Tag: cariera

Mi s-a intamplat frecvent sa primesc telefoane de la persoane care au fost anuntate ca vor intra in Assessment Center sau, ca sa folosesc cat mai mult limba materna, intr-un Centru de Evaluare si/sau Dezvoltare. Fie ca era vorba despre  Assessment ca parte a procesului de recrutare, fie ca acesta era o etapa necesara inaintea unei selectii pentru promovare, stresul legat de participarea intr-un asemenea proiect pare sa fie la fel de mare.

Raspunsul ramine acelasi, cea mai buna pregatire este….sa nu te pregatesti, ci doar sa reusesti sa fii cat mai natural in exercitiile prin care vei trece.  Pregatirea este inutila, scopul acestora este oricum acela de a genera o reactie cat mai fireasca, nu exista raspunsuri bune sau rele, exista insa reactii care pot fi interpretate.

Singurul lucru pe care il poti face este sa incerci sa intelegi mai bine ce se poate intampla acolo, fie citind un articol care sa te ajute sa intelegi etapele si utilitatea procesului, sau sa petreci o ora facand un curs online despre Assessment & Development Centers.

Cateva elemente de retinut:

– centrul de evaluare nu este un loc fizic, ci este un proces prin care se trece;

– exista mai multe tipuri de exercitii prin care se trece, studii de caz, role-play-uri, interviuri, inventare de personalitate,  prezentari individuale sau de grup, negocieri in grup;

– nu se masoara (sau nu ar trebui sa se masoare) cunostintele tehnice, ci se evalueaza abilitatile;

– reprezinta o evaluare la un anumit moment dat, un punct de vedere cat mai obiectiv, care poate conduce la luarea unei decizii numai impreuna cu celealte elemente luate in considerare in evaluare (concluziile interviurilor cu viitorul angajator sau performantele anterioare, in cazul promovarii).

– este o oportunitate excelenta de a ne cunoaste, si a intelege care sunt zonele a caror dezvoltare ne-ar putea ajuta in planurile noastre de cariera.

Ca si in cazul interviului, a ne pregati prea mult, inseamna a “vinde pielea ursului din padure”, sau supra-vanzare. Ce ne facem daca si cealalta parte face acelasi lucru?

Inca lucram la definirea tipului de job ideal, a tipului de companie si de sef cu care avem rezultatele cele mai bune. Efortul facut incercand sa ne raspundem la aceste intrebari, poate avea un rezultat uimitor, o calitate diferita a vietii… sau cel putin a celor 10 ore petrecute la munca, din totalul celor aproximativ 16 ore pe care le avem in fiecare zi!

Bine, bine, dar cum facem asta? Exista multe variante, insa un punct de pornire bun este chiar completarea unui chestionar care ne-ar putea ajuta cu o potentiala definitie, gen Jung Career Indicator, care ne da gratuit o descriere a tipologiei care ni se poate potrivi in urma raspunsurilor oferite, precum si cateva sugestii de tipuri de ocupatii in care ne-am simti mai bine. Este adevarat ca nu este adaptat la tipurile de joburi din Romania, dar cu siguranta exista multe elemente care ne pot pune pe ganduri suficient de mult incat sa gasim propriile raspunsuri si solutii.

Si daca totusi nu ni se pare ca avem raspunsul potrivit, inseamna ca suntem pe drumul cel bun,  putem continua. Insa de data aceasta as sugera sa trecem de la introspectie, la cererea opiniilor celorlalti. Este infricosator, stiu, trebuie sa ne asumam riscul primirii unor raspunsuri care nu ne plac, dar merita sa iesim din carapace.  Am putea folosi un instrument gratuit, cum este Talent Overview de la Checkster.

Si ce vom avea la final? Cateva puncte de vedere noi, cateva idei asupra carora merita sa mai zabovim putin pentru a lasa lucrurile sa se mai intample sau reveni asupra lor peste cateva saptamini incercand sa tragem o concluzie. Si abia apoi, putem da deoparte semnul “Under Construction” si porni la atac cu planul de actiune clar. Pentru ca e important sa stim ce ne propunem… nu de altceva, dar s-ar putea sa obtinem exact ce ne dorim!

“What you are is what you have been. What you’ll be is what you do now.” – Buddha

Numele de “Curriculum Vitae”, prescutat CV, reprezinta de fapt in traducere descrierea intregii vieti. Daca am face asta, probabil in scurt timp meseria de recruiter s-ar transforma intr-una de cititor…si atat. Formatul extins, care sa acopere toate proiectele, fie ele si temporare, prin care am trecut, toate publicatiile, toate lucrarile la care am participat, toate hobby-urile, toate limbile straine vorbite,  este utilizat in special in zona academica sau stiintifica.

