Tag: job

In decursul anilor, am avut destul de multe sesiuni de recrutare pentru echipa cu care lucram. Imi amintesc ca trecusera deja 7 – 8 ani de cand faceam recrutare si intalneam la interviu, candidati care lucrau de 2 – 3 ani in acelasi domeniu. Imi tot explicau ca s-au plictisit de munca asta, ca li se pare repetitiva si doar usa prin care intra in departamentul de resurse umane. Am fost mereu surprinsa de afirmatia asta si nu intelegeam cum te poti plicitisi!

Sunt aproape 20 de ani de cand fac asta, (am inceput in 1994), insa in continuare nu stiu cum sa ma plictisesc facand recrutare. 🙂

Zilele trecute am avut, la rand, cateva interviuri cu candidatii propusi pentru lista scurta catre un client de-al nostru. E drept ca vorbim despre o pozitie de management, asa ca am avut ce povesti despre experientele anterioare ale fiecaruia dintre ei, despre proiectele reusite, strategia abordata de ei si provocarile intalnite pe parcurs. Am iesit din intalniri, din nou, cu aceeasi stare de bine, bucuroasa sa fi descoperit oameni care fac cu mare placere ceea ce fac, care se bucura sa isi puna mintea la contributie si sa gandeasca solutii atipice la problemele cu care se confrunta in piata.

Nu stiu despre altii, dar pe mine experienta in recrutare m-a ajutat sa invat extrem de multe. Cum ar fi sa:

– inteleg industrii diferite si procesele de business din fiecare dintre ele;

– inteleg cum functioneaza diferite piete si care sunt tendintele pentru fiecare dintre ele;

– invat care sunt obiectivele fiecarui job in parte si cum se incadreaza ele in peisajul fiecarui business in parte;

– inteleg cum arata lucrurile din spatele povestilor oficiale;

– cunosc atat de multe tipologii profesionale si de personalitate.

Cea mai importanta parte, totusi, cred ca este ca inveti din experientele de viata ale altora, din greselile si succesele lor.

Nu vreau sa fac o pledoarie pentru meseria asta, am vrut doar sa impartasesc cu voi o parte din motivele care pe mine ma fac inca sa ies plina de energie din asemenea intalniri. Nu stiu cum poti masura tot ceea ce iti aduc aceste experiente, dar stiu ca te ajuta sa deschizi ochii si sa intelegi mai bine cum arata lumea din jur. Daca aveti sugestii de completare a listei, va rog sa nu ezitati.

Se mai intampla, din timp in timp, sa ma intalnesc cu straini veniti in Romania, care isi cauta oportunitati de cariera. De multe ori, sunt partenerii de viata ai expatilor veniti in Romania pentru diverse proiecte, care dureaza 2 – 3 ani, timp in care isi doresc sa isi continue cariera.

Saptaminile trecute, dupa o asemenea intalnire, am ramas cu o concluzie care sper sa imi fie schimbata curand: mai e mult pina departe.

Am vazut in decursul timpului profile foarte diverse, dar ce m-a surprins placut a fost flexibilitatea cu care s-au miscat intre domenii diferite, pe functii diferite si au crescut in directii in care, aparent, ar fi fost foarte dificil sa creasca. Daca ar fi venit catre mine sa ma intrebe care sunt sansele de a obtine jobul actual, dupa 19 ani de cand recrutez pe piata din Romania, as fi zis ca este imposibil. Sau ca tine, cel mult, de noroc.

Realitatea in care au trait ei spune altceva. In decursul carierei lor, au avut parte de 2 – 3 manageri care au crezut cu adevarat in ei, mai mult decat credeau ei insisi. Si au indraznit sa priveasca lucrurile putin mai flexibil, mai riscant, aparent. Le-au dat insa o sansa de a demonstra, pe care, in general, au fructificat-o la maxim. Probabil o profetie auto-implinita care a functionat in zona pozitiva.

