Tag: cariera

October 14th, 2009 comenteaza Fii primul care comenteaza

increase your savingsCe mai conteaza cariera atunci cand ti se ofera mai multi bani decat visai? Cariera, aspiratii, vise, dorinte, inclinatii… toate sunt volatile si nesemnificative. Pe cand banul…

Raspundem frumos cand suntem intrebati in interviu care sunt motivele pentru care ne dorim o schimbare. E mai nobil sa spui ca iti doresti o evolutie profesionala, o dezvoltare a cunostintelor si experientelor. E vulgar sa spui ca vrei bani.

Dar inevitabil tot la bani se ajunge… de cele mai multe ori. Banul tine de cald, de imagine, de putere. Banul te face lider, te pune sus, te leagana si alunga intrebarile despre sens si timp care trece. Banul are nebanuite virtuti terapeutice. Pretul e mic: 10 – 12 ore la birou, 7 zile pe saptamana, un ulcer sau o despresie cu greu tinuta in frau, capul plecat in fata incompetentei, o casa scumpa in care nu faci decat sa dormi, copii pe care ii faci si ii cresc altii. Dar ai bani. Ce mai conteaza?

Conteaza macar atunci cand vine criza. A ta sau a sistemului. Si daca vine criza, banii nu prea mai vin. Cum te re-asezi in fata acestei realitati? Care e cariera ta, de fapt? Iti poti permite luxul ca dupa cativa ani buni de munca in care ai facut doar… bani sa iti dai seama ca nu asta trebuia sa faci? Stii cat de ametitor e gandul asta?

Banul e volatil. Ca si virtutile sale terapeutice, de altfel. Mai cauta… raspunsul e pe acolo pe undeva.

October 14th, 2009 comenteaza Fii primul care comenteaza

businessmanCine-i cel mai grozav manager din tara? Chiar daca le-am uitat, povestile copilariei ne mai bantuie inca. Poate pe undeva explica si anumite obisnuinte de comportament care ne fac sa ne simtim tare bine. Sau nu…

Venim la interviu, dupa ce am vorbit cu oglinda, si totul este clar din punctul nostru de vedere. Nu avem de ce sa explicam nimic. Daca persoana din fata noastra care pune intrebarile nu a inteles din prima clipa care este raspunsul la unica intrebare care conteaza (cea de sus…) inseamna ca nu are sens sa ne mai pierdem timpul sa discutam. Si plecam de la interviu fara sa fi castigat nimic. N-am aflat nimic despre un job care ar fi putut sa deschida o usa pe care pana atunci nu o observasem, n-am oferit si nu am primit nimic. Si totul din vina celuilalt. Oare?

Faptul ca am ajuns la un anumit moment in cariera in care toate caile par batatorite, banale, neinteresante nu este vina celui din fata noastra care pune intrebarile si nici a celor cu care lucram in fiecare zi la birou. Este vina oglinzii si a unui viciu de auto-cunoastere.

Oglinzile imbatranesc, se stie, imaginile ajung sa fie distorsionate. De unde si alegerile neinspirate, neinformate si adesea nefericite pe care le facem cand ne propunem sau impunem o schimbare.

Cum ar fi sa renuntam la oglinzi? Sa ascultam si sa raspundem, sa invatam sa intrebam si sa alegem stiind si nu doar imaginandu-ne lucruri despre reala sau presupusa noastra valoare.

October 10th, 2009 comenteaza Fii primul care comenteaza

Door to new worldAm auzit de multe ori comentarii legate de sfaturi care par de bun simt. Si pareau a fi mai putin valoroase de indata ce erau incadrate in aceasta categorie.  Bunul simt insa este rar, iar incadrarea in aceasta categorie cred ca este una innobilanta si nu dezonoranta.

In procesele de recrutare, sau in cele de cautare a unui nou loc de munca, se face mai mult decat oricand dovada existentei sau absentei bunului simt.  Din modul in care abordezi o persoana pe care nu o cunosti, modul in care raspunzi la un telefon neasteptat, cat de prompt esti cu ceea ce promiti ca vei trimite, cum te comporti la o prima intalnire, etc.

Un exemplu de sfat de “bun simt” care insa continua sa fie ignorat este emailul. Nu ma refer la textul acestuia, e prea lunga discutia si o voi relua separat,  ci la….denumirea acestuia. A primi un CV de la “blondul@yahoo.com” sau “fataserioasa2008@gmail.com” ar putea atrage atentia….si nu neaparat intr-o maniera constructiva.

Din pacate am inca ocazii de a ma minuna cum asemenea lucruri de “bun simt” continua sa fie ignorate.  Sau poate confirma absenta acestuia? Ar fi trist.

October 2nd, 2009 comenteaza Fii primul care comenteaza

A discuta nivelul de venit pe care il astepti pare sa fie de multe ori echivalentul cedarii puterii intr-o negociere.  Corect, daca piata ar fi structurata. Nefiind structurata, ne jucam de-a “Baba Oarba”, schimband rolurile, cand angajatorul cand candidatul. Spune tu, ba nu, spune tu primul, cat esti dispus sa oferi.

Calculul ar trebui sa fie unul simplu, nu doar de facut ci si de comunicat. Care este nivelul meu de trai in acest moment? Ce presupune costul vietii pentru mine? Sunt multumit de el? Daca da, asta e minimul.  Daca nu, cu cat as fi de fapt multumit?

Minimul reprezinta de fapt un nivel de venit care sa imi permita sa ma concentrez pe munca si nu pe solutii pentru plata facturilor. Multumit, aici definita e dificila si depinde de fiecare in parte.  Dar prespune sa te gandesti la asta, si sa intelegi de ce anume ai nevoie ca sa fii multumit, ce alte cursuri vrei poate sa iti platesti singur, ce alte planuri personale ai, cum estimezi ca se vor schimba acestea in perioada urmatoare. Trecem prin filtrul realitatii raspunsul asta si putem avea o concluzie de prezentat.Money, money, money

Oare cedam puterea cu adevarat intr-o negociere atunci cand spunem pretul? Cred ca nu, el functioneaza in special ca un termen de orientare. Imi poate spune cat de realist sunt eu cu privire la ceea ce pot face, imi poate spune cam in ce zona ar trebui sa se afle o oferta ca sa aiba mai mari sanse de acceptare, sau imi poate spune daca ne oprim aici. Si avem toti de castigat dintr-o asemenea abordare. Cu conditia sa ne schimbam modul in care ne uitam la ..putere!!

Copyright © 2010 - 2022 Madalina Uceanu Design: Bogdan Gheorghe