Formatul nou, “Resume” este de fapt cel utilizat in business. De ce? Pentru ca subliniaza de fapt pe scurt, care este zona in care suntem specializati, descrie rapid ce avantaje am putea aduce unui potential angajator si poate convinge rapid ca merita sau nu sa fim chemati la un interviu.

Pentru a avea impact, a atrage atentia fara a plictisi, Resume-ul ar trebui sa indeplineasca cateva conditii:

– sa contina informatie cat mai relevanta

– sa nu depaseasca 2-3 pagini

– sa fie scris in ordine invers cronologica (pornind de la prezent)

– sa explice care a fost impactul meu in joburile recente (detalierea joburilor de la inceputul carierei are sens doar daca ma gandesc sa ma intorc la vreunul dintre ele, altfel merita doar mentionat locul perioada si titlul jobului)

– sa detalieze realizarile cele mai relevante

– sa mentioneze specializarile, si pe scurt tipurile de traininguri la care am participat (evitati situatia in care lista de traininguri acopera jumatate de pagina)

– sa includa alte informatii legate de hobby-uri sau limbi straine cunoscute doar in masura in care acestea sunt foarte relevante pentru jobul la care aplic.

De ce? Pentru ca imi doresc sa il ajut pe cel care imi citeste aceasta carte de vizita sa inteleaga cat mai repede si mai bine nu atat cine sunt, ci mai degraba cum il pot ajuta!

Am primit o sugestie sa scriu despre situatiile in care lucrurile se intampla exact asa cum ne asteptam…adica profetia auto-implinita. Ne temem ca eforturile noastre sunt in zadar, oamenii din jurul nostru incearca sa ne convinga ca lucrurile pot merge si bine, dar ce folos. Tot prost se termina. Si stiam asta.

De multe ori nici macar nu remarcam influenta modului nostru de gandire asupra rezultatului final. Este valabil si in cazul cautarii unui job. Pentru ca avem de fapt intotdeauna mai multe optiuni: sa incercam sa facem lucrurile sa se intample, sau sa demonstram ca noi avem dreptate.

Bun, si dupa ce demonstratia s-a incheiat? Suntem mai aproape de ceea ce ne-am propus oare? Sau o luam de la capat, fix din acelasi loc? A sta pe loc poate transmite ca nu ne dorim cu adevarat o schimbare, insa ne prinde bine atentia celor din jur atunci cand ne plangem.

Mi s-a intamplat de multe ori sa primesc telefoane cu intrebarea, “Si? Pentru mine n-ai mai gasit nimic?”. Avand in vedere ca depinzi de proiectele pentru care esti angajat de clienti, uneori raspunsul nu este pozitiv. Dar continui, cu o alta intrebare “Dar tu? Ce ai mai facut? Ai mai aplicat? Ai mai vorbit cu cineva?”.  Cel de-al doilea raspuns este dezarmant “Destul de putin, din pacate nu stau prea bine cu timpul, si vezi si tu ca nu apare nimic.” Eu vad, dar lentilele prin care ma uit sunt acelea ale unui om a inteles ca norocul ni-l facem si singuri. Prin modul in care suntem dispusi sa facem eforturi, sa ne adaptam, si sa cautam solutii in primul rand singuri, inainte de ne gandi cum le putem reprosa celor din jur ca nu vor sa ne ajute!

“Whether you think you can or you can’t, you’re right.” – Henry Ford

Refrenul “Nu e bine sa mananci bomboane pentru ca iti strici dintii” ne este cu siguranta foarte familiar din copilarie. De cate ori nu ne-am ascuns de parinti ca sa ne bucuram in liniste de cateva bomboane interzise? Pentru ca, nu-i asa, cu cat sunt mai interzise, cu atat sunt mai bune.

Si gandul asta nu a incetat sa ne urmareasca nici cand am ajuns sa avem noi puterea de decizie in privinta lucrurilor pe care le mancam sau pur si simplu care ne aduc placere imediata in viata.

Cu siguranta insa ca nu ne-am gandit pana acum ce poate sa spuna despre noi… si despre succesul nostru… o bomboana mancata… sau nu.

Si care ar putea fi legatura intre bomboana lui Posada si Morcovul lui Dan Pink?

Ca sa gasesti raspunsul urmareste explicatiile lui Posada.

Am primit zilele acestea cateva intrebari legate de ordinea in care ar trebui facuti acesti pasi, precum si detalii despre cum ar putea fi abordat fiecare pas in parte.

