Tag: interviu

Primesc des CV-uri din toate categoriile: manageri, specialisti seniori, dar si oameni la inceput de cariera. Daca se intampla sa fiu dupa un eveniment in care am vorbit despre cariera, sau scrie Chinezu vreun articol in care sa ma mentioneze :-), curg emailurile cu intrebari de consiliere sau CV-uri.

La interval de doua luni mi s-au intamplat cateva episoade similare, care stiu ca, din pacate, sunt semnificative pentru modul in care privim cautarea de job. Suntem extraordinar de atenti si precauti cu timpul pe care il investim. Dupa parerea mea, putin cam prea precauti.

Citeste continuarea

In proiectele de consiliere in cariera aud des comentarii legate de motivele pentru care o persoana isi doreste sa paraseasca un job sau cele pentru care cineva decide sa aleaga o companie ca viitor angajator sau nu.

In proiectele de recrutare vad uneori situatii in care nu suntem constienti de impactul pe care il au actiunile noastre asupra deciziei candidatilor intervievati de a accepta viitoarea oferta a companiei.

Din fericire, exista inca si mai multe situatii in care lucrurile se desfasoara asa cum ar trebui si proiectele se finalizeaza cu succes. Altfel nu mi-as permite sa aloc timp unui articol:-)

In saptaminile urmatoare voi avea cateva grupe de manageri care vor participa la cursul de Recrutare, fiind constienti de impactul major pe care il are abordarea lor in recrutarea oamenilor cu care isi vor atinge ulterior obiectivele de business agreate.

Nu as vrea sa ma bazez exclusiv pe impresiile stranse de mine, asa ca va rog sa ma ajutati sa facem o lista a lucrurilor care va atrag atentia si va pot influenta decizia de angajare, dupa un interviu cu un manager direct. Nu ne referim la interviurile cu un recruiter sau un reprezentant al departamentului de HR, ci la intalnirea cu managerul cu care urmeaza sa lucrati.

Ideea mi-a venit de la infograficul de mai jos, care subliniaza inca o data importanta imaginii de angajator si influenta procesului de recrutare asupra atractivitatii angajatorului.

Daca reusim sa crestem gradul de constientizare al fiecarei parti implicate in procesul de recrutare (candidat si angajator) cred ca sunt ceva sanse sa ajutam ca lucrurile sa mearga mai simplu. Ar fi multe de zis si din perspectiva cealalta, cum se vede atitudinea unui candidat, care este perceptia managerilor, asa ca promit ca voi reveni si cu cateva idei “calde”, dupa derularea acestor sesiuni de training!

Care este experienta voastra?

Am primit de curand din partea celor de la GoMentorship invitatia de a atrage atentia asupra principalelor greseli de care se lovesc tinerii in cautarea unui loc de munca. Am reluat cateva dintre ideile din codul bunelor maniere in CV, dar de data aceasta am incercat sa extind referirea de la realizarea CVului la tot procesul de cautare a unui job.

Neadaptarea scrisorii de intenție la postul pentru care s-a aplicat

Tinerii citesc despre nevoia de a crea o scrisoare de intenție, așa că-și fac una. Aceeași pentru toate joburile la care aplică. Dar rolul acesteia este tocmai acela de a ajuta un recruiter să înțeleagă mai bine ce îi motivează să aplice pentru un anumit job, ce anume din abilitățile sau experiența lor îi recomandă pentru post. Efortul de a adapta această scrisoare (care poate fi inclusă chiar în corpul emailului la care e atașat CV-ul) demonstrează interesul pentru job și capacitatea de înțelegere a perspectivei de business.

Capra vecinului (Așteptări nerealiste bazate strict pe comparația cu alți prieteni/colegi)

Comparația e utilă doar dacă te ajută să devii mai bun, nu doar mai scump. Piața locală încă nu are o formă clar structurată și niște limite salariale clare pe nivele și industrii. Tendințe se pot identifica, dar utilitatea lor e relativă. Pentru tânărul angajat ar trebui să fie mai important să găsească o organizație care să-l ajute să se dezvolte, să-l implice în procese de training, decât să fie plătit mai bine. E foarte important să aibă o imagine de ansamblu a beneficiilor (diferite de la individ la individ) pe care le oferă oportunitatea de a lucra undeva. Tendința de a nu vedea pădurea de copaci îi poate sugera evaluatorului că același lucru se va întâmpla și în job.