Dupa cum se vad de la mine lucrurile, momentul in care putem spune ca piata noastra este una matura, va fi acela in care voi auzi pe cineva care imi spune ca este visul vietii ei sau lui sa fie un Office Manager sau Assistant Manager. Si nimic mai mult de atat.  Este bucuros sa faca asta din ce in ce mai bine, pina la finalul carierei. E drept ca asta presupune ca responsabilitatile si nivelul de venit sa fie similare cu cele din tarile mai dezvoltate. In ceea ce priveste ultima parte, cred ca incepem sa ne apropiem de adevar.

Adaug, insa, la asta acum, dupa intalnirile recente, inca un criteriu. Voi sti ca suntem o piata matura atunci cand voi vedea din ce in ce mai multe profile de profesionisti care au pornit din contabilitate, pentru a trece prin analiza de vanzari, apoi project management, urmat de achizitii, ca sa ajunga intr-un final intr-un rol de Finance Manager.

Sper sa apuc sa zic asta pina ies la pensie. 🙂

Poate suna putin dur titlul de azi, dar asta e primul gand care imi vine in minte in momentul in care am intalniri cu oameni care nu s-au mai confruntat de mult timp cu piata joburilor. Unul dintre dezavantajele de a sta mult intr-o singura companie  poate fi faptul ca nu vezi ce e afara, iar perceptia ta este schimbata, in mare masura, de mesajele care ajung filtrat la tine. In spatele acestora sta pericolul cel mai mare, respectiv acela de a trai cu impresia ca timpul a stat in loc, ca lucrurile sunt asa cum se vad doar de la tine, iar “afara” este tot 2007-2008 si proiectele de recrutare sunt la tot pasul.

Citeste continuarea

Unul dintre clientii cu care lucrez de cativa ani, o agentie de publicitate full service, cu un portofoliu generos construit in peste 15 ani de prezenta pe piata, isi doreste sa angajeze un Client Service Director.

Obiectivul principal al acestui post va fi acela de a coordona activitatea echipei de Account Managers & Account Executives pentru derularea proiectelor agreate cu clientii. Implicarea sa in atragerea clientilor presupune prezenta la intalniri sau prezentari alaturi de Managing Partner, responsabilitatea principala revenindu-i acestuia din urma.

Candidatul ideal a derulat cateva campanii complexe ca si responsabil de client, a participat cu succes la pitchuri si a avut rezultate foarte bune in managementul echipelor cu care a colaborat. Experienta anterioara intr-o organizatie care pune foarte mult accent pe consolidarea relatiei cu clientii (tip farmer) reprezinta un avantaj.

Citeste continuarea

Vineri seara, ora 18.15, in parc. Cei patru copii tocmai gasisera varianta ideala de joaca, dupa ce oscilasera intre cateva optiuni: cataratul in copac. M-am asezat bucuroasa pe o banca din apropiere, gustand din linistea momentului. Prilej sa  analizez cate iesisera bine peste zi, avand in vedere ritmul alert in care se desfasurase totul. Ratasem de putin mai toate intalnirile, imi luasem copila de la scoala din nou intr-o fuga, iar acum, urmau doua ore de liniste pana la programul de seara, previzibil. Aveam totul sub control:-) Asta pana cand a sunat telefonul: “Hei, ce faci? Nu vii la teatru?“. Gata cu linistea mea… pfff, nu e bine: “Nu, nu pot, abia am ajuns cu copilul in parc, mi-ar fi greu sa o iau de la joaca acum. Ramane pe alta data, multumesc mult pentru invitatie, sa ma anunti data viitoare cand jucati din nou spectacolul, vreau neaparat sa il vad.” Il stiam de anul trecut, il ratasem in Festival, dar voiam sa-l vad pentru ca subiectul ma interesa, fiind vorba despre metodele de selectie folosite in recrutare.

Citeste continuarea

Din categoria “amintiri din copilarie”, mai ales ca imi place sa pastrez diverse lucruri care sa mi le tina vii (probabil de frica lectiilor care s-ar putea repeta), am regasit cateva dintre notitele, anunturile de angajari de prin anii 1996 – 1997, atunci cand lucram in recrutare. Mi s-a parut interesant sa imi amintesc primele faxuri trimise pe hartie termosensibila, ale caror texte se stergeau dupa o perioada, telefoanele la care raspundeam celor care aplicau la un job, scrisorile venite “pe adresa redactiei”:-) care contineau CV-uri scrise uneori de mana si poze care mai de care mai interesante.

