor bine, par sa aiba inca timp sa fie facute. Putem porni de la premisa ca toti angajatii cu care lucram sunt niste “hoti“, pregatiti sa ne gaseasca cu garda putin jos si sa caute variante sa ne pacaleasca, sau sa avem incredere ca deschiderea si girul de incredere venit de la noi vor fi rasplatite, peste asteptari. Oricum vedem lucrurile, vom avea dreptate. Profetia se auto-implineste. Dar diferenta intre a-l vedea pe fiecare din jur ca pe un “potential hot” sau un “potential sprijin”ar putea face diferenta intre cei care vor iesi invingatori din criza si invinsi.
Tweet
Tags: criza, piata muncii, recrutare
Frumos articol! Voi puncta o perspectiva pe care nu o regasesc in el si sper sa intregesc astfel „radiografia” situatiei destul de dificile in care acei 20% se afla. Ma voi referi la piata si la schimbarile fundamentale ce s-au petrecut in ultimii 5 ani. Dupa sperietura, spaima si implicit contractia puternica din 2008-2009, clientii si-au redefinit comportamentul consumand mai cumpatat, cumparand selectiv si doar daca e strict necesar. Ceea ce s-a dovedit nefiabil a atras dupa sine neincrederea in furnizor mergand pana la a „steriliza” segmentul respectiv de servicii. Cumparatorii si nu ma refer la omul de rand ci a companii, au ajuns la concluzia ca au risipit bani multi pe lucruri inutile, au tras linie si au calculat beneficii. Putini mai au stocuri, putini mai fac investitii halucinante, putini mai cumpara „pe neverificate”, fie ca e vorba de caramizi, castraveti sau teambuilding. Retetele de succes s-au schimbat. Azi companii mari aplica strategii pe care le-au folosit in perioadele lor de crestere, pasi mici si siguri. Evident, exista multe exceptii de la ce spun eu aici.
Prin urmare, multi vanzatori de iluzii, solutii exotice si „afrodiziace” de management au ramas in afara jocului sau s-au repliat pe nevoile de baza ale clientelei.
@Radu Ai dreptate ca este o abordare mult mai realista si in pasi mici si a companiilor. Sa speram totusi ca duce la crestere si la o abordare mai putin rezervata in viitorul apropiat.
Madalina, ai mare dreptate in ce scrii. As spune ca o perioada foarte buna de a scoate adevarul la iveala. Pe vremea bugetelor caldute, toata lumea era super calificata si pretentioasa. Acum vad manageri care isi luau cu non-salanta “carca” de beneficii cum sunt in faza in care isi dau seama ca nu ar fi angajati nici ca secretare. Eu cred mult in intr-un trend pe care l-am numit umanizare, adica un fel de intoarcere la ceea ce suntem si ceea ce stim sa facem. Sunt printre fericitii acestei crize care am lasat deoparte acel permanent “vai nu am bani” ( de care sincer m-am saturat sa il aud la toate nivelurile si modurile de abordare) si am vazut ce stiu sa fac cu adevarat si am mers pe calea asta. Si nu uit diminetile de la un birou inchis si cenusiu unde citeam la prima ora postarile tale si spuneam “da, se poate, daca si Madalina zice asa, deci…se poate!”.
@Ana Maria Felicitari, suna foarte echilibrat mesajul tau si asta spune multe lucruri bune despre calea aleasa de tine. Ma bucura gandul ca, indirect, am ajutat la asa ceva! Sper sa ii inspiri si pe altii:-)
valorile pe care e construita cultura organizationala face diferenta intre acel tip de „uzina” in care angajatii sunt mai degraba niste „apartinatori” care au in cap doar beneficiile lor, siguranta postului si eventual pe cine sa mai ridice in slavi (cu sau fara scopuri pecuniare) si organizatiile in care functioneaza echipe si lideri autentici. in ambele cazuri se asigura supravietuirea dar in ultimul ai deja un sens existential.
@Radu Cred ca incepe sa se simta diferenta si in rezultate, poate din ce in ce mai acut, cred ca asta e motivul pentru care exista atat de mult interes in jurul acestui subiect.
Excelenta perspectiva ! Este tot mai evident ca odata cu criza financiara lucrurile au inceput sa se schimbe tot mai mult, atat in mediul financiar cat si in mediul politic si social. Firmele au fost nevoite sa isi schimbe radical strategiile de managemant si marketing din 2008 pana in prezent pentru a se adapta noilor standarde impuse de criza. Ma intreb daca nu cumva a fost creata intentionat aceasta criza pentru a optimiza fortat mediul de afaceri ?