Cu siguranta nu sunt singurele greseli, si mare parte din ele pot fi reparate usor, va astept insa cu comentarii legate de alte greseli carora le gasiti o solutie, cred ca sugestiile sunt intotdeauna utile.  Articolul integral il gasiti aici.

Cand dorim o marire de salariu. Este in regula sa cerem una? In ce mod?

Mi se pare mai eficient sa incerc toate mijloacele pe care le am la indemana pentru a-mi securiza jobul actual, decat sa ma indrept rapid catre piata la prima nemultumire. Abordarea depinde de structura si cultura fiecarei organizatii. In general insa as sugera sa fiti pregatit cu argumente concrete, care sa nu tina doar de nevoile dvs. specifice, ci de raportul intre rezultatele foarte bune obtinute si impactul acestora in organizatie.

Citeste continuarea

Continui seria intrebarilor carora le-am dat raspunsul in cadrul colaborarii mele cu Unica online.

Cum ma pot angaja daca toata lumea cere experienta?

De aproape un an de zile imi caut un job…Sunt in anul 2 la facultatea de Kinetoterapie…Facultatea este destul de grea,si nu pot lipsi…Mi-am cautat un job part-time…Niciun rezultat!Am incercat dupa aceea sa caut job full-time!Iar nimic..Depun Cv-uri,pe site-uri,la firme…Nu ajung nici macar la interviu…Nu primesc un telefon macar!Toata lumea cere experienta!!Dar cum pot acumula aceasta experienta daca nimeni nu ma angajeaza?sunt super descurajata…Ce sfat imi puteti da?

Citeste continuarea

Scriam intr-un post anterior despre cautarea unui job, atunci cand prioritatea este siguranta financiara a mea si/sau a familiei mele, sau pur si simplu intrarea intr-un domeniu in care as vrea sa capat experienta. De multe ori, greselile pe care le facem sunt banale, si tocmai de aceea as vrea sa le reiau, in incercarea de a crea un check list care sa ne ajute in acest sens.

1. Curriculum Vitae

Daca nu l-ai refacut de ceva timp este important sa te uiti cu atentie peste el, este prima ta carte de vizita. Ideal ar fi ca acesta sa fie usor de urmarit, intr-o aranjare in pagina care sa faca posibil intelegerea cat mai clara a locului de munca actual, a celor anterioare, studiilor si zonelor de specializare, la o prima privire. Nu pot sublinia suficient de mult cat de important este sa mentionezi si realizarile tale in fiecare job relevant, ele sunt cele care spun cel mai mult despre cat de performant esti in realitate.

Citeste continuarea

Aparent, atunci cand esti in cautarea unui job, asta este afirmatia pe care cei mai multi dintre noi ar vrea sa o auda.  Si pare ca este cu atat mai bine, cu cat o auzi mai des. Insa conteaza mai degraba ce urmeaza dupa aceasta afirmatie. Aici scenariul pe care ni-l inchipuim ca se va derula in majoritatea cazurilor este urmatorul: oferta, semnare contract, inceput activitatea. Din pacate sunt prezente frecvent si urmatoarele scenarii: nu primesti nici un alt raspuns dupa aceea pentru cateva saptamini/luni, oferta nu este cea pe care o asteptai, primesti un telefon prin care esti anuntat ca de fapt lucrurile s-au schimbat si a fost ales pina la urma altcineva.

Atunci este de fapt cel mai greu sa reiei procesul de cautare a unui job. Dezamagirea e prea mare, incepi sa crezi ca ai din ce in ce mai putine sanse, si, cel mai grav, incepi sa te intrebi daca mai esti bun de ceva, sau mai are cineva nevoie de tine.

Citeste continuarea

Am primit de multe ori in ultima perioada intrebari legate de modul in care ar trebui sa decurga un interviu cu o companie de recrutare. Cum as putea sa ma pregatesc? Oare ce ma intreaba? Cand sa ma astept la un raspuns?

Cum ma pot pregati?

Incercand sa inteleg putin cine este compania pe care o reprezinta respectivul Recruiter, este o companie de recrutare, una de head hunting, au reputatie buna pe piata, stiu pe cineva care a mai fost la interviu la ei, am de la cine cere o opinie. Apoi, pregatirea e clasica,  ca pentru orice interviu, ar fi ideal sa incerc sa imi pun in ordine putin ideile, ce am facut, cu ce rezultate, care sunt proiectele cele mai relevante pentru mine, care au fost momentele cele mai dificile si realizarile de care sunt cel mai mandru.

