Tag: schimbare

Sunt oameni pe care nu ii poti ajuta. Oricat de mult ti-ai dori, te lovesti de nevoia lor de a fi ajutati, de a se simti ajutati. Dar totul se opreste aici.

Cred ca am avut fiecare dintre noi parte de o asemenea tipologie, de multe ori recunoscuta cu greu. Greu pentru cei care incearca sa ajute, pentru ca iti ia ceva timp pina te prinzi ca e nevoie doar de deschiderea de a ajuta si nu de ajutor propriu zis. Si pina te prinzi, consumi ceva energie incercand. Daca nu merge o varianta, trecem la urmatoarea, doar avem resurse. Si mai avem ceva: senzatia ca daca vrem, o sa reusim. Daca n-a iesit dupa prima incercare, asta inseamna doar ca n-am folosit metodele potrivite si e momentul sa incercam altceva.

Insa mai inseamna ceva, mult mai grav. Spune ceva despre noi, mai mult decat despre celalalt. Ne-ar putea spune ca ne consideram infailibili. Ca noi credem ca ne va reusi ceea ce nici familiei, nici prietenilor, nici vietii traite pina acum de cel vizat nu i-a reusit. Noi il vom salva.

E o capcana periculoasa, in care cadem cu mare usurinta daca nu ne dezvoltam doza sanatoasa de egoism. De multe ori, egoismul este privit ca fiind negativ. In fapt, cred ca uitam conotatia lui pozitiva. Avem nevoie, in primul rand, de noi pentru a putea fi orice ne-am putea propune pentru celalalt. Si avem nevoie de noi intregi, echilibrati si capabili sa credem ca vom reusi. De asta cred ca luptele trebuie alese cu grija.

Altfel, riscam sa tranformam totul intr-o lupta. Fara miza, fara castigatori, dar cu multi invinsi.

Intre fricile mele de toate zilele s-au numarat: frica de avion, frica de lift, frica de ski, frica de telecabina, de viteza, frica de a pleca de la fostul loc de munca, frica de esec… si lista ar putea continua.

Apoi, pe masura ce incepeau sa ma acapareze, mi-am dat seama ca nu am alta varianta decat sa le privesc in ochi. M-am suit in avion, am urcat cu telecabina, am inceput sa invat sa schiez, am plecat dintr-un job bun, iar pe masura ce mi-am trait momentele de “rece pe sira spinarii”, am reinceput sa ma construiesc si sa ma intalnesc cu mine.

Citeste continuarea

Ştim deja că singura constantă în viaţă este schimbarea. Însă ultimii doi ani şi, probabil, şi următorii doi, ne-au testat şi ne vor testa cu adevărat înţelegerea sensului acestei afirmaţii.

Criza de peste ocean şi-a făcut simţite valurile, în scurt timp, şi pe bătrânul continent. Chiar dacă în cele mai multe situaţii ne considerăm diferiţi, în ceea ce priveşte efectele recesiunii, avem un scor cel puţin comparabil cu toţi vecinii noştri, mai apropiaţi sau mai îndepărtaţi.

Citeste continuarea

Nu cu mult timp in urma vorbeam cu unul dintre oamenii care au o mare vechime in piata de training din Romania, care ma intreba care este explicatia pe care o dau faptului ca sunt o multime de oameni din pozitii de management in jurul lui care s-au aruncat brusc in piata, fara sa aiba nici un fel de rezerva financiara, sau alta oferta, macar potentiala,  in buzunar la momentul in care au luat decizia de a demisiona.

Nu stiu sigur care este raspunsul pentru toti acestia insa din discutiile avute cu o multime de manageri in ultimele luni, mi-as putea imagina urmatoarele scenarii:

– presiunea existenta in aceasta perioada nu a adus la suprafata calitatile celor cu care lucra, dimpotriva, a adus la lumina un tip de comportament cu care nu se identifica

– exista deja o nemultumire vizavi de angajatorul sau jobul actual instalata inaintea crizei, ceea ce a dus la reducerea disponibilitatii de a face un efort suplimentar care a fost atat de necesar in toata aceasta perioada

– evolutia profesionala presupune trecerea anilor care duc automat si catre o evolutie emotionala si o regandire a valorilor si a ordinii prioritatilor in viata

– au simtit nevoia unei perioade linistite in care sa petreaca mai mult timp cu sine si sa isi evalueze pasii urmatori si planul personal de dezvoltare pentru urmatorii ani

– au fost nevoiti sa se arunce in gol, fara sa dezvaluie motive concrete cercului de cunoscuti, si n-au decat optiunea de a se adapta unei asemenea intalmplari.

Astea sunt presupunerile mele. Voi ce alte motive credeti ca ar putea determina o asemenea miscare?

Fac ceea ce este potrivit pentru mine sau ar trebui sa schimb directia? Este o intrebare frecventa in mintea profesionistului senior, care a petrecut deja 10 ani intr-o cariera si o profesie pe care le-a ales mai degraba conjunctural.

Revine foarte des in discutiile pe care le am in ultima perioada si recunosc nevoia de a vorbi si a valida indoielile:-), dar mai ales nevoia de a intelege ca un asemenea proces este de durata, si nu e ca o boala care “trece” dupa cateva luni daca ii aplici tratamentul potrivit.

Ce fac gresit de nu gasesc solutia? E normal sa dureze asa de mult? Mai tii minte ca vorbeam despre asta acum un an? Cum pot explora alte optiuni? Cum imi raspund la aceasta intrebare? Pornesc pe calea infricosatoare a chestionarii proprii si a cautarii altui drum?

