Mi-e frica
February 7th, 2013Intre fricile mele de toate zilele s-au numarat: frica de avion, frica de lift, frica de ski, frica de telecabina, de viteza, frica de a pleca de la fostul loc de munca, frica de esec… si lista ar putea continua.
Apoi, pe masura ce incepeau sa ma acapareze, mi-am dat seama ca nu am alta varianta decat sa le privesc in ochi. M-am suit in avion, am urcat cu telecabina, am inceput sa invat sa schiez, am plecat dintr-un job bun, iar pe masura ce mi-am trait momentele de “rece pe sira spinarii”, am reinceput sa ma construiesc si sa ma intalnesc cu mine.
Pentru ca acum stiu: frica imi semnaleaza, de fapt, o zona asupra careia ar trebui sa ma aplec.
Am tot vazut si am a
vut in proiecte de coaching oameni carora le era teama sa paraseasca un job. In general, s-a intamplat la cei care erau de foarte mult timp in aceeasi companie, iar decizia de a pleca a fost foarte ingreunata de frica. Frica de a nu face fata conditiilor actuale din alte companii, ca nu mai sunt competitivi, ca valoarea perceputa in interiorul companiei este superioara celei pe care ar putea-o avea in piata, etc. Si drumurile astea repetate… “sa plec – sa nu plec”, “pot – nu pot duc” catre o subrezire a increderii in sine, care cred ca este, de fapt, cea mai grava.
In cele din urma, chiar momentul in care incepi sa te indoiesti de tine intr-un job, cred ca este primul semn ca ar trebui sa faci ceva pentru a iesi din starea de confort aparent.
“Life begins at the end of your comfort zone”, spunea Ralph Waldo Emerson.
Singura frica pe care n-o pot confrunta este aceea de mine insami, cea de peste cativa ani. Este inca suficient de puternica incat sa ma ajute sa ma lupt cu toate celelalte!
TweetTags: introspectie, schimbare, viata personala
Neata.
Cu privire la frica asta de a pleca la un alt job: eu o consider o plafonare si de aici pleaca totul. Si plafonarea este tot o forma de obisnuita si de aia apare aceasta frica.
@sirdevil Asa este, frica e chiar un semnal de plafonare si nevoie de a cauta altceva
Tocmai scriam pe twitter: Fear does not exist anywhere except in the mind. Repeat after me: fear does not… 🙂
@Elena :-)) fear does not:-)
Aproape ca nu-mi vine sa cred ca scrii despre asa ceva :), eu chiar ma gandeam sa scriu o carte despre treaba asta cu fricile. Si eu le detin si le combat in diverse etape si cu diverse masuri :). Claustrofobia insa ramane in top. Nu ar fi rau sa ne spui niste tipsuri concrete, cum ai facut de exemplu sa te urci in avion? 😀
@Ana Maria Povestim la o cafea la un moment dat, nu am o formula magica, decat insistenta de a nu o lasa sa ma tina blocata. Si de aici ideile si incercatul continuu sa scap de ea. Nu ma urc inca perfect relaxata in avion, dar ma urc si nu-l mai evit. Mi-a folosit la un moment dat si terapia, pe care o sugerez!
[…] Mi-e frica (Madalina Uceanu) […]
Madalina, cum sa.ti fie frica de avion, cand e asaaa frumos sa zbori?
Mai degraba cred ca e vb de frica de ce s.ar intampla daca s.ar prabusi avionul, nu? 😀
Si frica de moarte e fireasca, insa se spune ca doar cel care nu Traieste se teme de dansa. 🙂
Zboruri fara turbulente majore! :-*
@Denisa Multumesc frumos, asa sa fie, fara turbulente:-)