Tag: intrebari

May 17th, 2010 comenteaza 6 comentarii

Si ma bucur sa spun ca nu m-am inselat. Desi poate absenta mea indelungata v-a facut sa va intrebati daca am inceput sa ma indoiesc de asta. Nu, cred in continuare ca oamenii cauta sa gaseasca o rezonanta cu lucrurile in care se implica, relatiile de care se inconjoara, munca pe care aleg sa o faca. Fie ea remunerata sau nu, oamenii vor sa faca lucruri care sustin valorile in care ei cred.

Absenta mea a fost datorata unei perioade destul de pline de evenimente, a inceput cu participarea la intalnirea E-nforma organizata de Skillsoft si partenerul lor in Romania Blue Point IT , unde am avut o scurta prezentare despre HR online, a continuat cu o alta intalnire frumoasa cu absolventii MBA-ului Romano Canadian cu care am discutat despre ce inseamna managementul carierei, insa evenimentul la care am participat si despre care as vrea sa va povestesc mai mult este de alta natura decat business. Este o actiune de implicare civica, Lecturi Urbane, despre care am mai scris cu ceva timp in urma.


Citeste continuarea

April 6th, 2010 comenteaza 8 comentarii

Am tot fost intrebata:  ce sa citesc, ce filme sa vad, ce imi sugerezi in perioada asta? In perioada asta in care incerc sa ma caut pe mine, in spatele mastilor frumos fabricate, in care incerc sa imi stapanesc starea de spirit si sa ma educ sa gandesc diferit.

test vision chartAm avut mai multe raspunsuri, care au depins de raspunsul la intrebarea, in ce etapa esti? Stii ce vrei deja? Ai un plan de actiune si iti lipsesc doar cateva instrumente in tolba cu care pornesti la drum?

Pentru prima varianta, in care abia acum incepi explorarea posibilelor variante, sugestiile au fost:

Career Renegade, cartea dar si blogul, unde veti gasi cu siguranta suficiente povesti ale oamenilor care au reusit sa faca schimbari, povesti care ofera inspiratie


Citeste continuarea

March 8th, 2010 comenteaza 12 comentarii

“For too long we have been dreaming a dream from which we are now waking up; the dream that you just improve the socio-economic status of people, everything will be OK, people will become happy. The truth is that as the struggle for survival has subsided, the question has emerged: survival for what? Even more people today have the means to live, but no meaning to live for.” – Victor Frankl, Man’s Search for Meaning

Scriam intr-un post anterior despre Ce vreau, iar una dintre optiunile exprimate acolo era aceea de a incepe cautarea de la noi. Inainte de a merge catre ceilalti fara a avea un plan real de actiune.  Una dintre explorarile cele mai valoroase si in acelasi timp dificil de facut este aceea a dorintelor ascunse sub norme si obisnuinte sociale.


Citeste continuarea

December 18th, 2009 comenteaza Un comentariu

SuccessVa sugerez un subiect de gandire pentru zilele linistite la gura sobei:-). Cine poate vedea in noi mai multe decat vedem noi insine? Avem pe cineva de genul acesta in jurul nostru?  Ce ne-a definit pina acum evolutia cel mai mult, oamenii care ne-au sprijinit sau ceea ce credeam ca stim sa facem?

Autorul unui potential raspuns la intrebarea Who versus What este Jim Collins, cel care a scris Good to Great si Built to Last: Successful Habits of Visionary Companies, ambele carti fiind rezultatul unor studii facute pe parcursul mai multor ani, al caror scop a fost identificarea unor elemente care diferentiza companiile, le ajuta sa se dezvolte peste media industriei si sa sustina performanta pe termen foarte lung. Amandoua sunt cu siguranta lecturi utile, si la fel de utile sunt intrebarile propuse de Jim Collins.

“Life is the sum of all your choices.” Albert Camus

December 15th, 2009 comenteaza 4 comentarii

Vorbeam intr-un post anterior despre necesitatea de a ne dezvolta reteaua de contacte constant, de a ne conecta cu cei din jurul nostru. Dar cu conectarea la noi oare cum ramine? Ce vreau sa le transmit oare celorlalti? Ce ma face unic? Ce este special la mine? Ce mi-ar place sa se spuna despre mine?

