Tag: cariera

January 25th, 2012 comenteaza 2 comentarii

Sunt deja cativcariera in 2012a ani de cand speram ca lucrurile vor fi mai bine in anul urmator. Desi inca imi pastrez convingerea ca va fi asa, sunt sigura ca schimbarile in bine vor fi putine si vor aparea la intervale atat de mari de timp incat vor fi aproape imperceptibile. Intr-una dintre serile trecute depanam niste amintiri, iar discutia a pornit de la faptul ca un distribuitor se plangea ca nivelul de vanzari din ianuarie 2012 este similar cu cel din ianuarie 1994. Si am revenit putin in timp, la perioada 1994 – 1997 care n-a fost una usoara pentru nimeni, cu un nivel al somajului greu digerabil (11% in 1994), inflatie foarte mare, iar putinele companii straine existente in Romania, la momentul respectiv, aveau mari dificultati in a pastra prognozele, chiar si pentru urmatoarele 6 luni din cauza fluctuatiilor mari ale cursului valutar.


Citeste continuarea

December 5th, 2011 comenteaza Fii primul care comenteaza

Se intampla des sa se aglomereze atat de mult temele despre care as vrea sa scriu incat alegerea devine dificila. Daca mai adaugam la asta si faptul ca tot exercitiul scrierii pe blog este unul pe care inca il deprind, aveti imaginea completa:-)

Subiectele care mi-au atras atentia in ultima perioada au fost legate mult de cariera, continui cursurile de Career Coaching, asta este explicatia. De curand am vazut descris conceptul de “Career Resilience”, asupra caruia spuneam ca voi reveni. Una dintre definitiile lui este the ability to adapt to changing circumstances, even when the circumstances are discouraging or disruptive”.

De aceea mi s-a parut un subiect de actualitate in perioada aceasta plina de schimbari a modului in care ne raportam la cariera, la cautarea de job sau relatia pe care o avem cu angajatorii.

 


Citeste continuarea

October 27th, 2011 comenteaza 2 comentarii

Cred ca sunt mai bine de 10 ani de cand n-am mai calatorit prin tara doar de dragul de a descoperi peisaje si locuri. O parte din cele vazute le mai vizitasem, pe altele cred ca le-am vazut dar nu sunt sigura, motiv pentru care m-am bucurat de “recunoasterea” lor:-). In categoria din urma s-au incadrat cei peste 100 de km de traseu pe malul Dunarii, inclusiv zona Cazanelor si Clisura, care m-au dus rapid cu gandul la modul in care se face turism in zone similare desi mult mai mici vazute in Italia sau Spania.

Numitorul comun al calatoriilor mele par sa fie oamenii, prin prezenta sau impactul absentei lor alaturi de mine, cred ca reactiile legate de ei sunt cel mai des resimtite in toate incursiunile mele prin tara sau in afara ei. Azi am avut ocazia sa descopar pasiunea unora dintre ei pentru ceea ce fac intr-o maniera in care nu ma asteptam si mai ales in niste domenii cu care nu am prea des de-a face (de exemplu: oamenii care lucreaza in muzee).

Prima surpriza a venit din discutia cu colega de masina, pentru care fotografia este un hobby (si a careia ii apartine cadrul de mai jos). Am descoperit ca nu este singura,  o alta membra apropiata a familiei ei este de multi ani restaurator de textile intr-un muzeu, fiind o meserie aleasa din pasiune si pentru care se pregateste in continuare mergand la diverse specializari in fiecare an pentru a ramane la curent cu noile tehnologii. Eram cumva avertizati din povestile ei ca este posibil ca o parte din muzeele pe care vrem sa le vizitam este posibil sa fie in renovari (majoritatea cu finantare europeana), cum de altfel a si fost cazul in Drobeta Turnu Severin.