Este bine ca activarea retelei de contacte sa nu astepte refacerea CVului, avand in vedere ca nu presupune intr-o prima etapa transmiterea acestuia, ci mai degraba activarea contactului si stabilirea unor intalniri cu persoanele care ne cunosc, dar cu care am pierdut legatura in ultima perioada.

Daca decidem sa folosim LinkedIn, asa cum sugeram in postul anterior, profilul pe care il cream acolo poate fi insa o descriere profesionala care tine locul unui CV. Iar in acest context este util sa acordam suficienta atentie structurii acestuia.

Dar sa revenim la CV, pentru ca pina la urma in procesul de cautare a unui job acesta este cartea noastra de vizita. Sunt de multe ori surprinsa sa vad cat de putin timp acordam elaborarii structurii si continutului acestuia, de parca faptul ca sunt alte cateva sute de carti de vizita care arata identic cu a noastra, ar fi la ordinea zilei si chiar apreciat.

Sigur nu dispunem de retete universal valabile, insa exista cateva elemente , care pot asigura, daca sunt bine elaborate, o diferentiere. De exemplu:

– definirea intr-un paragraf, in termeni cat mai clari si mai usor de inteles, a principalei mele responsabilitati in acel job si a impactului pe care il are activitatea mea (zone de actiune, oameni in subordine, dimensiuni echipa, etc.)

– sublinierea realizarilor proprii in job-ul respectiv, acele obiective atinse care practic asigura o intelegere mai buna a gradului meu de performanta in job-ul mentionat (nu ce se face in general ca Sales Manager, ci ce am realizat EU ca Sales Manager)

– definirea realizarilor in termeni cat mai concreti (SMART) intr-o maniera care sa dea dimensiunea acestora, fara a folosi termeni specifici doar companiei (ex: rezultate obtinute, durata de implementare a unor procese, in cazul in care aceasta este relevanta pentru respectiva realizare, recunoasteri publice, etc.)

– evitarea informatiilor confidentiale, putem inlocui cifrele cu procente de crestere venituri sau scadere costuri. In acest fel orice nou angajator s-ar putea gandi ca acelasi lucru il vom face si cu informatiile confidentiale legate de activitatea sa, daca am ajunge sa lucram in compania respectiva;

Si inca ceva…, exista modele si modele de CVuri, putem alege orice, insa in momentul in care il avem pe al nostru in fata ochilor ar trebui sa ne gandim la cateva aspecte cheie:

– cat de greu este de urmarit/citit/evaluat,

– cat de multe modele similare exista in piata (vezi  folosirea in exces a modelelor propuse de site-urile de joburi)

– cat de usor intelege cel care citeste rapid un asemenea CV care este specializarea mea si tipul de job in care m-as potrivi cel mai bine

– daca este un roman in curs de publicare sau are doar potential sa devina:-)

E greu de estimat cat de mult dureaza etapa elaborarii CVului.  Depinde de fiecare in parte, insa e garantat o investitie de timp care va aduce beneficii. Reversul medaliei e simplu: lipsa unei asemenea investitii poate crea multe deservicii.

Si asa avem plina si ziua de marti si poate chiar cea de miercuri…continuam cu ziua de joi, cand vom intra in mai multe detalii legate de utilizarea LinkedIn si criteriile de selectie a jobului ideal.  Daca aveti alte sugestii sau intrebari, le astept!

Si asta ma poate ajuta in cautarea unui job, in gasirea unor parteneri de afaceri, in promovarea mea ca profesionist. Cu conditia sa ma folosesc de cat mai multe dintre avantajele oferite de aceasta platforma.

Ce este LinkedIn:

– una din retelele sociale folosite cel mai mult in interes de business

-usa de intrare intr-o lume care include deja 50 milioane de utilizatori (14 Oct.2009)

– o cale de a te promova si de a intra in legatura cu oameni cu care ai studiat, ai lucrat, ai colaborat si cu care n-ai mai tinut legatura in ultimii ani

– o sursa de potentiale idei de afaceri sau propuneri de job

– un instrument prin care pot avea acces la informatie, la sfaturile unor specialisti, pot invata

Cum il pot folosi:

– creandu-mi un profil personal care sa includa cat mai multe detalii despre experienta mea profesionala si interesele mele

– conectandu-ma cu persoane pe care le cunosc sau cu care am intentia de a ma cunoaste, ale caror profile exista de asemenea pe LinkedIn

– devenind membru in diverse grupuri in functie de temele mele de interes si participand la discutii

– solicitand sau primind recomandari legate de experienta mea profesionala care pot ajuta la consolidarea reputatiei mele profesionale

– aplicand la diverse joburi afisate fie in sectiunea special dedicata, fie in discutiile din cadrul grupurilor din care fac parte

Si asta este doar varful aisbergului, vom continua…

Articole detaliate despre eticheta care ar trebui folosita, utilitatea grupurilor, a recomandarilor, etc. le puteti gasi pe blogul I’m on Linked In Now What? sidaca nu vi se par suficiente va sugerez sa achizitionati cartea cu acelasi nume.