Am mai sugerat doua variante de a ne autoevalua, instrumente pe care le putem accesa gratuit. O alta intrebare care ne poate ajuta sa intelegem ce ne determina sa actionam intr-un anumit fel este daca fugim de ceva sau ne indreptam catre altceva?

What did you say?

Pentru ca tot urmeaza o perioada de pauza, in care ne bucuram de cei din jurul nostru si de noi, poate fi un moment potrivit sa ne uitam putin la noi, si sa ne intrebam…incotro?

Oamenii care ne cunosc cel mai bine sunt de multe ori cele mai bune surse de informatii despre interesele noastre, valorile pe care le afisam, abilitatile pe care le-am dezvoltat.  Discutati cu ei pentru a va intelege mai bine, pentru a intelege cum se mai vede ceea ce credeati ca transmiteti sau ca sunteti.


Intrebati-va colegii

Care este reputatia mea? Pentru ce sunt cel mai bine cunoscut?

Intrebati-va prietenii

Daca v-ar cere cineva recomandari despre mine, ce i-ati spune?

Care crezi ca e activitatea in care par sa fiu cel mai incantat, multumit?

Ce fel de activitate ar trebui sa evit?

Ce crezi ca ar trebui sa schimb ca sa am mai mult succes? Si ce ar trebui sa ramina neschimbat?


Nu uitati sa le multumiti pentru ajutor si incercati apoi sa identificati teme comune in raspunsurile lor.  Si de aici incepe treaba voastra…analiza si planul.

“The person looking back at you in the mirror is the one you have to answer to every day” – Wayne Dyer


November 26th, 2009 comenteaza 2 comentarii

Volle Kraft voraus

Caut job, ceea ce inseamna ca am un job…acela de a cauta. Cred ca nu poate fi subliniat suficient de mult acest lucru, cautarea unui job este o ocupatie care iti poate solicita 5-6 ore pe zi, daca iti si doresti sa gasesti un job.

In partea I am trecut putin prin cativa pasi care sunt de bifat pe lista cautatorului profesionist de joburi. Apoi am continuat cu explicatii vizavi de ordinea acestora si pregatirea CV-ului. A venit momentul sa ne gandim si la modalitatea in care putem selecta oportunitatile care sunt de interes pentru noi si decide ce tip de job cautam.

Primul element care trebuie luat in calcul este cat de tare AM NEVOIE, sau IMI DORESC un job. In ultima perioada, necesitatea de a avea un job devine mai importanta decat dorinta, mai ales pentru cei pe care criza i-a prins intr-un moment destul de delicat din punctul de vedere al finantelor personale.

As privi un pic lucrurile din perspectiva experientelor catorva candidati, care au facut greseli, nu fatale, dar suficient de dureroase incat sa-si fi invatat lectia pentru viitor. Poate evaluand riscurile, re-evaluati ce inseamna acea NEVOIE de job, si daca urgenta/disperarea sunt chiar atat de mari, sau de fapt vedeti realitatea intr-o lumina mai neagra decat este cazul.

Accept si un salariu mai mic…

Este admirabil, insa mesajul transmis este unul de disperare. Daca chiar sunteti disperat, poate fi o solutie, insa este bine sa va ganditi ca este o solutie cu care sa puteti trai macar 1 an de zile din momentul schimbarii. Riscul de a primi eticheta de instabilitate este mare, mai ales daca dupa o incercare de 3-6 luni, nereusita, mai vine un alt job, cu acelasi grad de risc, alte 3-6 luni…..si lista poate continua.

O diferenta chiar de 5-10% poate inseamna mult, standardul de viata cu care v-ati obisnuit va fi afectat, ceea ce se va suprapune cu stresul inerent integrarii intr-o echipa noua, intr-un post nou si etapei initiale de efort concentrat pentru a va demonstra competenta si a va construi credibilitatea.

Poate fi si un job sub nivelul ierarhic al celui prezent…

Da, pe termen scurt poate fi in regula, dar va sugerez doar sa va ganditi cu atentie la tot ceea ce angreneaza acest lucru.  Ar putea presupune un salariu mai mic, vezi mai sus, un nivel de responsabilitate redus, ceea ce poate fi privit initial ca un avantaj, un nivel de decizie mai redus, ceea ce poate crea adevarate frustrari chiar pe termen mediu.