Portile de Fier

Daca nu stiati, v-as spune eu ce am aflat in vizita de azi despre cea mai mare centrala hidroelectrica de pe Dunare. Este singura hidrocentrala din Romania care poate fi vizitata, primind anual peste 10.000 de turisti. Vizita presupune o mica zona expozitionala care reda si istoria locului. Am vazut inclusiv imagini si povesti despre insula Ada Kaleh(imaginea alaturata prezinta un interior de casa de pe aceasta insula), care a fost inundata la crearea barajului si constructia hidrocentralei. Istoria nescrisa spunea ca atunci cand apa este foarte scazuta se poate vedea inca turla bisericii de pe insula, insa ne-am lamurit ieri ca povestea asta face parte strict din folcolrul popular, turla bisericii a fost daramata in momentul darii in functiune a hidrocentralei.

Trecerea printre exponate si povestile locului este menita sa te tina interesat pe drumul catre liftul cu care am coborat 20 m pentru a ajunge in sala turbinelor. Turbine care sunt 6 la numar, la fel de multe precum si in partea sarbeasca a hidrocentralei, aparate de un perete subtire de 30 m sus, pornind de la 80 de m la baza.

Pareau mai infricosatoare cifrele decat peretele:-) dar informatia asta ne-a linistit cand am constatat trepidatia continua din zona aceea, cauzata de cele 3 turbine active in timpul vizitei noastre. Poze n-am avut voie sa facem acolo jos la turbine, avand in vedere faptul ca vorbim despre un obiectiv de interes national responsabil pentru aprox.15% din necesarul de energie al tarii, si aprox.50% din energia hidraulica produsa in Romania.

Dansele, turbinele, trebuie tratate cu mare respect si din cauza dimensiunilor aparte:-), sub ceea ce vedeam noi se afla un ax de peste 20 de m adancime, care preia un debit de 800 m3/secunda care cade de la peste 30 de m, cantaresc 3680 de tone fiecare, iar revizia, sau “analizele medicale anuale” dureaza fix 12 luni.

Povestile oamenilor

Toate povestile de mai sus nu le-am aflat de la un inginer, ci de la un  absolvent al facultatii de istorie:-). Doamna Mariana Draghia – Muzeograf, a fost cea care ne-a primit, lucreaza de peste 20 de ani in hidrocentrala si pe fata ii puteai citi bucuria de a avea in fata oameni care sunt atat de interesati de informatiile oferite.  N-am rezistat tentatiei de a mai pune cateva intrebari si asa am aflat ca desi in 1990 a crezut ca nu va rezista mai mult de 6 luni in noul post, se afla inca acolo. Multi dintre cei cateva sute de angajati care asigura programul non stop al hidrocentralei sunt la fel ca dansa de foarte mult timp aici si la fel de pasionati de ceea ce fac.

Am plecat catre Timisoara cu gandul ca daca toti cei care lucreaza in asemenea locuri sunt la fel de pasionati de ceea ce fac, cu siguranta pot dormi linistita:-).

 

Redescoperă România care este un proiect Petrom, realizat impreuna cu BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela 45 şi Muzeul National al Taranului Roman, povestile editiilor anterioare le puteti vedea aici.

 

 

 

June 21st, 2011 comenteaza 4 comentarii

Dupa intoarcerea din lunga excursie de la Maastricht despre care va voi povesti curand, am revenit in plin sezon de evenimente. Asa se face ca saptamina trecuta am participat la WOW2011, adica la editia de anul acesta a evenimentului Women on Web, organizata de Cristian Manafu si Evensys cu sprijinul Activia.

Din pacate n-am reusit sa fiu prezenta decat partial la prima parte, fiind ultima zi de scoala m-am retras la timp cat sa imi vad de fapt de meseria de baza:-). Am plecat din sala la scurt timp dupa ce incepuse prezentarea lui Vlad Stan, care, cu aceasi energie debordanta care de obicei, vorbea despre noul sau proiect Business Design Academy.

Gasiti insa aici la Ruxandra un rezumat al prezentarilor, care zic eu ca merita citit. Cert este ca mi s-a parut un alt ton fata de evenimentul de anul trecut, in care senzatia mea a fost aceea ca multe dintre mesaje s-au concentrat pe motivele pentru care sunt atat de putine femei active in mediul online. Anul acesta s-a vorbit mai putin despre motive si s-au dat exemple despre proiecte care functioneaza si modalitati prin care mediul online poate ajuta proiectele offline.