Perspectiva poate fi terifianta, ar insemna sa constat ca nu sunt in directia potrivita, dar nici nu stiu care ar fi aceea, sa accept faptul ca urmeaza o perioada neclara in care imi voi pune la bataie toata vointa pentru a ma tine pe linia de plutire, fara sa stiu daca aceasta calatorie nu ma va aduce la loc in acelasi punct.

Citeste continuarea

Trimit CVuri, nu sunt sunat, nu mi se raspunde la email, aplicatia mea nici macar n-a fost citita, n-am primit nici un raspuns de confirmare, nu am fost invitat la nici un interviu in ultima luna. Ce ma fac? Oare incotro sa ma mai indrept? Nimeni nu pare sa aiba o solutie. Peste tot este la fel, nimeni nu angajeaza. Am vorbit cu toata lumea cu care puteam vorbi, nu apare nici o oferta!

Sambata, 25 Septembrie, a fost marea zi de curatenie nationala. Dar despre asta probabil stiti. Sper ca ati aflat si faptul ca peste 150.000 de oameni s-au strans si peste 1000 de tone de deseuri au fost colectate intr-o singura zi.  Ce nu stiu sigur daca stiti este care a fost sentimentul pe care l-au avut cei care s-au trezit cu noaptea in cap pentru a se inregistra si porni pe teren in cautarea, deloc dificila de altfel, a locurilor impanzite cu urmele trecerii oamenilor pe acolo. Gasiti cateva povesti frumoase despre ziua Z, despre entuziasmul si senzatia ca se poate pe care a creat-o aceasta actiune, pe langa curatenia propriu zisa.

Desi nu am participat decat la prima parte a zilei, care a inceput inca de dimineata cand soarele nu era inca sigur daca e momentul sa iasa sau nu:-), m-am bucurat nespus de senzatia ca impreuna putem face ceva diferit, pe care o am inca dupa ziua Z. Pentru mine ziua de sambata a fost o zi dubla, in care ar fi fost bine sa ma pot afla in doua locuri in acelasi timp, iar dupa numai doi saci de gunoaie stranse am fugit catre evenimentul de lansare a noii generatii Erisma 10, lasand in urma mea la curatenie reprezentantul familiei.

Citeste continuarea

Cam asa descrie prof. Herminia Ibarra momentele de schimbare a carierei in cartea sa “Working Identities”. Si ii dau dreptate, nu esti inca nici departe de ceea ce ai fost, nici prea aproape de ceea ce ai putea deveni. In plus, ceea ce ai putea deveni poate lua in etapa asta foarte multe forme la care pina acum nu te-ai gandit.

Cu siguranta o stare similara este cea de la inceputul carierei, insa atunci sunt mai multe sanse sa intervina si alte considerente practice care sa primeze in fata celor care tin de valori si principii de viata. Ai nevoie de experienta, de un job, de un salariu care sa iti asigure traiul pe cont propriu, de un mediu din care sa poti absorbi cat mai multe. Aparent e mai simplu, cel putin obiectivele par mai clare. Varianta deja clasica de dezvoltare a carieri, tip Planifica-si-Implementeaza, s-ar putea dovedi viabila. Iti stabilesti un obiectiv si incepi implementarea acestuia.

Credeti ca retele sociale ne pot ajuta sa ne gasim un job mai bun sau sa evoluam in cariera?

Am citit materiale pe tema asta, dar totusi nu inteleg cum am putea sa le exploatam in asa fel incat schimbarea sa se produca in cariera. Cum ar trebui sa ne comportam, ce ar trebui sa facem in general atunci cand ne inscriem pe astfel de siteuri, pentru a folosi retele sociale si in cariera?

Cu siguranta ne pot ajuta sa ne promovam imaginea profesionala si pot demonstra nivelul nostru de competenta intr-un anumit domeniu. Ma gandesc in primul rand la LinkedIn, care este una dintre retelele sociale pe care le consider printer cele mai importante si utile intr-un asemenea demers. Cativa pasi de facut aici ar fi urmatorii: completarea profilului cu informatiile relevante despre experienta dvs. si ariile principale de competenta, conectarea cu fosti colegi, persoane pe care le intalniti la diverse evenimente, fosti angajatori, intrarea in diverse grupuri de interes pentru dvs.si participarea la discutii pe teme unde puteti avea un punct de vedere valid.  Practic in felul acesta puteti asigura o promovare si o vizibilitate a propriei persoane, cu cat numarul de persoane cu care sunteti conectat este mai mare cu atat profilul dvs. va fi gasit mai usor de potential angajatori.

Citeste continuarea

Dimineata devreme, fugind spre munca, intalniri si sedinte, te trezesti ca e primavara. Sau e vara. Sau a inceput sa ninga. Vaaai, vine Craciunul din nou? Si numarul acela ciudat de la finalul datei din calendar incepe sa semene cu secundarul ceasului. Dar nu mereu, din fericire. Iti mai amintesti cu un nod in gat de momente in care secundarul parea decis sa isi demonstreze importanta reala si refuza sa se miste doar pentru ca il rugai tu! In fond cine esti tu sa controlezi timpul?

Acelea pareau sa fie semnele unei chemari catre o aparenta cautare a sensului drumului pe care ne poarta viata. Dar gandul asta nu a trecut recent prin nici o dieta si pare sa nu fie cititor de reviste mondene, nu respecta nici o regula a zilei de azi, atarna greu si nu atrage.

Citeste continuarea