Tag: Sursa de ganduri

Despre Dan Pink si ultima lui carte “Drive” v-am mai povestit. Am publicat si interviul lui Jonathan Fields, luat la scurt timp dupa publicarea cartii.

Si totusi revin la el pentru ca ideile pe care le expune in carte, si nu numai acolo, mi se par demne de luat in seama. Dan Pink practic atrage atentia asupra principalilor factori motivatori, vorbeste despre nevoia de autonomie si de sens.

Sunt curioasa voua cum vi se par ideile lui? Credeti ca ar putea avea dreptate? Va invit sa urmariti prezentarea de mai jos, care mi s-a parut speciala si care extrage esenta cartii si atrage atentia asupra principalei schimbari in motivatia oamenilor.

Citeam de curand o carte despre Consilierea in Cariera in care se dadea exemplul schimbarilor de job care nu presupun schimbarea companiei. Si mi-am amintit un exemplu care mi-a adus un zambet larg pe fata in urma cu ceva timp.

Acum cativa ani, a venit la interviu o candidata intr-o pozitie de specialist senior, care isi dorea sa faca o schimbare in cariera. Prima la care se gandise era, cautarea unor oportunitati in piata care sa corespunda mai bine nevoilor ei si planurilor sale de dezvoltare.

Incercand sa inteleg mai bine care este tipul de companie in care si-ar dori sa lucreze, imi dau seama ca isi descrie de fapt propriul angajator, o mare companie multinationala pe care o stiam destul de bine prin prisma unei colaborari recente. Ii explic faptul ca aceasta colaborare recenta imi pune niste probleme de etica, insa, nu acesta este motivul pentru care ii sugerez o alta abordare.

Intreb care au fost pasii pe care i-a facut pentru a lamuri aceasta situatie si a clarifica nemultumirile ei la locul de munca actual. Daca a discutat cu seful ei despre imposibilitatea perceputa de ea de a obtine postul pe care si-l dorea in organizatia locala. Va imaginati cred raspunsul. Asa ca am inceput sa construim impreuna o strategie de abordare a situatiei care sa nu ii pericliteze pozitia dar sa deschida o discutie care ar fi putut avea efecte mai bune decat s-ar astepta, fiind si interesul organizatiei sa pastreze un om dedicat si care crescuse in cadrul organizatiei.

Citeste continuarea

In general evit sa scriu posturi prea personale, pentru ca ma intreb de multe ori daca sunt utile cuiva. Sunt insa situatii in care ceea ce mi se intampla peste zi, ceea ce simt in urma intalnirilor din ziua respectiva, imi da atat de multa energie incat simt ca ar fi prea putin si sa scriu despre asta, si ca nu pot pune in cuvinte ce primesc dupa asemenea zile! Cateva asemenea zile am trait in cadrul Erisma 5, acum cativa ani, zile in care nu m-am putut intoarce in matca de prea plin.

Citeste continuarea

Am primit o sugestie sa scriu despre situatiile in care lucrurile se intampla exact asa cum ne asteptam…adica profetia auto-implinita. Ne temem ca eforturile noastre sunt in zadar, oamenii din jurul nostru incearca sa ne convinga ca lucrurile pot merge si bine, dar ce folos. Tot prost se termina. Si stiam asta.

De multe ori nici macar nu remarcam influenta modului nostru de gandire asupra rezultatului final. Este valabil si in cazul cautarii unui job. Pentru ca avem de fapt intotdeauna mai multe optiuni: sa incercam sa facem lucrurile sa se intample, sau sa demonstram ca noi avem dreptate.

Bun, si dupa ce demonstratia s-a incheiat? Suntem mai aproape de ceea ce ne-am propus oare? Sau o luam de la capat, fix din acelasi loc? A sta pe loc poate transmite ca nu ne dorim cu adevarat o schimbare, insa ne prinde bine atentia celor din jur atunci cand ne plangem.

Mi s-a intamplat de multe ori sa primesc telefoane cu intrebarea, “Si? Pentru mine n-ai mai gasit nimic?”. Avand in vedere ca depinzi de proiectele pentru care esti angajat de clienti, uneori raspunsul nu este pozitiv. Dar continui, cu o alta intrebare “Dar tu? Ce ai mai facut? Ai mai aplicat? Ai mai vorbit cu cineva?”.  Cel de-al doilea raspuns este dezarmant “Destul de putin, din pacate nu stau prea bine cu timpul, si vezi si tu ca nu apare nimic.” Eu vad, dar lentilele prin care ma uit sunt acelea ale unui om a inteles ca norocul ni-l facem si singuri. Prin modul in care suntem dispusi sa facem eforturi, sa ne adaptam, si sa cautam solutii in primul rand singuri, inainte de ne gandi cum le putem reprosa celor din jur ca nu vor sa ne ajute!

“Whether you think you can or you can’t, you’re right.” – Henry Ford

Si asta ma poate ajuta in cautarea unui job, in gasirea unor parteneri de afaceri, in promovarea mea ca profesionist. Cu conditia sa ma folosesc de cat mai multe dintre avantajele oferite de aceasta platforma.