Cu siguranta sunt multe elemente care determina succesul unui proces de cautare a jobului ideal, iata insa o descriere a celor mai importante dintre ele:

Research / Cercetare

– care sunt abilitatile pe care le poti promova

– care sunt industriile si companiile in care ai putea folosi cel mai bine aceste abilitati

– care par sa fie nevoile specifice ale companiilor care te intereseaza

– pe cine si cum abordezi in compania respectiva

Relevanta

Abilitatile tale ar trebui sa poata rezolva o problema/nevoie a companiei tinta. Inainte sa te intrebi ce pot face ei pentru tine, intreaba-te ce ai putea face tu pentru ei. Le poti aduce venituri, salva cheltuieli, creste eficienta?

Si gandeste-te cum ai putea demonstra asta, cu exemple concrete.

Rezistenta

Cat de bine poti face fata esecurilor? Capacitatea ta de a rezista si a trece mai departe este esentiala in acest proces. Ai primit un raspuns negativ, nu-i nimic, trecem mai departe, gandim pozitiv si ne concentram pe rezultatul care trebuie obtinut nu pe presupusele motive pentru care ai fost refuzat.

Mai multe detalii gasiti in Guerilla Marketing for Job Hunters

Daca te intrebi cum se poate face asta si la noi, astept comentariile tale!

Am vazut de curand filmul Coco avant Chanel si tare mult mi-au placut gandurile pe care m-a pus. Unul dintre ele, curajul de a fi diferit, imi pare cat se poate de relevant si pentru subiectul carierei.

Pentru ca vorbim prea usor si prea des despre cariera, am ajus de multe ori sa o confundam cu lucruri repetitive. Vreau o cariera ca a lui X. Actionez mimetic. Pana la un punct este bine. Prin mimetism invatam, deprindem abilitati, cunostinte, deprindem meserii.

Dar cariera nu este o meserie. Este sau ar trebui sa fie mai mult. O asumare a unei meserii intr-un sens care sa ne ajute sa devenim cea mai buna varianta a noastra. Sau macar o incercare de acest fel. Ceea ce e bine pentru altii nu e neaparat bine pentru mine. Este putin probabil ca o cariera precum cea a lui X sa mi se potriveasca manusa. Macar si pentru simplul motiv ca pana nu o incerci nu ai de unde sa stii daca te aranjeaza croiala sau culoarea.

Si daca tot se spune ca suntem indivizi unici si irepetabili, de ce nu am incerca sa fim si diferiti. Nu in sensul negativ, de desprindere de ceilalti, ci in sensul imbogatirii. Pot face si altfel lucruri care pana acum se faceau intr-un anumit fel. Pot sa imi dau silinta sa schimb o rutina, un obicei. Si nu doar o data, ci cat mai des, pana devine un sistem, o a doua natura.

In order to be irreplaceable one must always be different. (Coco Chanel)

O stim cu totii. Mare lucru nu reusesti sa faci in viata daca nu ai si putin noroc. Din pacate, in multe situatii, facem din noroc o scuza si nu un mijloc.

Sunt ghinionist, nu ma place seful. 

Ce sa fac, n-am noroc. Toti au primit o marire de salariu, doar eu nu.

Daca aveam putin noroc, gaseam un job mai potrivit.

Asa ne eschivam, ne scuzam, ne mangaiem singuri pe cap si incercam sa ne facem viata mai usoara. Dar cu o viata usoara nu (mai) crestem niciodata. Odata cu trecerea timpului, cu marirea si micsorarea teancului de hartii de pe biroul nostru, este foarte probabil ca vom imbatrani… dar de crescut, nici vorba!

Crestem cand ne ridicam singuri, cu o mana, precum Baronul Munchhausen, si ne asezam in asa fel incat norocul sa nu ne mai ocoleasca. Luam azi decizia de a vorbi cu seful despre ceea ce ne framanta, cautam sa intelegem ce fac altii mai bine sau pur si simplu diferit de merita mai mult, ne asumam in totalitate decizia asupra jobului urmator. Daca nu noi, atunci cine?

Lumea nu e neaparat egoista, pe doar prea grabita sa isi vada de treburile, de prioritatile sale, sa isi caute norocul.