Citeste continuarea

Vineri si sambata am avut placerea de a sta de vorba cu studentii MBA-ului Romano – American, Asebuss. Am pornit de la temele comune pentru aceasta perioada (tendinte in piata in 2009, tipuri de joburi cautate), si de la sugestiile unei persoane care si-a desfasurat activitatea ultimilor ani facand recrutare (tipuri de intrebari la interviu, gafe de evitat) am pornit o discutie interesanta legata de intrebarile permise si cele mai putin permise in interviuri.

Una din temele care a parut sa capteze interesul si sa aprinda discutiile a fost legata de FEMEI. Insa femei in business, respectiv despre cat de corect este sa intrebi un candidat femeie daca are intentia de a face copii in viitorul apropiat. Exista cu siguranta situatii in care raspunsul la o asemenea intrebare este necesar, mai ales daca in departamentul in care angajezi deja ai 2-3 persoane care sunt in concediu de maternitate. Insa cat de corect este sa faci o asemenea discriminare sau cum judeci raspunsul la o asemenea intrebare?

Daca intrebi direct, poti avea urmatoarele reactii:

– nu, nu imi doresc…si totusi asta sa se intample dupa 6 luni, chiar daca respectiva candidata nici n-a avut intentia de a ramine insarcinata in momentul in care s-a prezentat la interviu

– da, imi doresc, dar sigur nu in urmatorii 2 ani…si totusi se poate intampla oricand

– se ridica si pleaca, sau continua interviul dar refuza oferta ulterior pentru ca nu isi doreste sa aiba de-a face cu persoane care judeca lucrurile doar asa.

Cu siguranta nu exista un raspuns universal valabil pentru cea mai buna abordare.

Doua variante de abordare corecta si care ne ajuta sa luam o decizie cat mai putin riscanta pot fi urmatoarele:

– la finalul interviului, explic ca va trebui sa analizez toate aplicatiile si sa iau in calcul si riscul de a avea o angajata care va ramine insarcinata in urmatorul an cand participarea sa la rezultatul proiectului nostru este critica…si astept o reactie;

– incerc sa evaluez de fapt nivelul de responsabilitate al persoanei si simtul etic, prin alte intrebari puse in timpul interviului, am mai multe sanse asa de a intelege daca…chiar daca improbabilul se va fi intamplat, candidata respectiva va avea o abordare menita sa ma ajute sa rezolv potentialele probleme, va lasa proiectele in ordine, va incerca sa se intoarca cat mai repede in asa fel incat ca sa nu afecteze dramatic activitatea.

Nu exista solutia unica sau universala la aceasta dilema, cu siguranta, insa la fel de sigur, punerea intrebarii direct nu rezolva problema si nu da solutia, insa subliniaza abordarea subiectiva si potential discriminatorie! Daca asta ne dorim, e in regula si asa, este bine insa sa intelegem ce se mai citeste si printre randuri…si sa ne asumam concluziile!

Cine-i cel mai grozav manager din tara? Chiar daca le-am uitat, povestile copilariei ne mai bantuie inca. Poate pe undeva explica si anumite obisnuinte de comportament care ne fac sa ne simtim tare bine. Sau nu…

Venim la interviu, dupa ce am vorbit cu oglinda, si totul este clar din punctul nostru de vedere. Nu avem de ce sa explicam nimic. Daca persoana din fata noastra care pune intrebarile nu a inteles din prima clipa care este raspunsul la unica intrebare care conteaza (cea de sus…) inseamna ca nu are sens sa ne mai pierdem timpul sa discutam. Si plecam de la interviu fara sa fi castigat nimic. N-am aflat nimic despre un job care ar fi putut sa deschida o usa pe care pana atunci nu o observasem, n-am oferit si nu am primit nimic. Si totul din vina celuilalt. Oare?

Faptul ca am ajuns la un anumit moment in cariera in care toate caile par batatorite, banale, neinteresante nu este vina celui din fata noastra care pune intrebarile si nici a celor cu care lucram in fiecare zi la birou. Este vina oglinzii si a unui viciu de auto-cunoastere.

Oglinzile imbatranesc, se stie, imaginile ajung sa fie distorsionate. De unde si alegerile neinspirate, neinformate si adesea nefericite pe care le facem cand ne propunem sau impunem o schimbare.

Cum ar fi sa renuntam la oglinzi? Sa ascultam si sa raspundem, sa invatam sa intrebam si sa alegem stiind si nu doar imaginandu-ne lucruri despre reala sau presupusa noastra valoare.