Ce este LinkedIn:

– una din retelele sociale folosite cel mai mult in interes de business

-usa de intrare intr-o lume care include deja 50 milioane de utilizatori (14 Oct.2009)

– o cale de a te promova si de a intra in legatura cu oameni cu care ai studiat, ai lucrat, ai colaborat si cu care n-ai mai tinut legatura in ultimii ani

– o sursa de potentiale idei de afaceri sau propuneri de job

– un instrument prin care pot avea acces la informatie, la sfaturile unor specialisti, pot invata

Cum il pot folosi:

– creandu-mi un profil personal care sa includa cat mai multe detalii despre experienta mea profesionala si interesele mele

– conectandu-ma cu persoane pe care le cunosc sau cu care am intentia de a ma cunoaste, ale caror profile exista de asemenea pe LinkedIn

– devenind membru in diverse grupuri in functie de temele mele de interes si participand la discutii

– solicitand sau primind recomandari legate de experienta mea profesionala care pot ajuta la consolidarea reputatiei mele profesionale

– aplicand la diverse joburi afisate fie in sectiunea special dedicata, fie in discutiile din cadrul grupurilor din care fac parte

Si asta este doar varful aisbergului, vom continua…

Articole detaliate despre eticheta care ar trebui folosita, utilitatea grupurilor, a recomandarilor, etc. le puteti gasi pe blogul I’m on Linked In Now What? sidaca nu vi se par suficiente va sugerez sa achizitionati cartea cu acelasi nume.

Sunt zile in care e suficient sa te prezinti la birou si sa justifici pe alocuri, si numai daca esti presat, ca ai o zi proasta.  Atunci cand iti cauti un job, ai putea incerca aceeasi explicatie, de data asta justificandu-te in fata ta.  Si concluzia ar putea fi ca jobul ideal este mai departe cu cateva zile, saptamini, luni, sau…ar putea fi luat de altcineva, care avea o zi mai buna!

In majoritatea cazurilor totusi, , de care te ocupi doar atunci cand ai timp, sau cand te superi din cauza unei noi discutii in contradictoriu cu seful, cu colegii, sau cu un client suparat.  Iar rezultatele efortului de cautare sunt pe masura frustrarii pe care o acumulezi. Motivul principal: modul in care te ocupi de acest proiect personal.

A-ti activa reteaua de contacte intr-o maniera care sa aduca rezultate, cere timp. A-ti face planul de bataie, ce companii, in ce industrii, ce tipuri de pozitii, cere timp. A strange informatiile despre companie, post, a suna un prieten pentru mai multe informatii din interior, cere timp. A-ti crea un CV relevant si iesit din tiparele clasice, cere timp.  A scrie o scrisoare de intentie care sa explice de ce te-ai potrivi pentru un anumit post, cere timp.  Dar investitia asta de timp iti aduce satisfactie, te scuteste de frustrari auto-generate si este singura care iti poate aduce postul dorit.

Intr-unul dintre articolele citite de curand, “I love my work”, se discuta despre impactul muncii asupra starii noastre de multumire generala.  Daca ne uitam la acelasi subiect din perspectiva opusa, am putea deduce ca lipsa muncii, lipsa presiunii puse de rezultatele asteptate de la tine,  poate aduce tensiune. Si de cele mai multe ori ea se manifesta prin stress, cel putin la fel de mare ca cel pe care il aveam cand eram la munca, prin indoiala de sine, prin senzatia de lipsa a scopului in viata, si lista poate continua.

Continuarea nu duce in alta parte decat catre si mai multa tensiune, catre o crestere falsa a presiunii pe care o pui singur pe gasirea unei solutii rapide. De cele mai multe ori, spirala aceasta de ganduri duce catre decizii proaste. Catre gasirea unui loc de munca doar pentru a scapa de aceasta presiune, care pare sa fie mai mare decat cea pusa de orice sef sau responsabilitati impuse de locul de munca.  Si de aici deciziile gresite, nu imi caut un loc de munca in care sa imi faca placere ce fac, iau insa prima varianta care pare sa ma scoata din aceasta tensiune.  Si la final, dupa ce tensiunea va fi trecut, dupa ce m-am acomodat in noul loc de munca si incep sa ma trezesc, imi dau seama ca ar trebui sa reincep cautarea, pentru ca nu sunt in locul potrivit.

Exista insa solutii pentru asta, nu toate functioneaza permanent, nu toate functioneaza pentru oricine, important este insa sa ne gandim cum putem elimina singuri tensiunea asta pentru a evita greselile.  Devenind constienti de riscurile pe care ni le asumam, sigur vom gasi solutii sa le evitam, sau macar sa reducem sansele de a gresi.  Macar sa ne propunem asta!

Intr-un articol recent, Kevin Weeler, Presedinte la Global Learning Resources, vorbea despre echilibrul intre viata personala si cea profesionala. E un concept care merita revazut, mai ales ca se vorbeste de echilibru abia in secolul 20, inainte impletirea intre viata de familie si munca era mult mai naturala. Ne-a luat mult timp sa ne obisnuim sa mergem undeva si sa stam ore intregi tintuiti in acel loc, pentru ca acum…sau poate in curand.., sa vina momentul sa ne dezobisnuim. Sau macar sa integram mai bine cele doua parti.

Se pare ca pentru generatia Baby Boomers (nascuti imediat dupa cel de-al doilea Razboi Mondial) ideea de a sta intr-un singur loc pentru a munci, un anumit numar de ore, era felul natural de a fi. Ceea ce se intimpla insa cu generatiile mai noi duce la o schimbare a acestei perspective.  Si cei care contribuie la aceasta schimbare sunt Generatia Y (nascuti in intervalul 1970-2000), a caror atitudine despre munca si flexibilitatea pe care au inceput sa o impuna vizavi de locul in care aceasta se desfasoara, pare a confirma existenta unei noi abordari. O abordare mai flexibila, in care accentul se pune pe rezultatul muncii tale, pe implicare si credinta ca ceea ce faci este potrivit talentelor si aspiratiilor tale.