Nu conteaza tipul de organizatie…

Ba conteaza!! Chiar si in criza, sau cu atat mai mult in criza. Pentru ca a trece de la o organizatie romaneasca la una multinationala, sau viceversa, vine la pachet cu o abordare diferita a lucrurilor de zi cu zi. Nu inseamna ca nu vi s-ar potrivi, insa este util sa intelegeti cat mai bine care ar fi concret impactul asupra voastra. Cum? In primul rand apeland la reteaua de contacte, prieteni, fosti colegi, cu care puteti discuta deschis despre aceste diferente. Si incercati sa faceti un exercitiu de imaginatie, va vedeti acolo si dupa 1 an? Puteti rezista?

E adevarat ca de cele mai multe ori din greseli invatam cel mai mult. Asa ca, daca bifati la vreunul dintre punctele de mai sus, nu fiti disperati, inseamna ca era ceva de invatat din lectia asta. Important este sa nu  repetati greseala!

Criza va trece, insa cum reactionam in criza ramine in urma noastra. Ne va urmari mult timp dupa trecerea ei, ca un vis. Daca e un vis urat sau frumos depinde foarte mult si de noi, de deciziile pe care le luam si cu care traim toata viata dupa aceea.



November 18th, 2009 comenteaza 2 comentarii

compass rose illustrationInca lucram la definirea tipului de job ideal, a tipului de companie si de sef cu care avem rezultatele cele mai bune. Efortul facut incercand sa ne raspundem la aceste intrebari, poate avea un rezultat uimitor, o calitate diferita a vietii… sau cel putin a celor 10 ore petrecute la munca, din totalul celor aproximativ 16 ore pe care le avem in fiecare zi!

Bine, bine, dar cum facem asta? Exista multe variante, insa un punct de pornire bun este chiar completarea unui chestionar care ne-ar putea ajuta cu o potentiala definitie, gen Jung Career Indicator, care ne da gratuit o descriere a tipologiei care ni se poate potrivi in urma raspunsurilor oferite, precum si cateva sugestii de tipuri de ocupatii in care ne-am simti mai bine. Este adevarat ca nu este adaptat la tipurile de joburi din Romania, dar cu siguranta exista multe elemente care ne pot pune pe ganduri suficient de mult incat sa gasim propriile raspunsuri si solutii.

Si daca totusi nu ni se pare ca avem raspunsul potrivit, inseamna ca suntem pe drumul cel bun,  putem continua. Insa de data aceasta as sugera sa trecem de la introspectie, la cererea opiniilor celorlalti. Este infricosator, stiu, trebuie sa ne asumam riscul primirii unor raspunsuri care nu ne plac, dar merita sa iesim din carapace.  Am putea folosi un instrument gratuit, cum este Talent Overview de la Checkster.

Si ce vom avea la final? Cateva puncte de vedere noi, cateva idei asupra carora merita sa mai zabovim putin pentru a lasa lucrurile sa se mai intample sau reveni asupra lor peste cateva saptamini incercand sa tragem o concluzie. Si abia apoi, putem da deoparte semnul “Under Construction” si porni la atac cu planul de actiune clar. Pentru ca e important sa stim ce ne propunem… nu de altceva, dar s-ar putea sa obtinem exact ce ne dorim!

“What you are is what you have been. What you’ll be is what you do now.” – Buddha

November 8th, 2009 comenteaza 2 comentarii

…sa iti vorbesti

…sa iti intelegi raspunsurile

…sa iti inveti lectiile

…sa iei hotarari

….sa ai incredere ca vei gasi solutiile, daca iti pui intrebarile potrivite

….sa te bucuri de cele 100.000 de ore pe care le petreci muncind pe parcursul intregii vieti!

October 26th, 2009 comenteaza Fii primul care comenteaza

Vineri si sambata am avut placerea de a sta de vorba cu studentii MBA-ului Romano – American, Asebuss. Am pornit de la temele comune pentru aceasta perioada (tendinte in piata in 2009, tipuri de joburi cautate), si de la sugestiile unei persoane care si-a desfasurat activitatea ultimilor ani facand recrutare (tipuri de intrebari la interviu, gafe de evitat) am pornit o discutie interesanta legata de intrebarile permise si cele mai putin permise in interviuri.young businesswoman wondering

Una din temele care a parut sa capteze interesul si sa aprinda discutiile a fost legata de FEMEI. Insa femei in business, respectiv despre cat de corect este sa intrebi un candidat femeie daca are intentia de a face copii in viitorul apropiat. Exista cu siguranta situatii in care raspunsul la o asemenea intrebare este necesar, mai ales daca in departamentul in care angajezi deja ai 2-3 persoane care sunt in concediu de maternitate. Insa cat de corect este sa faci o asemenea discriminare sau cum judeci raspunsul la o asemenea intrebare?