Una dintre bucuriile mele ca urmare a participarii la acest eveniment a fost ocazia de a o cunoaste personal pe Sandra Pralong, a carei carte “De ce m-am intors in Romania” o citesc cu mare placere. Cartea, pe care v-o sugerez, include povestile multor romani care au decis sa revina acasa, dupa ani de zile petrecuti departe de tara.  Subiectul intoarcerii acasa este unul drag mie, desi foarte controversat, parerile din carte de fapt confirma acest lucru precum si diferentele de perceptie la intoarcerea acasa. Insa, in ciuda acestora, raman in minte cu visul de a putea ajuta la un moment dat la integrarea mai usoara a celor pentru care Romania este o tara in care se vor simti straini inainte de a se simti acasa, altfel decat si-au imaginat ca va fi.

Pentru ca eu cred ca exista cel putin doua Romanii, iar cea in care se intorc nu este cea in care traim majoritatea dintre noi. Adica aceea in care exista suficiente exemple cum au fost cele de la #wow11 sau cum sunt cele pe care le-am strans sub umbrela “CareerRenegade”si in care vestile pot suna a Romania Pozitiva, nu numai cea cinica si excesiv de rationala, in care exista comunitati gen Ropot, in care se intampla Plantam Fapte Bune sau Let’s Do it Romania. Si astea sunt doar cateva dintre exemplele pe care am bucuria sa le vad in jurul meu.

April 14th, 2011 comenteaza 13 comentarii

Nu cu mult timp in urma vorbeam cu unul dintre oamenii care au o mare vechime in piata de training din Romania, care ma intreba care este explicatia pe care o dau faptului ca sunt o multime de oameni din pozitii de management in jurul lui care s-au aruncat brusc in piata, fara sa aiba nici un fel de rezerva financiara, sau alta oferta, macar potentiala,  in buzunar la momentul in care au luat decizia de a demisiona.

Nu stiu sigur care este raspunsul pentru toti acestia insa din discutiile avute cu o multime de manageri in ultimele luni, mi-as putea imagina urmatoarele scenarii:

– presiunea existenta in aceasta perioada nu a adus la suprafata calitatile celor cu care lucra, dimpotriva, a adus la lumina un tip de comportament cu care nu se identifica

– exista deja o nemultumire vizavi de angajatorul sau jobul actual instalata inaintea crizei, ceea ce a dus la reducerea disponibilitatii de a face un efort suplimentar care a fost atat de necesar in toata aceasta perioada

– evolutia profesionala presupune trecerea anilor care duc automat si catre o evolutie emotionala si o regandire a valorilor si a ordinii prioritatilor in viata

– au simtit nevoia unei perioade linistite in care sa petreaca mai mult timp cu sine si sa isi evalueze pasii urmatori si planul personal de dezvoltare pentru urmatorii ani

– au fost nevoiti sa se arunce in gol, fara sa dezvaluie motive concrete cercului de cunoscuti, si n-au decat optiunea de a se adapta unei asemenea intalmplari.

Astea sunt presupunerile mele. Voi ce alte motive credeti ca ar putea determina o asemenea miscare?

April 8th, 2011 comenteaza Un comentariu

Fac ceea ce este potrivit pentru mine sau ar trebui sa schimb directia? Este o intrebare frecventa in mintea profesionistului senior, care a petrecut deja 10 ani intr-o cariera si o profesie pe care le-a ales mai degraba conjunctural.

Cum pot explora alte optiuni? Cum imi raspund la aceasta intrebare? Pornesc pe calea terifianta a chestionarii proprii si a cautarii altui drum?

Perspectiva poate fi terifianta, ar insemna sa constat ca nu sunt in directia potrivita, dar nici nu stiu care ar fi aceea, sa accept faptul ca urmeaza o perioada neclara in care imi voi pune la bataie toata vointa pentru a ma tine pe linia de plutire, fara sa stiu daca aceasta calatorie nu ma va aduce la loc in acelasi punct.

Persoanele aflate in apropierea noastra, cercul de cunoscuti, nu ne pot ajuta. Propria lor rezistenta la schimbare, inclusiv schimbarea noastra, este inca o piedica in calea propriei reinventari.