Citeste continuarea

Saptamina aceasta voi avea din nou bucuria de a vizita Timisoara pentru a participa la un eveniment in care am onoarea de a vorbi alaturi de oameni ale caror rezultate vorbesc de la sine despre lectiile pe care le putem invata de la fiecare dintre ei.

Acest prim eveniment de anul acesta dintr-o serie de 4 evenimente Business Days va cuprinde o serie de 4 conferinte, 12 workshopuri si o suita de 34 de speakeri de top: antreprenori de success din mediul de afaceri local si national, top manageri de elita, specialisti renumiti, traineri de succes si speakeri motivationali.

Va fi o ocazie buna de a cunoaste oameni noi, de a discuta despre preocuparile de business si modul in care aleg fiecare dintre ei sa priveasca viitorul, sau de a primi autograf pe cea mai recenta dintre cartile despre antreprenoriat scrise in Romania.

Cateva dintre motivele pentru care cred ca invitatia este una valoroasa, le gasiti si aici. Va asteptam!

Am vazut in ultimul timp destul de multe referiri la platformele moderne de crearea a unui CV sau de networking profesional.

Am folosit si eu cateva dintre ele atat in proiectele de recrutare cat si in dezvoltarea de parteneriate,  dintre ele insa cea pe care o folosesc zilnic este LinkedIn.

Cateva dintre retelele despre existenta carora stiu si pe care le urmaresc sau utilizez sunt:

– LinkedIn, site de social networking, care are 90 de milioane de useri in toata lumea si in Romania 378.000 utilizatori conform statisticilor publicate de Cristian Manafu.

– XING, site de social networking, similar cu LinkedIn dar se adreseaza in special vorbitorilor de limba germana (fiind listata pe bursa din Germania) si are doar 10 de milioane de utilizatori in toata lumea

– VIADEO,site de social networking, adresat de data asta in mod special vorbitorilor de limba franceza (ca origine avand Franta) si are 30 de milioane de utilizatori in toata lumea

Citeste continuarea

Nu, titlul nu-mi apartine, este doar traducerea lucrarii sociologului Mark Granovetter, realizata inca din anii 70, in care a analizat care a fost sursa ofertelor de job pentru cei care au participat in aceasta cercetare. Concluzia surprinzatoare a fost ca ele nu vin de la cercul apropiat de cunostinte, ci de la cei cu care ne vedem mai rar, dar cu care suntem in legatura, “the weak ties”.

Si asta poate oferi celor care cautau o explicatie stiintifica, argumentul ideal pentru a intege utilitatea crearii unei retele de contacte, mai ales in cautarea unui job, dar nu numai. Intrebarea care vine natural este, de ce oare. Raspunsul cel mai la indemana este faptul ca se invart in cercuri si intre idei cu care noi nu avem de-a face in mod regulat. Pur si simplu au o expunere la informatii diferite de ale noastre, ceea ce creste probabilitatea ca oportunitatile de care ei stiu sa nu ne fie cunoscute. In plus, asa cum noi incercam sa construim relatii incepind prin a oferi, acelasi lucru il pot face si ei.

Buuun, sa spunem ca ne-am convins. Si totusi de unde incepem. Saptamanile trecute discutam cu o prietena, care face consultanta de management, despre o diagrama care te ajuta sa pui aceste contacte in locul potrivit, in functie de frecventa interactiunii cu ele, in asa fel incat sa poti identifica in reteaua ta de contacte acele “weak ties”.

Ce se poate face in cazul primirii unor sarcini la serviciu care ne depasesc?

R: Ce va doriti cel mai mult? Sa va dezvoltati si sa va implicati si in proiecte in care inca nu aveti experienta dar ati putea-o castiga un timp, sau sa multumiti pe toata lumea? In orice activitate noua in care va implicati exista riscuri, mai ales in situatia in care nu aveti experienta in zona respectiva, insa poate fi o oportunitate de a invata ceva nou si de a adauga o zona noua si poate utila la experienta dvs.

Citeste continuarea