Daca intrebi direct, poti avea urmatoarele reactii:

nu, nu imi doresc…si totusi asta sa se intample dupa 6 luni, chiar daca respectiva candidata nici n-a avut intentia de a ramine insarcinata in momentul in care s-a prezentat la interviu

da, imi doresc, dar sigur nu in urmatorii 2 ani…si totusi se poate intampla oricand

se ridica si pleaca, sau continua interviul dar refuza oferta ulterior pentru ca nu isi doreste sa aiba de-a face cu persoane care judeca lucrurile doar asa.

Cu siguranta nu exista un raspuns universal valabil pentru cea mai buna abordare.

Doua variante de abordare corecta si care ne ajuta sa luam o decizie cat mai putin riscanta pot fi urmatoarele:

– la finalul interviului, explic ca va trebui sa analizez toate aplicatiile si sa iau in calcul si riscul de a avea o angajata care va ramine insarcinata in urmatorul an cand participarea sa la rezultatul proiectului nostru este critica…si astept o reactie;

– incerc sa evaluez de fapt nivelul de responsabilitate al persoanei si simtul etic, prin alte intrebari puse in timpul interviului, am mai multe sanse asa de a intelege daca…chiar daca improbabilul se va fi intamplat, candidata respectiva va avea o abordare menita sa ma ajute sa rezolv potentialele probleme, va lasa proiectele in ordine, va incerca sa se intoarca cat mai repede in asa fel incat ca sa nu afecteze dramatic activitatea.

Nu exista solutia unica sau universala la aceasta dilema, cu siguranta, insa la fel de sigur, punerea intrebarii direct nu rezolva problema si nu da solutia, insa subliniaza abordarea subiectiva si potential discriminatorie! Daca asta ne dorim, e in regula si asa, este bine insa sa intelegem ce se mai citeste si printre randuri…si sa ne asumam concluziile!

October 19th, 2009 comenteaza Fii primul care comenteaza

what is the answerDespre ce vorbim atunci cand vorbim despre cariera? Despre resurse, despre timp, despre performanta, despre sens, despre implinire, despre imagine?

Cum am ajuns sa vorbim despre cariera, de fapt? De ce nu mai este suficienta paradigma de gandire a parintilor nostri, locul de munca in care te duci 35 – 40 de ani, in fiecare zi? Ce e rau in a te duce la acelasi loc de munca 40 ani? In sine, nimic. Dar toate trebuie puse in context. Daca traim nu ca sa muncim, pentru ce traim?

Conceptul de cariera a devenit treptat un loc comun. Vorbim prea usor sau prea des despre el fara sa ne dam ragazul de a intelege de ce este important pentru noi. Si ca orice lucru despre care ajungem sa vorbim prea usor, in timp exista pericolul sa suprapunem ideii de cariera o suma de imagini sau inertii care aparent ne fac viata mai usoara.

Pentru ca nu am gasit sau nu m-a gasit un drum mai bun, vorbesc despre ceea ce fac ca despre… cariera. Pentru ca nu am stiut ce sa aleg sau au ales altii pentru mine, consider ca ceea ce fac este… cariera mea. Pentru ca imi este prea frica sa schimb ceva sau pentru ca am senzatia ca daca as renunta la “cariera” mea m-as simti ca atunci cand iti trage cineva presul de sub picioare, continui sa fac mereu acelasi lucru. In esenta, fac ceea ce de multe ori condamn in atitudinea parintilor mei… ma duc in fiecare dimineata la un loc de munca, fac aceleasi lucruri si la sfarsitul fiecarei zi rasuflu usurat ca nu a trebuit sa iau o decizie care sa imi traga presul de sub picioare.

Dar daca l-as trage, totusi? Daca mi-as da sansa sa vad ce ramane din cariera mea atunci cand scot din ea rutina si confortul, inertia si comoditatea?

Copyright © 2010 - 2024 Madalina Uceanu Design: Bogdan Gheorghe