Iar reinventarea este una mai profunda decat pare, este o cautare a unei povesti despre sine, care sa capete sens in primul rand in ochii nostrii, pentru ca apoi sa aiba sens si pentru cei din jurul nostru.

Invatam cine suntem doar pe terenul de lupta, nu pe margine si nu doar privind inspre sine. Doar incercand noi activitati, intrand in noi cercuri, gasind modele si ajustandu-ne povestea despre sine pe masura ce o spunem celorlalti. Totul se intampla in actiune, atunci cand reusim sa iesim din mintea noastra si sa actionam.

N-am spus suficient de des cat de utila este lectura cartii Herminiei Ibarra – Working Identity. Trecand printr-o tranzitie majora si vazand tranzitiile celor din jurul meu, mi-am dat seama citind-o cat de multa dreptate are si cat de multe similitudini exista in modul in care reactionam in schimbare.

Etapele au fost aceleasi, pentru mine, pentru altii si pentru multi dintre cei descrisi in carte:

– auto analiza dusa pina la blocaj (analysis paralysis)

indoiala de sine

temerea de a confrunta lumea “de afara

inceputul timid de a pasi in afara zonei cunoscute

– explicatiile oferite celor din jur care nu intelegeau incotro si concret cum

– placerea de a intalni oameni noi si care gandesc diferit

increderea ca exista o cale si ca pornind cu pasi mici pe o directie care se ajusteaza in timp ce mergi vei gasi drumul in care te regasesti

– descoperirea celor care au trecut prin etape similare si care au pasit deja intr-o noua viata. Si aici gasiti doar cateva exemple.

In etapele astea te simti ca in ochiul uraganului, insa dupa aceea sigur se arata soarele. Doar ca tinde sa fie pretentios, se arata doar daca ai avut curajul sa infrunti furtuna. Tu cum ai facut pasul de la gand la actiune?

March 31st, 2011 comenteaza 2 comentarii

De 17 ani am ajuns in situatii in care am cunoscut diversi profesionisti in etape diferite din carierele lor, de la nivelul de incepator, i-am vazut pe unii stabilindu-si niste planuri de cariera foarte indraznete si reusind sa le atinga in ceva ani, pe altii esuand sau pierzandu-se pe parcurs.

Ce mi se pare foarte interesant insa este ca de la un moment dat, exista niste similitudini in modul de abordare al problemelor, al dezvoltarii lor profesionale, un pattern de a-si alege si de a-si parasi angajatorii.  Saptaminile trecute am avut cateva intalniri cu oameni formati in vanzari, foarte competitivi, dornici sa obtina rezultate si inca sa demonstreze, sa se ia in permanenta la intrecere cu sine.


Surpriza a venit in momentul in care am aflat ca exista pentru prima data, dupa 10-12-15 ani de activitate, o zona de nemultumire, de dezechilibru, care vine chiar din intrecerea permanenta care maninca mult din timpul personal. M-as fi asteptat sa existe o mai mare disponibilitate de a se opri si intreba cu adevarat care este directia potrivita si ce doreste de fapt omul din spatele
rolului social. Din pacate solutia gasita era aceeasi, si aici nu ma mir, aplicam acelasi model cu care ne-am obisnuit. Cand incepe sa se simta tensiunea fugim catre tarmuri aparent mai insorite:-). Dar ce facem totusi cand incepe sa devina evident ca fuga catre altceva nu face decat sa repete acelasi scenariu la infinit, iar peste 3-5-7 ani vom trai aceeasi insatisfactie, doar poate mai acut.

Si nu ma pot opri sa nu arunc pe masa provocarea lui Tony Robbins :”Haide sa dam timpul inainte, 3 ani, 5 ani – 10 ani. Sa ne imaginam te uiti in oglinda la tine stiind ca acum, azi aveai ocazia sa schimbi modul in care faci lucrurile, in care iei deciziile, ai fi putut sa te lamuresti cu si despre tine si ce vrei sa faci cu adevarat. Gandeste-te ca ai ales sa n-o faci din teama, comoditate, presiune sociala, etc. Cum te vei simti uitandu-te la tine in oglinda si realizand cate nu ai facut, simitit, creat in acest interval?”

Cred ca intrebarea asta e valoroasa in asemenea momente, cand inca relatia noastra cu timpul ramas este ambivalenta, stim ca a trecut mult, dar pare sa mai fie.  Si imi amintesc pe de alta parte ca poate fi valabil si scenariul din Ziua Cartitei, sunt lectii pe care poate le putem invata doar daca le repetam la infinit. Dar daca totusi nu e asa?

March 28th, 2011 comenteaza Fii primul care comenteaza

Saptamina aceasta voi avea din nou bucuria de a vizita Timisoara pentru a participa la un eveniment in care am onoarea de a vorbi alaturi de oameni ale caror rezultate vorbesc de la sine despre lectiile pe care le putem invata de la fiecare dintre ei.

Acest prim eveniment de anul acesta dintr-o serie de 4 evenimente Business Days va cuprinde o serie de 4 conferinte, 12 workshopuri si o suita de 34 de speakeri de top: antreprenori de success din mediul de afaceri local si national, top manageri de elita, specialisti renumiti, traineri de succes si speakeri motivationali.

Va fi o ocazie buna de a cunoaste oameni noi, de a discuta despre preocuparile de business si modul in care aleg fiecare dintre ei sa priveasca viitorul, sau de a primi autograf pe cea mai recenta dintre cartile despre antreprenoriat scrise in Romania.

Cateva dintre motivele pentru care cred ca invitatia este una valoroasa, le gasiti si aici. Va asteptam!

February 7th, 2011 comenteaza Un comentariu

Ar fi simpu sa fie asa. Mi-am propus o schimbare, stau putin si ma gandesc, validez cu cativa cunoscuti ideile mele si gata. Am pornit pe o noua directie.

Teoria asta tinde sa fie valabila doar in spectacolele de magie, in realitate, etapa de hocus pocus poate dura cativa ani.

Atunci cand iti pregatesti casa de un nou an incepi cu curatenia. Arunci tot ceea ce nu iti mai este de folos, ca sa poti face loc noului. In termeni de cariera asta se traduce prin a renunta la potentialele identitati pe care credeai ca le vei avea la un moment dat, si in care ai investit timp si energie pina in prezent.

Initial nu renunti la vechi, pentru ca atasarea emotionala de acesta este inca mare, incepi doar prin a introduce noul.  Si exista o perioada in care vechiul si noul traiesc impreuna in tine, pina cand, natural, incep sa creeze conflicte, interioare si nu numai. Lupta interna atunci este in jurul ideilor vechi, a lucrurilor luate de bune si a presupunerilor despre cum functioneaza lumea, versus noua viziune.


Citeste continuarea

November 11th, 2010 comenteaza 3 comentarii

Fac ceea ce este potrivit pentru mine sau ar trebui sa schimb directia? Este o intrebare frecventa in mintea profesionistului senior, care a petrecut deja 10 ani intr-o cariera si o profesie pe care le-a ales mai degraba conjunctural.

Revine foarte des in discutiile pe care le am in ultima perioada si recunosc nevoia de a vorbi si a valida indoielile:-), dar mai ales nevoia de a intelege ca un asemenea proces este de durata, si nu e ca o boala care “trece” dupa cateva luni daca ii aplici tratamentul potrivit.

Ce facMulte sageti gresit de nu gasesc solutia? E normal sa dureze asa de mult? Mai tii minte ca vorbeam despre asta acum un an? Cum pot explora alte optiuni? Cum imi raspund la aceasta intrebare? Pornesc pe calea infricosatoare a chestionarii proprii si a cautarii altui drum?

Perspectiva poate fi terifianta, ar insemna sa constat ca nu sunt in directia potrivita, dar nici nu stiu care ar fi aceea, sa accept faptul ca urmeaza o perioada neclara in care imi voi pune la bataie toata vointa pentru a ma tine pe linia de plutire, fara sa stiu daca aceasta calatorie nu ma va aduce la loc in acelasi punct.



Citeste continuarea

Copyright © 2010 - 2021 Madalina Uceanu Design: Bogdan Gheorghe